Atacuri armate între bande rivale, cadavre aruncate în stradă, răpiri ale membrilor unor familii înstărite, demonstraţii marcate de violenţă pe fondul sărăciei, au fost câteva dintre evenimentele care l-au marcat pe adjunctul şefului Poliţiei brăilene, comisarul Constantin Adrian Glugă, în Haiti. Timp de doi ani de zile, ofiţerul a fost într-o misiune ONU în Haiti şi a participat la acţiuni de asigurare a ordinii publice, în octombrie 2014 revenind pe meleagurile natale şi pe funcţia de adjunct al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila.
Într-un interviu acordat în exclusivitate redactorilor "Obiectiv - Vocea Brăilei", comisarul a vorbit despre ceea ce l-a marcat în Haiti şi problemele cu care s-a confruntat. Incidentele de o violenţă extremă au fost cele care au şocat, cel puţin în primă fază, asta în condiţiile în care numărul omorurilor în zona haitiană ajungeau la o medie de 100 pe lună sau chiar mai mult. Ofiţerul a participat la câteva intervenţii în teren, alături de poliţiştii haitieni, având ocazia să se confrunte cu evenimentele care erau specifice acestei ţări marcate de o sărăcie extremă, care s-a accentuat după cutremurul din ianuarie 2010. Chiar dacă şi-a dorit să participe la o astfel de misiune, întrucât era o etapă profesională pe care nu a vrut să o rateze şi din care a avut extrem de multe de învăţat, ofiţerul a spus că în cei doi ani cât a stat în Haiti a înţeles exact ce înseamnă dorul de acasă. În viitorul apropiat, Constantin Glugă ne-a mărturisit că nu intenţionează să mai plece într-o astfel de misiune.
Haiti, tărâmul suferinţei
În ciuda schimbărilor care au avut loc în ultimii ani, în Port-au-Prince, capitala statului Haiti, aveau loc, regulat, diverse demonstraţii şi manifestări violente. Poliţia locală nu putea controla violenţa din oraş şi din întregul stat, multe oraşe din Haiti fiind controlate indirect, de criminali. Guvernul haitian a devenit conştient de pericol şi de faptul că nu le poate garanta securitatea nici locuitorilor şi nici turiştilor din Haiti, astfel că a cerut sprijinul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Guvernul Statelor Unite acordă asistenţă poliţiei din Haiti, încă din 2004, însă, chiar dacă situaţia infracţională s-a mai domolit în ultimii doi ani, după cum ne-a spus chiar ofiţerul brăilean proaspăt întors din misiune, totuşi răpirile, crimele, ameninţările cu moartea şi jafurile armate sunt lucruri obişnuite în Port-au-Prince.
Comisarul şef Glugă a precizat că misiunea ONU în Haiti (Minustah), la care a participat personal, este din 2004, fiind prelungită succesiv, an de an. El ne-a spus că se fac permanent evaluări, că se transmit rapoarte asupra misiunii la ONU şi acolo se ia decizia dacă este necesar să mai continue. Potrivit ofiţerului, Naţiunile Unite sunt prezente acolo de 10 ani, timp în care a fluctuat numărul de personal, fie că a fost vorba despre militari, poliţişti sau de civili, în funcţie de situaţia locală. Ofiţerul a adăugat că s-a ajuns la un maxim de personal imediat după cutremurul din 12 ianuarie 2010, care a devastat ţara, în special capitala. După dezastrul din acel an, s-au implementat şi o serie de programe cu ajutorul comunităţii internaţionale. "După ce că era situaţia fragilă, cutremurul i-a pus la pâmânt de tot, plecând de la o infrastructură care era terminată, până la situaţia persoanelor care rămăseseră fără locuinţă, inclusiv decesul în rândul funcţionarilor, poliţişti haitieni morţi la momentul ăla. Misiunea continuă, până în oct 2015 fiind stabilit mandatul", a relatat adjunctul IPJ Brăila. Acesta a spus că în Haiti au fost destul de multe probleme, plecând de la instabilitatea politică. Un şomaj extrem de ridicat, investiţii insuficiente în zonă au condus la un climat de insecuritate şi crearea de grupări criminale, între care izbucnesc în mod frecvent conflicte deschise pe stradă. "Am avut ocazia să văd nişte imagini privind un conflict deschis, pur şi simplu de o parte şi de alta a unei străzi, indivizi, două grupuri, trăgeau unii asupra altora, ca în Vestul Sălbatic, nu aveau nicio problemă! Unii erau baricadaţi într-o parte a străzii, ceilalţi îi atacau din partea cealaltă. Locul ăsta de război era situat într-o mare piaţă improvizată, era un spaţiu deschis, public, o intersecţie destul de mare şi erau civili care stăteau şi vedeau ce se întâmplă, sunt obişnuiţi cu astfel de situaţii. Cu siguranţă pentru cei din partea de jos a oraşului nu era nicio surpriză, deşi toate aceste evenimente erau mediatizate intens, aveau o presă destul de activă. Poliţia încerca să îşi facă treaba cu sprijinul MINUSTA, misiunea naţiunilor unite de stabilizare în Haiti, eforturile erau destul de mari", ne-a explicat Constantin Glugă.
