Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cine cu cine

Cu certitudine, principala intrebare a acestor alegeri parlamentare nu este nicidecum "cine va cistiga alegerile?", deoarece este clar ca nimeni nu le va cistiga. Mai exact, nici un partid ori alianta politica preelectorala nu va obtine majoritatea in Parlament, oricit de mult s-ar zbate fortele politice si simpatizantii acestora. Intrebarea esentiala a alegerilor de miine este "cine cu cine se va alia dupa aflarea rezultatelor, pentru a forma Guvernul si, implicit, pentru a se afla la putere?". Si, cu toate ca, teoretic, la cit s-au balacarit in ultimii patru ani cele trei principale partide care rivnesc acum la guvernare, nici o alianta postelectorala nu ar fi posibila, in practica lucrurile stau exact pe dos. De fapt, orice alianta este posibila, iar principalii actori politici dau semne ca lasa deschisa orice varianta. Asa ca sa nu mire pe nimeni daca PNL si PD-L vor spune din nou D.A. (varianta cea mai probabila) ori ca PSDaPC si liberalii isi vor da mina peste tara sau ca PD-L impreuna cu social-democratii si conservatorii vor pune de-o coalitie. Varianta unui guvern minoritar este aproape exclusa, dorinta tuturor de a ajunge la putere fiind prea mare ca sa mai permita unui partid minoritar sa stea la guvernare atitia ani, cum s-a intimplat in cazul PNL. Cum la fel de improbabila este si cea a unui "guvern de uniune nationala" ori cea a unui guvern tehnocrat, idei puse pe tapet de unii, pe fondul crizei mondiale.
In acest context, este cert ca cineva tot va trebui sa formeze un guvern de alianta, care sa treaca atit de Parlament, cit si de pretentiile presedintelui. Care presedinte a lasat-o mult mai moale cu tonul razboinic pe tema numirii premierului, pe care il tot afisase pe la debutul campaniei elctorale. De altfel, campania in sine a fost una mai degraba teoretica, mai ales in a doua sa jumatate, iar lupta politica s-a transformat in mici intepaturi, care sa nu lase urme decit pina cel tirziu duminica seara. In rest, cam toate partidele au lasat impresia ca mai mult se menajeaza unul pe altul si ca toate asteapta sa porneasca negocierile de dupa alegeri. Va fi, cu siguranta, cea mai mare (si probabil cea mai dura) tirguire politica din 1990 incoace. Se vor oferi la posturi de vicepremier, ministru si secretar de stat, mai ceva ca in talciocurile de vechituri de la marginile oraselor.
Alegerile de miine vor fi, cu siguranta, foarte interesante. Dincolo de cea mai mica prezenta la urne din istoria alegerilor generale, scrutinul de pe 30 noiembrie va fi unul special: nu va avea un mare cistigator, in schimb va avea un foarte mare invins. Dar nu la urne, ci la "masa verde", unde gustul infringerii este unul aproape insuportabil de amar.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii