Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum functioneaza U.E.?

Pentru ca Uniunea Europeana este mai mult decit o confederatie de state, dar cu siguranta nu este un stat federal, va propun sa aruncam o privire asupra structurilor sale interne, de decizie si actiune. Ea este o entitate noua, istoriceste unica. Sistemul sau politic este intr-o evolutie continua inca de la infiintarea sa, acum aproape 50 de ani si se bazeaza pe mai multe tratate, incepind cu cele de la Paris si Roma, continuind cu Maastrich, Amsterdam si Nisa. Conform acestor Tratate, fiecare purtind numele locului in care a fost adoptat, statele membre isi deleaga unele dintre atributiile suveranitatii lor catre institutiile comunitare europene, si care, in final, vor reprezenta nu numai interesele nationale, cit mai mult, interesul colectiv european. Aceste tratate de baza, sunt denumite si legislatie primara. Din litera si spiritul lor deriva, ceea ce se numeste “legislatie secundara”, si anume directive, regulamente, reguli si recomandari. Acestea sunt cele care au un impact direct asupra vietilor de fiecare zi ale cetatenilor Uniunii Europene. Iar institutiile care pot lua asemenea decizii sunt in numar de trei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentind statele membre), Parlamentul European (reprezentind cetatenii) si Comisia Europeana (un corp politic independent care reprezinta, in abstract si in concret, interesele colective europene). Acest triunghi institutional poate functiona numai daca cele trei institutii lucreaza impreuna, alaturi, bazindu-se una pe cealalta. Rolul de lider informal al Consiliului este jucat in prezent de Inaltul Reprezentant pentru Politica externa si de securitate comuna, care ocupa in acelasi timp si postul de Secretar General al Consiliului, cunoscut si ca “Mr Europe”, Javier Solana, iar presedintele Parlamentului European a fost ales, incepind cu anul 2004, Josep Borell Fontelles. Unul dintre scopurile initiale ale crearii UE a fost si avantajul economic pe care o Europa unita il poate avea atit pentru dezvoltarea interna, a tarilor componente, cit si pe plan international. Au existat temeri dar si sperante. Spatiul comun european este o realitate astazi, in care traiesc si locuiesc milioane de oameni, in care functioneaza companii mai mari sau mai mici, cu succesele sau deziluziile comunitarizarii din ce in ce mai accentuate. La fel de diverse precum este insasi Europa, aceste avantaje si inconveniente se amesteca, se combina, incit cu greu poti trage o linie de demarcatie intre toate acestea. Care sunt avantajele unui mic SRL dintr-un orasel de provincie sau pentru o mare companie multinationala sau care este avantajul unui stat puternic industrializat sau pentru simplul cetatean din Braila care priveste uimit, ecranul televizorului la stirile de seara, ascultind cum acquisul comunitar nu este indeplinit de catre Romania dar si numarul steguletelor rotii (culoarea care ne insoteste ca un “dat” istoric). Asa cum bine spunea cineva, in piata comuna se intilnesc toti: de diferite marimi, de diferite structuri, de diferite traditii… intreprinderi mari din state mici, intreprinderi din afara comunitatii, intreprinderi nationale, intreprinderi lovite de crize ca urmare a mutatiilor internationale, companii cu structuri diferite si nu in ultimul rind, relatii industriale marcate de traditii si evolutii politice diferite. A distinge avantajele si inconvenientele in acest ocean de companii, intreprinderi, SRL-uri, cetateni si state, presupune o perioada de timp extinsa, iar evolutia dinamica a pietei poate schimba in avantaj ceea ce astazi pare inconvenient, iar cu siguranta, ceea ce reprezinta avantaj pentru unii este dezavantaj pentru altii. Citeva clarificari ar fi necesare. Pentru a ne referi la libera circulatie a capitalurilor, aceasta va duce la scaderea autonomiei macro-economice a statelor, solutiile urcind spre nivelul comunitar, crescind capacitatea de influentare a deciziilor centrale in interesul national. De asemenea, va creste riscul ca unele activitati sa fie dislocate, poate chiar paralizate, fie din cauze de piata comuna, fie de mondializare. Un alt capitol important de negociere pentru aderarea la UE a fost si libera circulatie a marfurilor. Aceasta liberalizare poate avea impacte diferite in functie de sectorul economic. Unele sectoare vor fi mai putin atinse de piata comuna, fie din cauza transporturilor (materialele de constructii) sau a productiei limitate, a consumului imediat (alimente, medicamente) sau obiceiuri nationale (tuica de exemplu! A fost inregistrat, deja, un razboi al vinurilor!) sau, chiar a masurilor protectioniste nationale acceptate la nivel european. Pentru alte sectoare, cum ar fi piata automobilelor, a aparatelor de uz casnic (televizoare, frigidere, masini de spalat etc) impactul va fi puternic. Aici schimburile vor fi accelerate, existind domenii in care discutia nu se va mai purta in termeni de avantaje si dezavantaje, ci de invinsi si invingatori. In piata comuna europeana exista o civilizatie a regulilor si a procedurilor comune, dar asta nu inlatura concurenta intre firme, intre companii si chiar intre natiuni.




Categorie articol: 

Comentarii