Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Copiii sunt de multe ori mai profesionişti decât vedetele de carton"

În urmă cu câteva zile a avut loc la Brăila prima ediţie a Festivalului de muzică pentru copii "Armoniile Dunării", preşedintele juriului fiind compozitorul Mihai Vanica. El este redactor la Radio România Cultural şi organizează un festival internaţional de muzică pentru copii şi tineret la Braşov, "Minimegastar". De câţiva ani este membru permanent al juriului la două festivaluri de muzică din Bulgaria şi Polonia. Tot Mihai Vanica s-a ocupat şi de Şcoala Vedetelor. Cu prilejul participării sale la jurizarea concurenţilor de la "Armoniile Dunării", a acordat un scurt interviu ziarului nostru.

"Sunt probleme cu abordarea repertoriului, cu ţinuta"

- Aţi vizitat sediul Şcolii de Arte astăzi, cum vi se pare?
- Am rămas impresionat. Eu realizez concursuri în multe oraşe, cunosc cam toate şcolile populare de artă din ţară. Aşa ceva nu am mai întâlnit. Bravo! din tot sufletul. Este o bijuterie. Dotată modern, cu design occcidental. Având în vedere ce este aici, singura clădire cu care se poate compara este Palatul Copiilor din Bucureşti. Este foarte frumoasă clădirea, demn de remarcat efortul.
- Cum vi s-a părut concursul?
- Pe marea majoritate a concurenţilor îi ştiam, pentru că sunt concursomani. Până acum mi s-a părut puţin mai bună categoria celor mici. Pe ansamblu, nivelul festivalului este cel puţin mediu, ceea ce este demn de remarcat.
- Mi s-a părut că repertoriul abordat este nepotrivit pentru vârsta concurenţilor. Cântă la opt ani despre melancolie?
- Este foarte adevărat. Nici nu au părăsit păpuşile şi vorbesc despre dragoste pierdută. Sunt probleme cu abordarea repertoriului, cu ţinuta, dar spre deosebire de alte festivaluri unde am văzut copii împopoţonaţi ca acum 40 de ani, aici au fost mai sport îmbrăcaţi, mai în blugi, a fost mai bine. Copiii trebuie să fie îmbrăcaţi sport, în blugi, pentru că sunt copiii secolului XXI, să fie mai occidentali un pic. Din punct de vedere artistic am remarcat trei - patru copii, peste medie. Sigur că sunt multe de remarcat şi din punct de vedere intonaţional, dar deja intru în amănunte muzicale. Oricum, nu trebuie să uităm că ne aflăm în faţa primei ediţii. Eu ştiu ce înseamnă să faci un festival: nu te ajută nimeni sau, dacă te ajută, o face cu jumătate de gură. Este un lucru pozitiv că acest festival a reuşit să adune 18 copii din multe zone ale ţării, că au venit copii care au participat la multe festivaluri. Nivelul pe ansamblu este mediu spre bun. Cred că pe viitor va fi şi mai bine.

"Compozitorii adevăraţi au rămas puţin fără obiectul muncii"

- Sunt multe concursuri dedicate copiilor în ţară?
- Este inflaţie de concursuri muzicale pentru copii. Brusc, i-a apucat pe toţi. Până acum câţiva ani nu interesa pe nimeni fenomenul muzical pentru copii. Compozitorii de muzică pentru copii îi numărai pe degete. Prin '96, regretatul Dinu Giurgiu a început să scrie muzică pentru copii. Acum au început să scrie foarte mulţi.
- Care ar fi motivul?
- Hee, există un motiv! Nişa muzicii uşoare pop-rock româneşti s-a îngustat pentru compozitorii consacraţi. Au venit puştii cu hip-hop, cu alte genuri, iar compozitorii adevăraţi au rămas puţin fără obiectul muncii. Cine să le mai cânte piesele? Atunci s-au apropiat de nişa copiilor.
- În speranţa că atunci când vor creşte le vor rămâne fideli?
- Nu neapărat. În ideea că pot să-şi pună în valoare piesele pentru că este greu să mai faci astăzi aşa ceva. Din păcate, nivelul de amatorism în ţara românească este bine cunoscut în lumea muzicii de gen. Este o oroare ce se întâmplă. A rămas nişa aceasta, a copiilor, care este mai sinceră şi se pot aborda genuri clare de muzică. Copiii sunt de multe ori mai profesionişti decât vedetele de carton pe care le tot vedem noi în mass-media.
- Cine este vinovat pentru vedetele de carton?
- Producătorii. Nu vedeţi, în România au ajuns la rang de rege manelele! Este o infecţie, o nenorocire, o jale.
- Vaccin avem?
- Nu ştiu ce să vă spun. Doamne-fereşte, să nu fie în gena poporului manelele! Toată viaţa mea mi-am dorit să merg către Vest. A venit Revoluţia, m-am bucurat că mă duc spre Vest. Şi când să mă duc spre Vest aud numai orientalisme, manele, arăbisme, în loc să merg spre civilizaţie. Vina este exclusiv a producătorilor care vor să-şi scoată repede banii. Publicul este public peste tot. Şi în România, şi în America, şi în Europa. Ce-i dai foarte mult zice că e bun.
- Şi nu are nicio legătură acest lucru cu sufletul nostru românesc, cu Mioriţa?
- Acum nu trebuie să cădem în cealaltă parte, pseudo-patriotică. Trebuie să fim decenţi, să avem un fenomen artistic decent. Trebuie să avem o muzică normală, decentă. Oful meu este că în ţara românească, oriunde mă duc, mă lovesc de manelizarea muzicii româneşti. Din păcate, nu ştiu cum s-ar putea extirpa această infecţie.
- Cum apreciaţi textele cântecelor de muzică uşoară?
- Nici aici lucrurile nu stau foarte bine. Putem vorbi de manierism, de conservatorism în a face textele. Multe texte lozincarde.




Categorie articol: 

Comentarii