O altă cauză a mizeriei generalizate este ineficienţa măsurilor administrative. De ani de zile se vorbeşte despre sancţionarea drastică a nesimţiţilor care aruncă gunoaie pe domeniul public. Cele câteva amenzi aplicate au sfârşit, însă, într-o minusculă durere în cot pentru cei amendaţi. Asta pentru că sunt prea mici, pe de o parte, iar pe de alta, pentru că legile le oferă suficiente portiţe de scăpare şmecherilor care nu dau doi bani pe amenzile autorităţilor.
Tot la capitolul măsuri administrative intră şi preocuparea autorităţilor locale pentru amenajarea unor locuri de picnic, de unde să nu lipsească coşurile pentru gunoaie, grătarele de cărămidă, mesele de lemn şi alte asemenea dotări presupuse de o minimă civilizaţie. Evident, Primăria Brăila nu excelează la acest capitol, din moment ce nu avem în momentul de faţă nicio astfel de amenajare, nici în municipiu şi nici la periferie. Au existat, însă, în anii trecuţi, mici tentative pentru o stare de reală normalitate. Direcţia de Administrare şi Gospodărire Locală a dus, în pădurea din spatele Lacului Sărat, cea blocată acum cu şanţuri, câteva tomberoane şi chiar a montat nişte grătare, ca să le fie mai uşor brăilenilor să-şi frigă micii. S-a întâmplat, însă, că tomberoanele zăceau nefolosite, iar grătarele au fost furate în doar câteva zile. De unde înţelegem că, în România, dar mai ales în Brăila, găurile negre au înghiţit nu doar economia ci şi bunul simţ al populaţiei.
Cultul mizeriei
Este de neînţeles pentru cei încă dotaţi cu o minimă doză de bun simţ, de ce procedează aşa marea masă a populaţiei. De ce grămezile de gunoaie rămase printre copaci nu le zgârie simţurile acestor oameni despre care se presupune că au depăşit de mult prea multe generaţii comportamentul maimuţelor ancestrale? De ce le este atât de greu să-şi strângă gunoaiele într-o pungă de plastic şi să le arunce la un tomberon? Două răspunsuri găsesc la aceste întrebări. De vină este, în primul rând, educaţia. Mai corect spus, lipsa educaţiei determină acest comportament primitiv. În România, mizeria pare să fi devenit un adevărat cult. Avem mizeria în viaţa politică şi socială, de ce n-am avea mizerie şi pe străzi, pe marginea şoselelor şi în păduri?! Descumpăniţi de starea permanentă de sărăcie şi lipsiţi de modele morale adevărate, românii încep să nu mai distingă diferenţa dintre curat şi murdar. Cineva îmi povestea că a fost la iarbă verde cu nişte rude, iar la sfârşitul zilei un cumnat s-a apucat să strângă PET-urile de bere goale, ca să le ducă la pubelă. "I-am zis să stea naibii liniştit, că se uită lumea la el şi ne face de râs!", spunea acel cineva, ferm convins că procedase cât se poate de firesc.
