Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cine se teme de confiscarea averilor nedovedite?

De pildă: brusc, pe o stradă, să zicem, apar vreo trei limuzine; rapid, în faţa limuzinelor, creşte un viloi care nu se mai termină; în conturile proprietarului limuzinelor şi viloiului intră bani cu nemiluita. Orice om care cunoaşte valoarea banului muncit se întreabă: de unde, dom'le? În forma prevederii constituţionale actuale această întrebare - la cea a omului simplu mă refer - este prohibită. De ce? Pentru că orice avere este prezumată a fi dobândită legal. Ce înseamnă asta? Că atâta timp cât într-o instanţă de judecată nu se produc probele care să dovedească săvârşirea unei infracţiuni de către îmbogăţit şi legătura directă între infracţiuni şi averea dobândită bogătanul nostru poate dormi liniştit. Mai mult decât atât, dacă un mic derapaj i se poate imputa celui îmbogăţit ilicit, de cele mai multe ori nu se face nicio legătură între "derapajul" constatat şi bănetul apărut de niciunde. Averea rămâne intactă, la posesor sau la rude mai nou, iar "isteţul" ia un an, doi cu suspendare.

Bun, ce presupune noua propunere de modificare a acestui articol? Propune ca acea avere a cărei dobândire proprietarul n-o poate dovedi ca fiind licită să fie confiscată, chiar şi dacă a trecut sau se află în posesia rudelor etc. Inutil să mai precizez că a ieşit circ mare. Politicieni din întreg spectrul politic au ieşit la atac, jurându-se pe cer şi pe pământ că o asemenea grozăvie nu va călca pragul României cât or fi ei şi urmaşii lor în viaţă. Argumentele pe care le-au adus sunt cât se poate de puerile şi au fost aruncate pe piaţă cu convingerea că prost a fost poporul ăsta de când îl ştiu şi prost a rămas.

Acum, prin lumea prin care mă învârt eu, nimeni nu s-a speriat de o asemenea perspectivă. Şi este un lucru normal, în fond. E atât de greu să dovedeşti, prins cu un baton de salam în mână, că l-ai cumpărat cu banii pe care i-ai primit în baza unui fluturaş de salariu? Sau e atât de complicat să dovedeşti că ţi-ai cumpărat o maşină cu banii obţinuţi din vânzarea unui apartament pe care l-ai moştenit de la bunici sau părinţi? Mai mult, privind în lungul ţării, pe stradă, în pieţe şi târguri, la cozile din faţa instituţiilor publice, nu poţi să nu constaţi că aceia, cărora perspectiva necesităţii de a se dovedi caracterul licit al dobândirii averii sub sancţiunea confiscării nu le trezeşte nicio emoţie, sunt mulţi, extrem de mulţi. Lipsa lor de teamă provine dintr-o stare de fapt clară: n-au avere. Deci, cine se teme? Cei cu avere? Da, dar nu toţi, deoarece mulţi pot justifica până la ultimul bănuţ.

O bună privire asupra provocării aruncate în spaţiu public ne poate releva, pe marginea reacţiilor, imagini din cele mai exacte: a) cei care pledează pentru această modificare constituţională n-au nimic de ascuns; b) cei care se opun, făţiş sau cu viclenie, au de dat socoteală, ei sau interpuşii lor.




Categorie articol: 

Comentarii