Autori de infracţiuni ucişi cu pietre şi cauciucuri aprinse peste cadavre
Ofiţerul plecat în misiune în Haiti ne-a povestit că faptele comise acolo sunt de o violenţă extremă, la o populaţie de 10 milioane de locuitori, fiind o medie de 80 de omoruri pe lună, ceea ce înseamnă extrem de mult. S-au atins şi peste 100 de omoruri pe lună, la nivel naţional, oricum cele mai multe dintre crime fiind în capitală. "Erau în principiu grupurile infracţionale organizate în capitală. Port-au-Prince este un oraş mare, cu o populaţie de 2 milioane şi jumătate, însă neoficial depăşea 3 milioane jumate, undeva la 35% din populaţia ţării. Grupările infracţionale aveau zone predilecte, era Carrefour, o suburbie, destul de bine văzută de infractori. Zonele de jos, downtown, erau zonele predilecte. Ce era interesant, în zonele astea omorurile cu arme de foc erau săvârşite aşa, la ordinea zilei. Toate omorurile din capitală, erau în astfel de zone", a mai povestit Constantin Glugă.
Conflictele între grupări formate din 70 - 100 de membri erau frecvente, a precizat ofiţerul, liderii acestora luptăndu-se pentru supremaţia teritorială. Un mod de operare care a băgat spaima atât în localnici cât şi în puţinii turişti care mai ajungeau prin Haiti, erau crimele comise de către motociclişti, care deveniseră foarte frecvente. Drept urmare, în 2014, guvernul haitian a interzis accesul motocicletelor în apropierea aeroportului.
Poliţistul brăilean ne-a spus că, deşi îşi desfăşura activitatea pe compartimentul de analiză a infracţionalităţii, a avut ocazia să meargă în teren să fie martor la nişte situaţii dramatice. "M-au marcat cel mai mult cadavrele oamenilor linşaţi! Linşajul acolo era la ordinea zilei, foarte mulţi dintre autorii de infracţiuni, cei mai mulţi autori de furturi de exemplu, fiind principalele victime. Erau multe situaţii când comunitatea nu-i mai deferea poliţiei, ci îşi făcea dreptate singură. Pur şi simplu îi omorau cu pietre şi un mod de operare ieşit din comun, puneau cauciucuri de camioane pe ei şi le dădeau foc. Ceea ce m-a marcat cel mai tare, a fost când am văzut cadavre linşate în maniera asta". Sursa citată a dat câteva detalii şi despre grupările criminale. În primul rând, atât membrii cât şi liderii acestor grupări erau localnici, cu domiciliul în capitală, majoritatea tineri. "Era recunoscut faptul că foarte mulţi dintre ei aveau legături cu şefi de instituţii, până la cel mai înalt nivel, aceasta fiind probabil şi una dintre cauzele care a dus la trenarea conflictelor", a spus Glugă. Cel mai mare şoc legat de omoruri, a relatat ofiţerul, l-a avut într-un week-end, chiar când a ajuns, în oct 2012, în două zile fiind înregistrate 15-16 omoruri. "Era urmare a conflictelor dintre găştile astea criminale. Cadavrele erau găsite fie de către cetăţeni, fie de poliţiştii care patrulau, venea procurorul, făcea constatarea, apoi investigaţiile de rigoare".
