Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Craciunul: Public sau privat? (1)

E sezonul oamenilor de zapada si al betelii, al cadourilor si al saniilor si al imaginilor cu Mos Craciun. Copaci incarcati de luminite in parcuri completeaza tabloul. E un anotimp magic, iar motivul este ca e sezonul cumparaturilor si al primirii de cadouri. Multe, multe cadouri!Ei nu, nici chiar asa. Nu e numai asta. Toata lumea stie ca la Craciun sarbatorim nasterea lui Christos, calatoria magilor, cea a Fecioarei Maria si a lui Iosif catre grajdul din Betleem. (Chiar toata lumea?). In fine, asta e povestea din spatele Craciunului, fie ca o credem sau nu. E "motivatia sezonului" (the reason for the season). Daca insa cineva fara nici un fel de cunostinte preliminare despre Craciun s-ar plimba astazi pe strazi nu ar ghici pentru nimic in lume povestea de la care a pornit sarbatoarea. Poate singurele ei memento-uri sint bisericile crestine, care si ele sint incuiate in timpul Craciunului, de teama vandalismului.Pe vremea copilariei mele, orasul meu natal, cu o populatie de 16.000 de locuitori, aranja o scena a Nasterii Domnului in apropierea celei mai aglomerate intersectii. Imi placea foarte mult sa ma uit la ea, pentru ca era in marime naturala, iar personajele pareau reale, ceea ce micile statuete de acasa nu puteau reda. Astfel de scene sint astazi interzise in spatiile publice, din cauza insistentei separarii bisericii de stat si a faptului ca banii publici nu trebuie - nu pot - fi folositi pentru sprijinirea activitatilor religioase. Eu una nu prea pricep rationamentul asta. Religia e acum de domeniul privatului, practicata exclusiv in spatele usilor inchise. Sigur ca trebuie luat in considerare si aspectul de a nu-i ofensa pe cei de alte religii, sau de ii face pe cei care nu stiu traditiile si credintele crestine sa se simta nedoriti, mai ales daca o facem cu spirjinul statului. Istoria ne invata ca aceasta limita a fost intrecuta de multe ori cu mult prea mare usurinta.Dar, ca sa fiu cinstita, imi lipsesc povestile de Craciun care dadeau viata intregului sezon. Mi se pare oarecum fara sens sa mergi la mall la cumparaturi sau sa te plimbi pe strazi, sa vezi toate decoratiile care umplu aerul de o atmosfera de sarbatoare, dar sa faci din sarbatoarea in sine un tabu, sau sa o pui sub semnul tacerii. Se vorbeste despre ea in soapta, se folosesc eufemisme precum "the reason for the season" sau este mentionata la scoala de Duminica. Clipurile publicitare prezinta si ele imagini nostalgice cu parinti si copii, copaci luminati, zapada (aproape ca nu e zapada niciodata de Craciun, aici in Chicago) si cadouri de care se bucura intreaga familie. Bucuria se presupune a fi gasita in cadouri, desi a doua zi de Craciun e aici una dintre cele mai importante zile ale anului pentru cumparaturi, pentru ca atunci sint returnate toate cadourile nedorite si inlocuite cu cadourile "dorite cu adevarat". Nimeni nu mai stie ce sa mai dea cadou, asa ca se cumpara carduri cu valoare in bani, care pot fi rascumparate de catre recipient. Ele vor constitui, dupa statisticile actuale, cele mai populare cadouri in acest sezon. Intr-o tara in care e mai multa abundenta decit oriunde altundeva in lume, nimeni nu mai stie ce sa mai cumpere pentru cei dragi. De fapt, abundenta e atit de mare incit statistic vorbind probabilitatea de a oferi un cadou "gresit" e atit de mare incit oamenii nici nu mai incearca si aleg cardurile cu valoare in loc, pentru ca cel in cauza sa isi ia propriul cadou. E aproape acelasi lucru cu a da cuiva cadou bani, cu exceptia faptului ca cel care da cardul stipuleaza magazinul la care poate fi rascumparat. Se spune tot timpul ca semnificatia Craciunului e daruitul, dar acum nu mai dam decit de stress, frustrare, dezamagire, iar preocuparea principala este ce primesti si daca le iei celor dragi ceea ce isi doresc cu adevarat. (continuare in numarul viitor)




Categorie articol: 

Comentarii