Dar lucrurile nu se opresc aici. Culmea, si directorii institutiilor de invatamant sunt eliminati din procesul de evaluare. Profesorii nu vor ca ei sa aiba putere de decizie. Se tem, zic ei, de abuzurile directorilor. O fi, dar directorul poate fi verificat, si trebuie sa fie, de Consiliul de Administratie, iar daca a gresit, plateste. De fapt, pe ei ii macina altceva: ca un director responsabil, avand acest "cutit" in mana dreapta, are puteri sporite si poate chiar sa taie in carne in vie atunci cand lucrurile nu merg bine. Va dati seama ca asta chiar ii sperie! De aceea militeaza ei pentru un director fara putere, un fel de cavaler al tristei figuri, pe care sa nu-l ia nimeni in serios, bun doar sa schimbe becuri sau pupitre si sa varuiasca peretii. De fapt, ei militeaza ca in scoala romaneasca nimeni sa nu raspunda pentru rezultatele proaste, ca totul sa ramana exact asa, ca in prezent. Pentru ca asa e cel mai bine pentru toti. Toti angajatii din sistem. Pentru outsideri, elevi, parinti, comunitate, nu conteaza. Iar aceasta nu confirma decat ca profesorii nu vor altceva decat sa conserve acest sistem ruginit, contraproductiv, plin de hibe, care transforma tanara generatie intr-un grup de papagali cu ciocu' mic, fara personalitate, fara dreptul de a critica, de a argumenta si a-si sustine punctul de vedere.
Cu ciocu' mic!
Profesorii considera inacceptabil ca o parte din evaluarea lor sa fie facuta de elevi, parinti si comunitate. Chipurile, acestia nu ar avea competenta de a evalua obiectiv. Pai, chiar la inceputul comentariilor privind principiile de evaluare, cadrele didactice recunosc faptul ca in evolutia unui copil intervin trei factori, educatia, ereditatea si mediul, astfel incat orice criteriu de evaluare a progresului scolare devine relativ. In aceste conditii, oare nu ar fi bine sa existe cat mai multe puncte de vedere? Evident ca da, dar profesorii sunt disperati ca pot ajunge si "la mana" elevilor, parintilor sau a conducerii comunitatii din care fac parte. Ciudata atitudine, avand in vedere ca ei presteaza un serviciu exact pentru aceste persoane, iar multumirea sau nemultumirea acestora ar trebui sa-i intereseze in primul rand. Ca sa nu mai punem la socoteala ca din banii comunitatii sunt platiti, cu banii parintilor realizeaza multe performante. Mai mult, spun ca implicarea elevilor, parintilor si a comunitatii submineaza autoritatea institutiei de invatamant si a cadrului didactic. Adica, profesorul poate sa taie si sa spanzure la ora lui, dar ceilalti actori din ecuatie sa nu aiba decat dreptul de a tacea si de a inghiti. Pe principiul "ciocu' mic!", noi toti ceilalti, elevi, parinti, societate, nu ar trebui sa facem altceva decat sa cotizam pentru ridicarea standardelor si performantelor Mariei Sale, Profesorul.
