Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Cum gândeşte Amy" sau revitalizarea ideii de artă

Caruselul tipologiilor

"Cum gândeşte Amy" poate fi interpretată din mai multe unghiuri. În primul rând, piesa este o analiză a "demenţei" conceptualiste faţă de care Marea Britanie a manifestat o adevărată dependenţă odată cu a doua jumătate a secolului XX. În al doilea rând, este o satiră la adresa "zonei de tensiune" dintre patriarhatul teatrului clasic şi patriarhatul teatrului contemporan, "zonă" care a ruinat cariera multor actriţe înzestrate. În al treilea rând, este o dezbatere pertinentă despre conflictul valorilor artistice versus gustul poporului. În al patrulea rând, este un manifest împotriva deformării imaginii teatrului de către mass-media. Şi, nu în ultimul rând, este chiar un apel la adresa tuturor formelor de ignoranţă motivate politic şi elogiate critic.
Ca geometrie scenică, "Cum gândeşte Amy" are ceva din structura compoziţională a unei producţii cinematografice, şi anume autenticitatea jocului actoricesc, bazat mai mult pe redarea apartenenţei culturale a ego-ului personajului decât pe manifestarea impetuoasă a personalităţii. Ca atmosferă, piesa cuprinde o desfăşurare amplă a acţiunii, trasând o axă a mentalităţilor sociale, şi sociologică, ce traversează mai multe perioade de timp, începând de la decăderea tradiţiei elitare englezeşti, pe undeva pe la sfârşitul anilor '70, trecând apoi prin neoromantismul electro-pop al anilor '80 şi sfârşind în noile politici feministe de la începutul anilor '90. Totul supus ideii de conflict dezabuzat.
La nivel narativ, nu povestea este cea care conferă relevanţă, tragism şi valoare piesei, ci buna construcţie a polemicilor şi redarea lor matură în comunicarea fanatic-culturală a tipologiilor ce se perindă prin viaţa personajului principal, Amy. Dominic, iubitul şi soţul lui Amy, este tipul criticului sceptic şi ambiţios, cu vederi de stânga. Esme, mama lui Amy, este tipul actriţei romantice ajunse la senectute şi măcinate atât de ideea renunţării la teatru cât şi de frica posterităţii. Iar Amy este tipul fiicei raţionale, bine-intenţionate, drăgălaşe, dedicate, concesive, altruiste şi optimiste mânată doar de un singur obiectiv, acela de a aduce pacea interioară celor ce o înconjoară. De fapt, toată existenţa acestor personaje nu vizează trasarea unui fapt senzaţional sau dramatic de viaţă ori deducerea unei morale, ci redarea intermitentului clinci socio-politic ce i-a conferit artei secolului trecut aerul celui mai rentabil "teren minat", şi anume antitezele ireductibile: artă vs. mass-media, concept vs. emoţie, valoare vs. vânzare, religie vs. marxism psihanalitic, viu vs. instituţional, libertate vs. liber arbitru.
Cu o prestaţie excepţională a actorilor, cu un ochi critic sensibil la transformările sociale şi cu un scenariu inteligent, fără a fi pedant sau academic, Cătălina Buzoianu a pus în scenă o piesă remarcabilă. Un preludiu fericit al ultimei seri a Festivalului.

Un festival reuşit care a pus în valoare teatrul brăilean

La finalul festivalului "Zile şi nopţi de teatru european la Brăila", directorul teatrului, Veronica Dobrin, a spus că este mulţumită de ceea ce s-a realizat. Din cele 15 spectacole programate au fost ratate doar două, din motive independente de voinţa oamenilor, iar repertoriul ales s-a dovedit echilibrat, pe gustul publicului, şi a reuşit punerea în valoare a teatrului "Maria Filotti" şi a calităţilor trupei brăilene. "Am avut public mult. Încasările au fost mai mari decât cele de anul trecut, când am avut mai multe spectacole, fapt care a spulberat toate temerile că festivalul putea fi structurat mai bine. Acest festival a fost un punct de plecare. Pe viitor, festivalul va rămâne în zona Balcanilor, dar vom rămâne la spectacole mai puţine, de calitate, care pot constitui subiecte de analize privind evoluţia societăţii şi tendinţele teatrale. Ne-am bucurat de prezenţa criticilor, români şi străini, 25 la număr, care au avut numai cuvinte de laudă pentru teatrul românesc. Deja s-a lansat ideea organizării unui fesival în străinătate numai cu teatru românesc. Consider că festivalul din acest an a fost o reuşită, iar acest lucru se datorează şi unor oameni care ne-au fost alături atunci când am avut nevoie de ceva", a spus directorul Veronica Dobrin.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii