Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Comori din piatră seacă

* arheolog pasionat, călit pe şantierele de la Pietroasele şi de la Mănăstirea Măxineni, dr. Costin Croitoru a salvat vestigii vechi de secole şi a investigat vechea Cetate a Brăilei * fost elev al Şcolii 23 „Mihai Eminescu” şi al Colegiului Economic „Ion Ghica”, reputatul arheolog a salvat un artefact aparţinând Culturii Cucuteni, vechi de câteva mii de ani, şi a identificat castrul roman de la Filipeşti, despre care se pomenise în urmă cu 100 de ani * în anul 2011, dr. Costin Croitoru a recuperat 6.000 de kilograme de mei dintr-un depozit uriaş, datând de pe vremea turcilor, descoperit sub spaţiul verde din Grădina Mare

 

 

 

 

Dacă tezaurul de la Pietroasele nu ar fi fost descoperit în urmă cu 200 de ani, cu siguranţă l-ar fi dibuit profesorul Costin Croitoru, arheolog la Muzeul Brăilei „Carol I”.

Doctor în istorie, cercetător ştiinţific gr. II, conferenţiar universitar, expert în bunuri de patrimoniu şi arheolog consacrat, Costin Croitoru a publicat prima carte la vârsta de 25 de ani - în total, a publicat 11 cărţi şi 121 de articole! - şi a investigat pe 15 şantiere arheologice, începând cu anul 1999. Cadru didactic la Universitatea de Stat „B .P. Haşdeu” din Cahul (Moldova), dr. Croitoru face naveta peste Prut, ca să-i înveţe carte pe fraţii noştri din Basarabia şi îşi ia copiii cu domnia sa pe şantier, ca să vadă cum se plămădeşte istoria.

A cercetat, alături de prof. univ. dr. Ionel Cândea, ruinele Mănăstirii Măxineni, înainte să fie restaurată, şi a salvat vestigii vechi de mii de ani, de o valoare inestimabilă. Iar mai recent, dr. Costin Croitoru a dat de urmele castrului roman de la Filipeşti, ce urmează a fi cercetat. Nu un articol, ci o carte s-ar putea scrie despre arheologul brăilean, un veritabil „Indiana Jones” modern, cu doctorat şi peste 100 de comunicări ştiinţifice prezentate în faţa istoricilor din toată ţara. Cu toate acestea, reputatul arheolog, fost elev al Şcolii nr. 23 „Mihai Eminescu” şi al Liceului Economic „Ion Ghica” din Brăila, nu se consideră mai presus de colegii de şantier. Pentru că face totul din pasiune.

Despre arheologul Costin Croitoru, de 41 de ani, omul care a salvat un preţios artefact aparţinând culturii Cucuteni, vechi de 7.000 de ani, şi a descoperit un uriaş depozit de mei perfect conservat, de pe vremea turcilor, exact sub spaţiul verde din Grădina Mare, citiţi în rândurile care urmează.

 

A săpat pentru prima dată la Pietroasele

 

Fac parte din generaţia care a crescut cu «Povestirile istorice» ale lui Dumitru Almaş, extraordinar ilustrate, şi cu popularul joc (board game, pe înţelesul tinerilor de azi) «Dacii şi Romanii». Am avut numai profesori de excepţie la disciplina istorie, dascăli din vechea gardă. Arheologia nu este o meserie care se învaţă, ci una care «se fură», pe teren. Am avut privilegiul, de timpuriu, să mă aflu în preajma unor nume uriaşe ale arheologiei/istoriografiei româneşti şi, fără nicio exagerare, europene”, ne-a mărturisit conf. univ. dr. Costin Croitoru, întrebat fiind cine i-a fost mentor în primii ani de activitate. „Acribia, tendinţa spre exhaustivitate, le-am împrumutat de la Vasile Lica, spiritul critic şi apetenţa pentru actul istoriografic de la Valeriu Sîrbu şi reperele cu privire la deontologia profesională, onestitate, altruism şi generozitate le datorez prof. Ionel Cândea, membru corespendent al Academiei Române”, a mai spus reputatul arheolog.

Primul şantier arheologic la care a efectuat săpături a fost - deloc întâmplător - cel de la Pietroasele, jud. Buzău, localitatea unde, în urmă cu două secole, a fost găsit tezaurul „Cloşca cu puii de aur” (cel mai mare de până la descoperirea mormântului lui Tutankamon). Din anul 2014, dr. Croitoru coordonează seria „Ad limites Orbis Romani”, apărută sub egida Academiei Române, parte a proiectului de cercetare „Orbis Romanus şi Barbaricum - lumea barbară şi nomadă (sarmaţii) din preajma provinciei Dacia şi relaţiile cu Imperiul Roman”.

Tot în 2014, arheologul brăilean a participat la o descoperire spectaculoasă făcută în zona Oraşului Vechi (mai precis, capătul sudic al B-dului Cuza), acolo unde se afla zidul al cincilea de apărare a Cetăţii Brăilei. Este vorba de o cale subterană de acces, perpendiculară pe direcţia bulevardului, construcţie destinată manipulării prafului de puşcă în timpul asediilor. E locul unde, în urmă cu mai bine de 200 de ani, se afla un mare depozit de muniţie turcesc.

