Ce se-ntimpla doctore, iar se cearta Sabau cu Mihailescu? Da, evident! Asistam, in ultima perioada, la seria a doua a filmului "Care pe care da afara", ce ruleaza de citiva ani la Spitalul Judetean Braila. Scenariul este insa suspect de asemanator cu cel al primei serii, in care abunda reclamatiile, acuzatiile, amenintarile cu datul in judecata, actorii principali raminind si ei aceeasi: senatorul -chirurg Dan Sabau, care a decazut insa vizibil, comparabil cu prima serie, si doctorul Stefan Mihailescu, care a crescut in ochii nostri, ajungind iar director.
La vremea la care era presedinte al Comisiei de Sanatate din Senat, lui Sabau i-a facut placere sa-si dovedeasca puterea, reglind conturile cu cei care nu-i era prieteni, razbunarea fiind arma sa principala. El a vrut sa-l lucreze pe Mihailescu si i-a taiat craca de sub picioare, nu cu bisturiul, ci cu toporul, doborindu-l din functia de director. Acum, cind i-a apus steaua senatorului-chirurg, Mihailescu ii raspunde cu aceeasi moneda, taindu-l de la felie pe Sabau, care vrea cu orice pret sa manince o piine de la Spitalul Judetean Braila -si dupa incrincenarea cu care bate la portile inchise ale spitalului, banuim ca-i vorba de una alba, nu de un amarit de coltuc uscat, asa cum spune el. Culmea ca, in urma cu citiva ani, inainte de a ajunge mare scula pe bascula in Senat - acum nu mai este decit o scula, ca din bascula a coborit odata cu debarcarea din PNL - nu stia cum sa faca sa iasa din Spitalul Judetean, sa intre in spitalele din Bucuresti si Sibiu. Acum, cind si-a facut loc in toate spitalele vizate - calitatea de sef al Comisiei de Sanatate deschizindu-i portile spitalelor la propriu si la figurat -, tot nu-i ajunge si vrea musai un os de ros si la Braila. Dincolo de "atentiile" aferente operatiilor - lui Sabau nu-i place sa le spuna direct, "spaga" -, banuim ca la mijloc este si dorinta sa bolnavicioasa de a-l calca pe nervi pe directorul Mihailescu, pentru ca numai bucuria de a patrunde in spital, in ciuda acestuia, in ochii lui Sabau face toti banii, cei de la "atentii" si inca pe atit. Doctorul a facut politica la Braila ani de zile in week-end, prin telefon, din sala de operatii, sau pe holuri, cu manusile pline de singe, intre doua operatii, asa cum dadea si interviuri, si i se pare normal sa se intimple la fel si de acum incolo. Mai mult, el invoca la nesfirsit o invitatie ce i-a fost trimisa - mai de sila, mai de scirba presiunilor la care era supus - de catre directorul Mihailescu si are senzatia ca invitatia este valabila vesnic, uitind ca atunci cind este invitat undeva, mai vine omul, dar mai si pleaca. Ca sa nu mai spunem ca invitatia a fost de fapt o autoinvitatie, mascata sub forma unei solicitari de colaborare, pe care Mihailescu nu si-a dorit-o niciodata cu adevarat.
In incrincenarea sa de a fi agatat la Spitalul Judetean Braila, Sabau face apel, de cite ori are ocazia - si daca n-o are, si-o creeaza singur- la toate titlurile sale medicale si universitare, la toate brevetele sale, la toate cercetarile sale in domeniul medical, de parca i-au murit laudatorii. El nu intelege ca un doctor, oricit de bun este, nu face doi bani, daca nu este prezent. Ori, el, la Spitalul din Braila este prezent foarte putin, intotdeauna pe fuga, lucrind in sistemul "punct ochit, punct lovit", mai exact, venind cu pacientii de acasa si trimitindu-i tot acasa, citeva ore mai tirziu, cind pleaca el din spital si implicit, din oras. Acum, sistemul asta "venit, ciopirtit, incasat, plecat" e supertare, insa are un mic dezavantaj: vor si ceilalti doctori sa-l aplice si sa lucreze la "fara frecventa" , ceea ce ar duce spitalul la faliment.
In plus, Sabau, caruia nu-i negam priceperea profesionala, are senzatia ca e cel mai tare din parcare, ceea ce este usor exagerat, dar si daca ar fi asa, cu atit mai penibila ar fi insistenta cu care se cere la spitalul amintit, in conditiile in care i s-a transmis clar, pe silabe, ca nu este dorit. Si totusi, senatorul-chirurg nu intelege sa-si ia jucarelele si sa plece cu fruntea sus, ca un mare maestru ce se crede, ci isi foloseste bisturiul scrijelind insulte si amenintari si scinceste, uitindu-se ca medicul de tara la poarta noua a Spitalului Judetean.
