Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Coborire cu picioarele pe pamint

Alaltaieri a fost o zi mai buna decit ieri. Marti ni s-a dat drumul in UE, in aceeasi zi multi visau ca stelistii ii vor tine la respect pe lyonezi ca preludiu la reuniunea francofona, iar altii se bucurau ca s-a mai descoperit o arma impotriva cancerului. Miercuri am descoperit ca lucrurile sint departe de a fi roz, ba unele bat chiar spre negru.Intrarea in Uniune nu inseamna deschiderea peste noapte a robinetelor cu lapte si miere si nici imbunatatirea brusca a serviciilor publice. Cu citeva zile in urma ati putut citi in ziarul nostru cazul detinutului care a cistigat un proces la CEDO, dar nu a apucat sa se bucure prea mult pentru ca hotarirea Curtii de la Strasbourg era incompleta din cauza unei erori de comunicare din partea autoritatilor de la Bucuresti. Omul, care a dat statul roman in judecata reclamind o eroare judiciara, trebuie sa o ia de la capat cu procesul.Un cititor ne-a scris ieri ca si el s-a adresat CEDO in urma cu trei ani si jumatate, ca reclamatia sa a fost admisa pe rolul Curtii in septembrie 2005 - odata cu cea a detinutului - dar ca nu a primit raspuns nici pina astazi si ne intreaba daca nu cumva e pe cale sa pateasca si el acelasi lucru. Situatiile nu seamana intre ele, chiar daca au un punct comun, CEDO. Mai devreme sau mai tirziu, hotaririle Curtii ajung la reclamanti, dar principala nemultumire ramine ca muntele de petitii trimise din Romania la Strasbourg nu da deloc semne ca ar scadea.Pina cind lucrurile se vor misca mai repede - la noi si in UE - lumea incearca sa se destinda intr-un fel sau altul. Cei care au incercat asta marti seara pe stadionul Stelei sau in fata televizoarelor s-au destins intr-un interval de timp relativ scurt, mai exact in minutul 43. Pina la sfirsitul partidei, din francofoni am devenit afoni - vorba unui coleg de breasla suparat. Acum, nimeni nu mai viseaza si nimeni nu-si mai aminteste macar pe unde e Kievul.Dar nu-i nimic, sanatosi sa fim! Altfel, in caz de Doamne fereste, medicii urologi de la Cluj tocmai ne-au asigurat ca sint sanse mari de vindecat cancerul printr-o metoda inedita: criogenia. Asadar, pina la urma, criogenia salveaza Romania, dar nu mai mult de jumatate din ea - mai exact partea masculina, pentru ca e vorba despre cancerul de prostata. Dincolo de speranta ca principiul acestui tip de operatie s-ar putea extinde si la alte cazuri, ramine eterna dilema: cit ar trebui sa plateasca un pacient pentru o asemenea operatie? Mai mult, dupa ce ca ne lipseste tehnica medicala de virf, nu avem nici destui specialisti in RMN, laparoscopie etc. etc., daramite experti in criogenie. In concluzie, asemenea operatii nu sint la indemina oricarui. De ce ar fi?




Categorie articol: 

Comentarii