Se apropie Crăciunul şi foarte curând pe străzile Brăilei îşi vor face apariţia tot felul de "colindători" adunaţi în grupuri mai mici sau mai mari, care mai degrabă agresează vizual şi fonic trecătorii, cu costumaţii de un kitsch desăvârşit şi cu texte ce nu prea mai au nicio legătură cu colindele autentice româneşti. Având drept unic scop obţinerea de bani, aceste manifestări alterează tot mai mult, de la un an la altul, spiritul sărbătorilor de iarnă, îndepărtând acea picătură de magie ce dădea strălucire acestei perioade a anului. Evident, totul pe fondul crizei care îi determină pe mulţi brăileni să îşi încuie porţile, pentru a nu mai fi nevoiţi să le dea bani colindătorilor...
În mediul rural din judeţul Brăila se mai păstrează, totuşi, câte ceva din vechile obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou. Există sate unde colindele şi pluguşorul nu şi-au pierdut din farmec, iar colindătorii - care recită aceleaşi versuri din vechime - sunt primiţi cu drag în curţile gospodarilor. De altfel, în judeţul nostru, mai exact în comuna Gropeni, încă se mai practică un obicei unic în ţară, ce nu mai este întâlnit altundeva în România: căluşarii de iarnă.
Zilele trecute, am avut ocazia să asistăm la o reprezentaţie făcută de un grup de copii din Gropeni, care se pregătesc pentru ziua de Crăciun, când vor colinda prin sat ducând acest dans ritualic dintr-o gospodărie în alta. Este vorba despre un grup de colindători ce fac parte din Ansamblul "Floricica" din Gropeni, coordonat de Rădiţa Fluturaş, bibliotecara Căminului Cultural din comună. Îmbrăcaţi în costume populare şi "înarmaţi" cu beţe împodobite în staniol colorat, puştii cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani au jucat căluşul în curtea părinţilor unuia dintre ei. Acordeonistul Nicolae Mercan a asigurat fondul sonor, iar gazde au fost soţii Costel şi Marioara Roşca. Aceştia şi-au jucat perfect rolul de gospodari bucuroşi să primească grupul de colindători. Au privit încântaţi cum băiatul lor, Gabriel, joacă căluşul, împreună cu tovarăşii din grup, iar la final şi-au servit oaspeţii cu mere, covrigi, colac împletit, gogoşi calde şi suc - pentru că vârsta nu le permite să bea altceva. În plus, pe durata dansului, gazda le-a dat căluşarilor bucăţi de carne crudă, pe care unul dintre băieţi le-a înfipt într-o ţepuşă din fier. De altfel, acesta este unul dintre elementele speciale ale obiceiului "căluşarilor de iarnă" practicat la Gropeni: obţinerea de către dansatori, ca răsplată pentru efortul depus, a unor bucăţi de carne pe care, la sfârşitul zilei, conform tradiţiei, membrii cetei o prepară şi o consumă împreună, în cadrul unei petreceri ţinută acasă la unul dintre ei.
"Calfa" şi "Iapa"
Semnificaţia şi desfăşurarea acestui obicei ne-a fost explicată de învăţătorul Ionel Lambrinoc, directorul Şcolii Gimnaziale din Gropeni, un împătimit al conservării tradiţiilor populare. "Obiceiul are o vechime ascunsă în negura vremurilor, dar în prezent se mai practică doar în judeţul Brăila, la Gropeni şi, de ceva vreme, şi la Tichileşti, fiind preluat şi de vecinii noştri. Cete de copii cu vârste mai mici de 15 ani merg din casă în casă, în ziua de Crăciun. Membrii cetei au întotdeauna număr fără soţ şi sunt conduşi de o «calfă» care interpretează un text. Restul dansatorilor îi ţin isonul cu «i-auzi, ia!», în timp ce se mişcă într-un şir şerpuitor, pe ritm de geampara. Totul este susţinut şi de acompaniament muzical, acum preferându-se acordeonul, faţă de cimpoiul din trecut. Un alt personaj central este «iapa», al cărui rol este de a cere neîncetat gazdei colindate carne. Aceasta este înfiptă într-o «sighinică» şi va fi purtată toată ziua ca un adevărat trofeu. Ea va fi consumată de către căluşari la sfârşitul zilei, când se retrag la casa unuia dintre ei pentru a petrece împreună", ne-a spus învăţătorul. Acesta a precizat că, în prezent, obiceiul nu mai are semnificaţiile ritualice din vechime, însă păstrează elementele de spectaculozitate. "Este o lume a magiei şi bucuriei. Căluşarii îşi ascund faţa sub o ciurică şi sunt înarmaţi cu beţe cu care alungă relele din casa colindată, iar bucuria este asigurată de mesajul tonic al textului prezentat de calfă şi de convingerea gazdei că anul ce urmează va fi mai bun şi ca urmare a faptului că a fost colindată de căluşari", ne-a mai explicat învăţătorul Lambrinoc.
