În Brăila sunt de două ori mai multe familii care aşteaptă să adopte un copil decât copii abandonaţi. Paradoxal însă, numărul adopţiilor a scăzut în ultimii ani. Sunt copii care nu au altă vină decât aceea de a nu fi fost doriţi de părinţii lor şi au devenit "adoptabili" la vârste prea mari, când nimeni nu mai vrea să-i înfieze. Din datele furnizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Brăila reiese că în 2008 fost deschisă procedura de adopţie pentru 13 copii, în timp ce în 2007 numărul acestora a fost 25. În anul 2009, până la această dată, a fost deschisă procedura de adopţie pentru 16 copii. Pe de altă parte, a scăzut şi numărul celor care doresc să devină părinţi, astfel că în 2008 numai 23 de familii au obţinut atestatul pentru a adopta copii, faţă de 29 de familii atestate în 2007. În 2009, au fost atestate 22 de familii. Actuala legislaţie a adopţiilor face greoaie procedura prin care copiii pot să dobândească statutul de "adoptabil". Cei mai mulţi nu ies din sistemul de protecţia copilului tocmai pentru că nu sunt declaraţi adoptabili decât la vârste foarte mari, atunci când nimeni nu îi mai vrea. "La un copil adoptabil, există două familii atestate. Dar sunt familii care doresc copii de vârstă foarte mică, pentru că doresc să-i vadă crescând. Noi pornim însă de la copil, avem obligaţia să găsim o familie copilului, şi nu un copil familiei", a declarat Alexandru Sculschi, directorul DGASPC Brăila. În concluzie, cei ce vor să devină părinţi nu îşi pot alege minorul pe care vor să-l adopte. Angajaţii Direcţiei fac anchete psihosociale, iar în funcţie de compatibilitate, se face legătura între copil şi posibilii părinţi.
"Orfani" cu părinţii plecaţi în străinătate
Potrivit legislaţiei actuale, în momentul în care un copil e declarat ca fiind abandonat, autorităţile abilitate trebuie să identifice toate rudele minorului până la gradul al patrulea, pentru a încerca să îl readucă în sânul familiei care l-a abandonat sau al familiei extinse. În cazul în care şi rudele refuză să-l ia acasă, abia atunci poate fi dat spre adopţie altor persoane. Adopţia presupune trei etape legale, obligatoriu de parcurs. Prima o constituie deschiderea dosarului de adopţie. Urmează etapa numită încredinţarea în vederea adopţiei, în care copilul merge la părinţii care doresc să-l adopte pentru o perioadă de 90 de zile de probă. După perioada de probă, judecătorul decide dacă minorul este compatibil cu familia care doreşte să-l adopte şi încuviinţează sau nu adopţia. "Deschiderea procedurii de adopţie pentru un copil presupune obţinerea consimţământului părinţilor, care de cele mai multe ori sunt fie plecaţi în străinătate, fie nu cunoaştem date despre ei. Au fost două cazuri respinse deoarece este vorba de două surori a căror mamă este plecată în străinătate. Mama nu s-a prezentat pentru a-şi exprima consimţământul, instanţa a respins solicitarea noastră, cu toate că mama nu s-a interesat de copii, nu contribuie cu nimic la întreţinerea lor, copiii sunt protejaţi la un asistent maternal profesionist. Părinţii sunt chemaţi şi la deschiderea procedurii, şi în momentul în care se încuviinţează adopţia", a precizat Simona Cimpoae, directorul adjunct al DGASPC Brăila.
Parcurgerea acestor etape poate părea dificilă şi unele familii se lasă păgubaşe. "Procedura ni s-a părut greoaie, durează foarte mult şi nu am mai depus cererea de reînnoire a atestatului", şi-a argumentat o familie decizia. "Nouă nu ni s-a prezentat niciun copil de vârstă foarte mică, aşa cum am solicitat. Ne dorim foarte mult un copil, dar vrem să-l creştem de mic", a explicat o altă familie motivul pentru care a renunţat la adopţie. Pe de altă parte, atestatul este valabil un an şi, de asemenea, sentinţa civilă prin care se hotărăşte deschiderea procedurii de adopţie, durează tot un an. Dacă în timpul acesta nu este găsită o familie adoptivă pentru copil, trebuie reluată toată procedura.
Propuneri de modificare a legislaţiei adopţiei
Conducerea Oficiului Român pentru Adopţii (ORA) intenţionează să aducă mai multe modificări la legislaţia adopţiei, asfel încât birocraţia să fie diminuată, iar procedurile prin care copiii primesc şansa de a li se găsi o familie să fie urgentate. Directorul general al DGASPC Brăila a participat recent la o întâlnire organizată de Oficiul Român pentru Adopţii la Arad, având ca obiectiv finalizarea propunerilor referitoare la modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Dezbaterile referitoare la procedura adopţiei au continuat la Budapesta, unde, timp de o zi, specialiştii din România au avut ocazia să realizeze un schimb de experienţă cu oficialii din cadrul Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale şi cu specialişti ai Institutului pentru Protecţia Copilului din Ungaria. "Astfel, modelele de bună practică au fost preluate de specialişti din ambele ţări, urmând ca acestea să fie aplicate în funcţie de contextul legislativ naţional. De remarcat este faptul că, spre deosebire de legislaţia românească, legea în materia adopţiei, aplicabilă în Ungaria, reglementează două tipuri de adopţie : adopţia «deschisă» care presupune ca părinţii biologici şi cei adoptivi ai unui copil să se cunoască şi să consimtă la realizarea acesteia, şi adopţia «închisă», asemănătoare celei reglementate de Legea 273/2004, care presupune ca familia adoptivă să fie identificată de specialiştii instituţiei de protecţie a copilului", a spus Alexandru Sculschi, directorul general al DGASPC Brăila.
Un subiect controversat rămâne cel al adopţiilor internaţionale, reluat odată cu iniţiativa Oficiul Român pentru Adopţii care a trimis spre aprobare Guvernului un memorandum privind redeschiderea adopţiilor internaţionale. Cabinetul Boc, pe masa căruia a ajuns memorandumul, s-a situat pe o poziţie diferită de cea a ORA, nesusţinând reluarea adopţiilor internaţionale.