Haitienii din familii înstărite, răpiţi de grupările infracţionale
Un fenomen care a ajuns la limite mai mult decât rezonabile, cel puţin în ultimii doi ani, a spus Constantin Glugă, sunt răpirile. Dacă în 2012, se ajungea la peste 20 de răpiri pe lună, anul trecut numărul aceastor infracţiuni s-a redus extrem de mult, ajungându-se la o medie lunară de 2-3 răpiri. Scopul celor care răpeau membri ai unor familii înstărite era acela de a face rost de bani, de cele mai multe ori familiile care primesc vestea răpirii plătind răscumpărările. Au fost însă şi situaţii când persoane răpite au fost găsite moarte, însă tot în anii când aceste incidente se situau la un nivel ridicat în sfera infracţională. "A fost o perioadă accentuată în anii 2010-2011, inclusiv 2012, apoi poliţia chiar şi-a făcut treaba. Erau răpiţi oameni care proveneu din familii destul de înstărite şi obligaţi să plătescă răscumpărări. Poliţiştii şi-au făcut treaba destul de bine, undeva în octombrie 2012 au arestat câteva grupuri, ulterior în 2013-2014 a ajuns numărul de răpiri la nişte cifre rezonabile, în condiţiile date", a precizat poliţistul din cadrul IPJ Brăila. De obicei aparţinătorii celor răpiţi plăteau răscumpărările. Comisarul Glugă ne-a relatat despre un caz, înregistrat la începutul anului 2013, când două persoane care fuseseră răpite ar fi fost găsite fără viaţă, cadavrele fiind descoperite însă după o perioadă mai îndelungată de la momentul anunţării răpirii. Ofiţerul ne-a mai spus că, în ultimii ani, oamenii începuseră să reclame răpirile, ceea ce anterior nu prea se întâmpla. "Au fost situaţii, în 2013-2014, în care erau răpite persoane, oamenii reclamau la poliţie, ceea ce anterior nu prea se întâmpla. Se acţiona cu sprijinul poliţiştilor internaţionali şi haitieni, şi erau eliberaţi. Erau cazuri concrete. Dacă se făcea reclamaţie la poliţie, exista o teamă printre răpitori, dovadă că răpirile au scăzut enorm de mult începând cu a doua jumătate a anului 2012 şi prima jumătate a lui 2013, astfel că se ajunsese la o medie de 2 răpiri pe lună, în 2014. În condiţiile în care au fost anterior 20-25 de răpiri pe lună". Ofiţerul a mai vorbit şi despre demonstraţiile din Haiti, care erau extrem de frecvente, tocmai din cauza neajunsurilor economice. Neavând electricitate, apă curentă, infrastructură rutieră, oamenii ieşeau şi demonstrau pentru absolut orice, totdeauna ca să atragă atenţia autorităţilor. Un mod de operare folosit de oameni era să baricadeze şoselele cu cauciucuri de maşini, cărora le dădeau foc. Cel mai mult, cam 60% din demonstraţii, a spus poliţistul brăilean, erau cauzate de probleme economice, prea puţine fiind pe fond politic.
După cutremur, oamenii din Haiti luptau cu sărăcia
Constantin Glugă ne-a mai povestit şi despre condiţiile inumane în care trăiau haitienii, în campusurile amenajate după cutremurul din 2010. El a spus că era crunt să vezi cum trăiau oamenii în aceste campusuri, familii cu copii, care nu aveau apă şi nu îşi puteau face mâncare. "La fel de emoţionantă, înainte de toate, era situaţia oamenilor din campusuri. După cutremurul din ianuarie 2010, au rămas fără locuinţă un milion şi jumătate de oameni. Nu aveau apă curentă, nu aveau posibilitatea de a-şi găti mâncare, deşi existau tot felul de proiecte, ajutoare din partea comunităţii internaţionale, aceste campusuri s-au şi redus ulterior, au fost desfiinţate pe parcurs. Am avut ocazia să văd în 2012 - octombrie-noiembrie, când am ajuns acolo, aceste campusuri. Era groaznic să vezi familii cu 4-5 copii trăind în asemenea condiţii, sărăcie este puţin spus. Stăteau în nişte condiţii mizere, imaginea asta nu avea cum să nu te marcheze, să nu îţi rămână întipărită pe retină".
Ofiţerul a mai povestit că în Haiti sunt foarte puţini oameni care trăiau în condiţii foarte bune. Între cele două categorii de persoane - bogaţi şi săraci - nici nu exista termen de comparaţie. "Erau nişte statistici date de Guvernul Haitian în care se spunea că jumătate din populaţia ţării trăia cu sub 2 dolari pe zi, de persoană, deci 6 lei pe zi de persoană, cam astea erau condiţiile de viaţă".
Turismul din Haiti, la pământ
Ţinând cont de situaţia din Haiti, turiştii nu prea mai existau în zonă. Ambasada Statelor Unite, a Canadei emiteau avertizări către cetăţeni în care le atrăgea atenţia să fie precauţi, dacă vizitează Haiti, pentru că au apărut probleme. De exemplu au fost situaţii când motocicliştii acţionau şi îi jefuiau pe turişti,. "Aveau zone turistice, o zonă în nordul Haiti, un oraş, al doilea ca mărime, unde erau nişte locuri de vizitat, inclusiv o citadelă de pe vremea lui Cristofor Columb, atrăgeau turişti, veniţi cu vapoare de linie. Mai era un proiect în derulare, în sudul ţării - insula Ile a Vache (Insula Vacii), în cadrul acestui proiect urma să fie expropriaţi mai mulţi localnici pentru a se construi un aeroport. Este o ţară exotică! Dar este clar că fiecare potenţial turist se informa despre situaţia din Haiti şi nu era foarte încântat să vadă ce se întâmpla acolo. Poliţia de acolo pe măsură ce se va dezvolta şi pe fond instituţional şi ca număr de poliţişti, va ameliora situaţia şi va pune capăt criminalităţii, însă este de durată", a precizat Constantin Glugă. Acesta a mai spus că haitienii au încercat să scoată în evidenţă, vizavi de atragerea de turişti, reducerea răpirilor, pentru a arăta că situaţia infracţională nu mai este la un nivel atât de ridicat.
Pericolul bolilor tropicale
Riscul de îmbolnăvire în Haiti era la un nivel destul de ridicat, după cum ne-a povestit Constantin Glugă, bolile tropicale şi furtunile tropicale, fiind destul de frecvente. Un alt risc era acela al unor manifestaţii violente, în care poliţiştii puteau fi prinşi şi chiar ucişi, asta dacă se aflau în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Poliţistul a ţinut să precizeze faptul că membrii grupărilor infracţionale, chiar dacă se omorau între ei, nu îi vizau şi pe poliţiştii sau militarii internaţionali. "Pe de o parte sunt riscuri, boli tropicale, furtuni tropicale, apoi apăreau manifestaţiile publice care comportau o doză de risc, mulţimea la momentul în care ajungea să scandeze în stradă împotriva guvernului, se refula şi se răsfrângea împotriva oricărei maşini care trecea prin zonă. Plus că în zonă era regimul armelor de foc, atacatorii nu aveau nicio problemă directă cu membri ai misiunii, dar în momentul în care era un schimb de foc, puteai să fii prins, dacă te aflai în momentul nepotrivit şi locul nepotrivit. Era o situatie riscantă!". Glugă şi-a amintit însă de un incident, un coleg african intrând cu maşina într-un orăşel, pe stradă, exact în momentul în care nişte localnici manifestau pentru că nu aveau curent electric. Manifestanţii l-au oprit pe omul legii, i-au luat pistolul, au vrut chiar să îl împuşte, însă acesta a scăpat ca prin minune, după ce s-a aflat că este poliţist internaţional. Una dintre bolile tropicale din Haiti este malaria, însă existau diferite tipuri de febră, care puteau fi însă evitate cu nişte măsuri de igienă. Mai grav era faptul că acestea erau transmise de ţânţari, mai ales din cauza umidităţii a ploilor multe. Cu măsuri de precauţie, poliţiştii şi militarii au reuşit să stea departe de aceste afecţiuni. În acest context, la sosirea pe meleagurile natale, ofiţerul Glugă s-a bucurat cel mai mult că s-a întors sănătos acasă.
"O experienţă profesională şi de viaţă"
Ofiţerul Glugă ne-a spus că la momentul când a plecat în misiunea ONU în Haiti acolo erau 23 de poliţişti români în cadrul Minusta, la acel moment participând ofiţeri din 49 de ţări. Poliţistul a declarat că experienţa în sine, de a lucra cu oameni de pe cele 6 continente, a fost cea mai importantă experienţă. "Mi-a plăcut să lucrez cu oameni de pe toate continentele, am fost norocos să lucrez şi cu poliţişti, militari şi civili. Nu pot să neg că îmi place clima acolo, extraordinar de mult, la prânz era greu de suportat din cauza umidităţii. Datorită acestei misiuni, am fost trimis la un training în SUA la Washington, o săptămână. Am fost plăcut surprins să fiu nominalizat, anul trecut de Paşti Am făcut training pe baze de date, aplicaţii informatice, iar lucrul ăsta îl datorez exclusiv misiunii". Iniţial, misiunea a fost pe o perioadă de un an de zile, însă putea fi prelungită până la 2 ani. Ofiţerul a decis să continue, astfel că a cerut prelungirea. "Aproape de finele primului an, am zis dacă tot am ajuns aici, să stau perioada maximă. Nu ştiu dacă o să mai plec în altă misiune. Cel puţin pentru moment şi pentru o perioadă de timp nu intenţionez să plec într-o astfel de misiune. A fost pentru prima dată, a fost o experienţă pe care nu am vrut să o ratez, o experienţă şi profesională şi de viaţă", ne-a declarat ofiţerul.
El a subliniat că activitatea desfăşurată a fost mai mult pe analiză, în special pe ceea ce înseamnă infracţionalitate, demonstraţii publice, pe cauzele generatoare. Pe baza acestor analize, se comunica foarte mult între misiune şi toate instituţiile din Haiti, pe diferite paliere, poliţie, justiţie, practic se luau nişte decizii având în vedere ceea ce se întâmpla.
Dar cel mai important lucru din aceşti doi ani, a ţinut să ne informeze poliţistul, este că a înţeles importanţa a ceea ce înseamnă "acasă". "Asta am ajuns să apreciez, acasă cu tot ce înseamnă, familie, prieteni, colegi, Brăila, România. Ăsta este cel mai important aspect, acolo realizezi ce înseamnă acasă, nu am fost atât de mult plecat. Multe lucruri le înţelegi altfel. Era destul de dificil că acolo se lucra non-stop, nu aveam week-end, aveai posibilitatea să recuperezi ulterior, cumulai zilele astea şi îţi permiteai să vii acasă la 3 luni şi jumătate - 4 luni".
La revenirea pe funcţia de adjunct al şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, comisarul şef Glugă ne-a declarat că s-a adaptat destul de bine, mai ales că a primit sprijinul conducerii şi al şefilor de servicii care i-au adus la cunoştinţă modificările survenite în ultimii doi ani. "Doi ani înseamnă o perioadă destul de mare, trebuie să recunosc am fost norocos că am beneficiat de sprijinul necondiţionat al colegilor, echipa de la nivelul conducerii, inspectorul şef şi celălalt adjunct, şefii de servicii, toţi au încercat să mă pună la curent cu ceea ce trebuia să ştiu, cel puţin la început, ulterior am mai încercat şi eu să întreb ce mă interesa pe mine în mod deosebit. Au încercat să mă pună la curent, cu tot ceea ce apăruse nou, cu ceea ce erau ei convinşi că nu aveam de unde să ştiu. A fost sprijinul aici, sprijinul IGPR, chiar e mare lucru să vezi că la întoarcere cineva te primeşte fără să se uite în alt fel la tine, decât aşa cum se uita până să pleci. În momentul în care eşti primit aşa cum am spus, angajamentul devine şi mai mare, trebuie să nu îi dezamăgeşti, pe colegi, pe superiori, pe subordonaţi, pe cei din jurul tău, aici e marea provocare. Au fost modificări legislative, noul cod penal şi de procedură penală, şi am venit imediat după ce au început să fie puse în aplicare".