La vremea la care era presedinte al Comisiei de Sanatate din Senat, lui Sabau i-a facut placere sa-si dovedeasca puterea, reglind conturile cu cei care nu-i era prieteni, razbunarea fiind arma sa principala. El a vrut sa-l lucreze pe Mihailescu si i-a taiat craca de sub picioare, nu cu bisturiul, ci cu toporul, doborindu-l din functia de director. Acum, cind i-a apus steaua senatorului-chirurg, Mihailescu ii raspunde cu aceeasi moneda, taindu-l de la felie pe Sabau, care vrea cu orice pret sa manince o piine de la Spitalul Judetean Braila -si dupa incrincenarea cu care bate la portile inchise ale spitalului, banuim ca-i vorba de una alba, nu de un amarit de coltuc uscat, asa cum spune el. Culmea ca, in urma cu citiva ani, inainte de a ajunge mare scula pe bascula in Senat - acum nu mai este decit o scula, ca din bascula a coborit odata cu debarcarea din PNL - nu stia cum sa faca sa iasa din Spitalul Judetean, sa intre in spitalele din Bucuresti si Sibiu. Acum, cind si-a facut loc in toate spitalele vizate - calitatea de sef al Comisiei de Sanatate deschizindu-i portile spitalelor la propriu si la figurat -, tot nu-i ajunge si vrea musai un os de ros si la Braila. Dincolo de "atentiile" aferente operatiilor - lui Sabau nu-i place sa le spuna direct, "spaga" -, banuim ca la mijloc este si dorinta sa bolnavicioasa de a-l calca pe nervi pe directorul Mihailescu, pentru ca numai bucuria de a patrunde in spital, in ciuda acestuia, in ochii lui Sabau face toti banii, cei de la "atentii" si inca pe atit. Doctorul a facut politica la Braila ani de zile in week-end, prin telefon, din sala de operatii, sau pe holuri, cu manusile pline de singe, intre doua operatii, asa cum dadea si interviuri, si i se pare normal sa se intimple la fel si de acum incolo. Mai mult, el invoca la nesfirsit o invitatie ce i-a fost trimisa - mai de sila, mai de scirba presiunilor la care era supus - de catre directorul Mihailescu si are senzatia ca invitatia este valabila vesnic, uitind ca atunci cind este invitat undeva, mai vine omul, dar mai si pleaca. Ca sa nu mai spunem ca invitatia a fost de fapt o autoinvitatie, mascata sub forma unei solicitari de colaborare, pe care Mihailescu nu si-a dorit-o niciodata cu adevarat.
In incrincenarea sa de a fi agatat la Spitalul Judetean Braila, Sabau face apel, de cite ori are ocazia - si daca n-o are, si-o creeaza singur- la toate titlurile sale medicale si universitare, la toate brevetele sale, la toate cercetarile sale in domeniul medical, de parca i-au murit laudatorii. El nu intelege ca un doctor, oricit de bun este, nu face doi bani, daca nu este prezent. Ori, el, la Spitalul din Braila este prezent foarte putin, intotdeauna pe fuga, lucrind in sistemul "punct ochit, punct lovit", mai exact, venind cu pacientii de acasa si trimitindu-i tot acasa, citeva ore mai tirziu, cind pleaca el din spital si implicit, din oras. Acum, sistemul asta "venit, ciopirtit, incasat, plecat" e supertare, insa are un mic dezavantaj: vor si ceilalti doctori sa-l aplice si sa lucreze la "fara frecventa" , ceea ce ar duce spitalul la faliment.
In plus, Sabau, caruia nu-i negam priceperea profesionala, are senzatia ca e cel mai tare din parcare, ceea ce este usor exagerat, dar si daca ar fi asa, cu atit mai penibila ar fi insistenta cu care se cere la spitalul amintit, in conditiile in care i s-a transmis clar, pe silabe, ca nu este dorit. Si totusi, senatorul-chirurg nu intelege sa-si ia jucarelele si sa plece cu fruntea sus, ca un mare maestru ce se crede, ci isi foloseste bisturiul scrijelind insulte si amenintari si scinceste, uitindu-se ca medicul de tara la poarta noua a Spitalului Judetean.
