Viorica Dăncilă era bine mersi europarlamentar la Bruxelles şi îşi putea termina lejer mandatul, cu o pensie de 5.000 de euro lunar, când Liviu Dragnea a invitat-o să preia funcţia de prim ministru al României. Se întâmpla în perioada în care Dragnea căuta noi lachei prin care să poată să conducă România.
Dăncilă a acceptat. I-a surâs ideea că peste ani şi ani va fi şi ea amintită în manualele de istorie, alături de marii premieri ai României, un soi de Brătianu cu fustă, care au făcut ceva în ţara asta.
Şi Viorica Dăncilă a făcut ceva ca premier. A dus iremediabil în derizoriu această funcţie, căci eu unul nu îmi aduc aminte ca România să fi avut un prim ministru mai agramat şi mai hăbăuc decât Viorica Dăncilă.
Între timp, susţinătorul ei, Liviu Dragnea, a ajuns la puşcărie pentru următorii 2 ani, iar Viorica Dăncilă se află în faţa unei situaţii sinonime cu dezastrul politic: în calitate de candidat PSD la alegerile prezidenţiale, ea va pierde lamentabil competiţia (s-ar putea nici să nu intre în turul 2) şi ulterior va fi mazilită din fruntea PSD.
O carieră de gospodină europeană, care se putea termina cu nişte vinete făcute la aragaz, la Bruxelles, o să fie năruită în mai puţin de 3 luni. Viorica Dăncilă nu şi-a încheiat mandatul de europarlamentar, deci nu va beneficia de pensie, şi nici nu va fi preşedintele României. Nu va mai fi nici prim ministru, nici preşedinte al PSD.
În concluzie, Viorica Dăncilă va redeveni acel nimic care a plecat din Videle ca să răzbată în lumea mare şi s-a întors de unde a plecat. (NuEPSD)