Dar poate cea mai importantă descoperire arheologică la care a participat dr. Croitoru este cea din anul 2009, de la Mănăstirea Măxineni, unde se afla împreună cu colectivul de cercetare condus de prof. dr. Ionel Cândea. „Hazardul a făcut să descoperim urmele unui adăpost sezonier, a cărui fundaţie fusese edificată din materiale preluate din incinta mănăstirii (!) devenită ad-hoc carieră, undeva post 1816 (...) între ele, ancadramentele de uşi şi ferestre care lipseau pentru a continua restaurarea bisericii, apărute deloc întâmplător, cred, tocmai când reconstituirea sfântului lăcaş ajunsese la această etapă...”, povesteşte arheologul brăilean. Fără această descoperire, restaurarea sfântului lăcaş nu ar fi fost completă.

 

Nu aş fi ajuns astăzi unde sunt fără suportul şi liniştea pe care mi le oferă familia”

 

De numele reputatului arheolog este legată o altă întâmplare, de data aceasta petrecută la Mândreşti, comuna Valea Mărului, Galaţi, când a recuperat o figurină zoomorfă reprezentând un urs din epoca eneolitică (Cultura Cucuteni, anul 5.000 î.H.). Preţiosul artefact se afla într-o colecţie şcolară (!) iar deţinătorii habar n-aveau despre importanţa istorică a descoperirii.

Nu în ultimul rând, dr. Costin Croitoru este cel care, alături de un reputat colectiv, a dat de urmele castrului roman de la Filipeşti, despre care se pomenise, pentru prima dată, în urmă cu mai bine de un secol şi care fusese observat de avioanele americane de spionaj în timpul Războiului Rece. Mai mult, alături de acesta a fost identificat un alt obiectiv, în cadrul proiectului „Peisaje ascunse: explorarea prin teledetecţie şi LIDAR a drumurilor, graniţelor şi câmpurilor de luptă din Carpaţii de sud-est (HiLands)”.

Cadru didactic - conferenţiar universitar - la Universitatea de Stat „B .P. Haşdeu” din Cahul (Moldova), Departamentul Istorie şi Teoria Educaţiei, arheologul brăilean îşi face timp să fie cu familia, la birou, dar şi pe şantier, pentru a coordona campaniile de săpături arheologice. De unde atâta energie? În primul rând, din pasiune.

Atunci când există pasiune, efortul nu pare atât de apăsător. Profesia de arheolog este una de acumulare, care îţi oferă permanent noi perspective şi provocări dar, în egală măsură, satisfacţii. Cercetarea de teren, apoi valorificarea rezultatelor în cadrul unei publicaţii, dar mai ales prin susţinerea unor conferinţe, mă apropie cumva de mediul universitar, făcând tranziţia de la cercetare la catedră (...) Nu aş fi ajuns astăzi unde sunt fără suportul şi liniştea pe care mi le oferă familia. Cei doi copii, Maria Alexandra şi Radu Constantin, sunt nelipsiţi de pe şantierele arheologice sau de la manifestări, dezvoltând relaţii afective cu studenţi, profesori, muzeografi, arheologi dar şi o conduită specifică în ceea ce priveşte valorile noastre naţionale (autentice!)”, a precizat dr. Costin Croitoru. Atenţie, însă, viaţa de arheolog e un pic diferită de cea a lui Indiana Jones sau a Larei Croft, cu toate că fiecare visează să descopere locuri şi lucruri nemaivăzute.

 

6.000 de kilograme de mei recuperat de sub Grădina Publică

 

În anul 2011, dr. Costin Croitoru a efectuat investigaţii arheologice în zona Grădinii Publice (împreună cu un colectiv de cercetători de la Muzeul Brăilei „Carol I”), exact acolo unde era marcată o importantă hrubă, pe planul urbei de la 1834. Este vorba de celebra hrubă de sub trepte, despre care se afirmă că ar fi făcut legătura între vechea citadelă şi terasa Dunării. Cercetarea geofizică detectase „anomalii”, semn că în zonă s-ar afla segmente ale vechiului sistem de apărare al Cetăţii Brăilei. Nu au putut fi însă cercetate, din motive obiective (pierderea garanţiei părţii carosabile dacă va fi fost afectată de săpături, modernizarea aleilor din parc fiind făcută, la acea vreme, cu fonduri europene) dar s-au făcut săpături în vecinătate, pe latura de nord a Grădinii Publice, paralel cu Vadul Schelei (pe spaţiul verde). Dr. Costin Croitoru relatează:

Hazardul a făcut ca, în această secţiune, să fie identificate urmele unui val de pământ amenajat cu pari verticali, urmând un traseu în zig-zag, aşa cum apărea reprezentat pe planul lui Johann von Vermatti, realizat în timpul războiului din 1787-1791. Tot aici, a fost descoperit un mare depozit de mei din care au fost recuperate peste 6.000 de kilograme. Nimic nu este întâmplător. Predilecţia pentru acest tip de cereale este confirmată şi pe calea izvoarelor narative: un document din 1440 arată că Brăila era punctul de încărcare pentru genovezi a meiului din Ţara Românească. Să mai spunem că frecvenţa acestor «gropi de provizii», adevărate depozite subterane, vor fi dat bătăi de cap administraîiei locale , tot din aceeaşi perspectivă a surpărilor (cum se întâmpla şi cu hrubele)”.

De altfel, precizează arheologul brăilean, într-un raport al Vorniciei Dinlăuntru (viitorul Minister de Interne), elaborat în anul 1833 pentru Obşteasca Adunare se menţionează, între realizările edilitare ale anului precedent, pentru Brăila, faptul că „s-au astupat 3.000 de gropi (!) ce în vremea stăpânirii turceşti au fost magazii de grâu”.

Cele 6 tone de mei, vechi de secole, au fost păstrate, o vreme, la muzeu. Cum, însă, intrase în putrefacţie, meiul a trebuit să fie aruncat până la urmă.

 




Categorie articol: 

Comentarii