Ne-am făcut de râs! Acesta este comentariul pe care l-am auzit cel mai des după publicarea incidentului de la Ţepeş Vodă, satul în care nişte ţărani blagosloviţi de o fundaţie umanitară au primit ca ajutoare nişte roabe şi lopeţi. Un gest frumos, dar care, în loc să-i mobilizeze şi să-i unească în faţa prăpădului lăsat în urmă de urgia albă, mai mult i-a învrăjbit. S-au certat, s-au denunţat, s-au uitat chiorâş la fiecare coadă de lopată, ca nu cumva cineva să primească ceva în plus. S-au zbătut să-şi ia fiecare partea, îndreptăţit sau nu. Ba unii chiar au exagerat. Nu mai spun că alţii şi-au bătut pur şi simplu joc de tot efortul, transformându-l, după cum le e obiceiul, doar într-o altă sursă de băutură.
N-am fost acolo. Dar ştiu cum e. Am în spate experienţa multor campanii umanitare. Am fost un simplu curier pentru zeci de comunităţi, pentru sute de oameni aflaţi la necaz, cărora le-am dus de la hrană caldă la materiale de construcţii. Cei mai mulţi au primit fiecare ajutor cu recunoştinţă şi cu o rugăciune pentru cei care l-au oferit. Însă, în fiecare comunitate au existat şi specimene pentru care n-a contat niciodată ce era în maşină, n-a contat niciodată dacă ce le ofeream le trebuia sau nu. Dacă era „pe degeaba”, trebuia musai să ajungă la toată lumea, ba chiar, cei mai cu moţ găseau întotdeauna o modalitate să ia ceva în plus. Am avut surpriza ca oameni în vârstă, de exemplu, să se încaiere pe pachete cu haine pentru copii şi jucării, justificându-se că au şi ei nepoţi, la Focşani, la Galaţi, la Brăila, fără să se gândească o secundă că la Focşani, la Galaţi, la Brăila era cald şi bine şi că, de fapt, cu furia naturii se luptau copiii din vecini, exact acei copii la care apelau de fiecare dată când aveau nevoie, de o pâine, de o găleată cu apă, de un medicament. Ce să vă spun, că au fost situaţii în care pur şi simplu ne-a scos armata din mijlocul lor pentru că nu înţelegeau şi pace că sunt porţii numărate şi că fiecare persoană avea dreptul la o singură porţie. Şi că n-avea sens să facă stocuri ... fără energie electrică şi cu apa de 1m în casă orice s-ar fi stricat până a doua zi, când, oricum veneam din nou. Şi câte şi mai câte! Şi nu doar în Brăila.
N-am înţeles niciodată comportamentul acesta, „canibalic”, dar, vă asigur, nu sărăcia e cauza. Căci, am întâlnit oameni amărâţi în adevăratul sens al cuvântului care mulţumeau cu lacrimi în ochi şi pentru o bucată de pâine, dar şi oameni înstăriţi care s-au zbătut să primească ... orice, n-a contat, la urma urmei, „de ce să nu mă înghesui, doar iau, nu dau”.
De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că vreau să înţelegeţi: la Ţepeş Vodă, NU ne-am făcut de râs. În teren, aceasta este realitatea. Peste tot sunt oameni şi oameni. Iar fundaţia respectivă ştie, fiţi convinşi, n-a fost la prima experienţă de acest gen. Cel mult, n-o să mai calce vreodată prin satul acesta. Am şi eu o listă cu localităţi „de evitat”.
Dar mai e un motiv pentru care am povestit. De pe cealaltă parte a baricadei, vreau să transmit primarilor un mesaj: Domnilor primari, nu ne mai lăsaţi singuri în mulţime! E al naibii de greu! Vă asigur, cele mai frumoase campanii şi cu rezultatul dorit le-am derulat în satele în care primăria, şcoala, biserica s-au implicat. Adică cele în care am avut alături oameni cu autoritate, din partea locului, căci, nu trebuie să vă spun eu asta, ţăranul e parşiv. Iar mai bine decât dumneavoastră nu-l cunoaşte nimeni. Înţelegeţi, pentru Dumnezeu, primarul chiar nu trebuie să fie prieten cu toată lumea!
Iar dumneavoastră, domnule Panţuru, cu tot respectul, „Nu mă bag, ca să nu existe interpretări”, a fost cea mai păguboasă atitudine. O listă cu nişte criterii clare în baza cărora să se fi făcut distribuirea ... asta ar fi rezolvat elegant problema şi chiar n-ar mai fi lăsat loc la interpretări. Oricum, într-un final, tot va trebui să deranjaţi ... ancheta, categoric, va isca nişte discuţii. Nu era mai bine să vă fi implicat din start!? Sunteţi printre cei mai respectaţi şi votaţi primari din judeţul Brăila, domnule Panţuru, chiar nu vă puteaţi lipsi de câteva voturi de la nişte calici sau beţivani?