Obiceiul ar fi ajuns aici adus de ardelenii prigoniţi de unguri
Cum de a ajuns la Gropeni acest obicei al căluşului, înrudit cu căluşarii care se practică în Oltenia sau alte zone ale ţării, dar deosebit datorită perioadei de iarnă în care se ţine aici? După câte se pare, tradiţia a fost adusă de ardelenii care în urmă cu câteva sute de ani, când Brăila era raia turcească, au plecat în bejenie de pe locurile natale, fiind prigoniţi de asupritorii unguri. În acea vreme, ardelenii au primit de la administraţia turcească locuri de casă şi terenuri arabile pe un câmp de lângă satul Cărmălău, numit aşa după numele lui Caraman Paşa. Satul înfiinţat de ei s-a numit Băjenari. Multă vreme, între sătenii din Băjenari şi cei din Cărmălău a fost zâzanie mare, ce s-a lăsat uneori chiar cu bătăi şi omoruri. Asta deoarece cărmălăii nu le iertau băjenarilor faptul că turcii au luat pământuri de la ei pentru a-i împroprietării pe venetici. Chiar dacă, la un moment dat, Băjenari şi Cărmălău au crescut până când s-au lipit unul de celălalt, formând actualul sat Gropeni, ura dintre cele două comunităţi a încetat, se pare, abia după venirea comuniştilor la putere şi după colectivizarea din anii 50, când toată lumea a fost deposedată de pământ, iar motivul de ceartă n-a mai existat.
Dacă ardelenii au adus sau nu obiceiul căluşarilor de iarnă la Gropeni nu se poate spune cu certitudine. Cert este că această tradiţie este ţinută de comunitatea locală de foarte multe generaţii, în perioada sărbătorilor Crăciunului. Bătrânii satului spun că, în ultima vreme, lumea s-a cam îndepărtat de obiceiurile străvechi şi nu le mai primeşte cu aceeaşi bucurie. "Pe vremea noastră era mult mai frumos, erau oamenii mai primitori, nu auzeai ca acum, că nu ştiu cine a închis poarta şi n-a lăsat colindătorii să-i intre în ogradă. Acum 60 de ani, când umblam eu cu căluşul şi cu colindul, te rugau oamenii să mergi şi pe la ei. Îţi dădeau arvună, câte 5 lei, în seara dinaintea Crăciunului, ca să nu cumva să nu treci şi pe la casa lor, în ziua Naşterii Domnului. Era, aşa, o bucurie mare de sărbătorile astea. Noi, ca tineri, cum eram atunci, n-aveam astâmpăr când se apropia Crăciunul, abia aşteptam să mergem să colindăm, în cete de căluşari. Obiceiurile astea parcă erau crescute în noi, le ştiam de mici copii, de când deschideam ochii către lume. Ne învăţau părinţii şi bunicii şi nu exista cineva care să nu respecte cu sfinţenie tradiţiile. Acum, lucrurile s-au mai schimbat, nu mai e acelaşi respect, şi e păcat", ne-a spus Nicolae Done, un bătrân de 75 de ani din Gropeni. Acesta a asistat, împreună cu prietenul său, Gheorghe Roşca, 68 de ani, la repetiţia făcută de puştii care în prezent duc obiceiul căluşului mai departe. Cei doi bătrâni s-au bucurat că are cine să continue tradiţia.
Din fericire, la Gropeni se pune mare accent pe tradiţii. Şcoala din localitate, împreună cu Căminul Cultural, derulează în prezent un program intitulat "Icoane din bătrâni", care tocmai asta îşi propune: să readucă la viaţă sau să conserve toate obiceiurile din vechime, fie că e vorba despre colinde, căluşari, cântece sau dansurile practicate aici de-a lungul vremii.
