Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Cind reusesti sa faci spectacole medii cu unul sau doua virfuri in fiecare stagiune, te poti considera un manager de top"

In aceste zile, la Teatrul "Maria Filotti" se definitiveaza montarea spectacolului "Cui i-e frica de Virginia Wolf", de Edward Albee, in regia cunoscutului director al Teatrului din Craiova, Mircea Cornisteanu. Este director de teatru de peste 12 ani. A fost director la teatrul din Brasov patru ani, dupa care, din 2000 a revenit la Craiova ca director, dupa ce fusese 17 ani regizor. De trei ani este secretar general al Conventiei teatral-europene.
Mircea Cornisteanu a lucrat cu mari actori si a demonstrat ca stie sa puna in valoare personalitatea acestora. A ales sa puna la Braila "Cui i-e frica de Virginia Wolf", dupa ce acum mai putin de zece ani acest spectacol l-a realizat cu marele actor Radu Beligan, Iosefina Stoia, Lamia Beligan si Constantin Cicort la Teatrul "Marin Sorescu" din Craiova. Pe scena braileana vor juca Liliana Ghita, Bujor Macrin, Ramona Ganga/Elena Andron si Liviu Pintileasa. Chiar daca este foarte ocupat, intre doua repetitii a fost de acord sa ofere un interviu ziarului nostru.

Teatrul din Braila are actori care merita partiturile din "Cui i-e frica de Virginia Wolf"

- De ce ati ales sa montati acest spectacol la Braila?
- Piesele mari, importante, merita sa fie reluate si cred ca aceasta "Cui i-e frica de Virginia Wolf" e una din cele mai cunoscute ale secolului XX si una dintre cele mai jucate in intreaga lume. Texte de acest fel merita sa fie reluate periodic, asa cum reiei lecturile marilor texte, asa cum reiei lecturile lui Dostoievski sau Balzac, asa cum te gindesti mereu la ce spune lumii o mare opera de arta, asa cum revezi un tablou celebru, asa imi face si mie placere sa ma reintilnesc cu textul lui Albee. L-am mai pus de doua ori. O data cu mari actori la Teatrul din Tirgul Mures, multi ani in urma si cu maestrul Radu Beligan acum aproape zece ani, la Teatrul National din Craiova. Am propus teatrului din Braila acest text pentru ca el ofera niste partituri absolut exceptionale pentru patru actori din doua generatii diferite si pentru ca teatrul din Braila are acesti actori care merita asemenea partituri, iar un astfel de text si un anume fel de a-l pune in scena imi sint mie foarte apropiate.
- Cum ati ales acesti actori?
- Cunosc trupa din Braila si despre actorii care joaca rolurile celor mai in virsta, de Bujor Macrin si de doamna Liliana Ghita stiam mai de mult, i-am vazut de-a lungul anilor in mai multe reprezentatii si aveam o opinie formata. Pentru cei tineri am facut un casting, asa cum se face. Am chemat mai multi actori, i-am vazut, am stat cu ei de vorba, i-am pus sa citeasca si am facut alegerea pe care am facut-o. Pentru rolul Honey am ales doua actrite pentru ca mi-a fost imposibil sa fac diferenta intre ele si atunci le-am distribuit pe amindoua si vor juca alternativ.
- Asa cum spuneati, ne place sa recitim anumite carti, dar in functie de context, de intimplarile prin care am trecut, percepem altfel cartea.
- Fara indoiala!
- Asa s-a intimplat si cu aceasta piesa pentru dvs.?
- Modul meu de a vedea aceasta piesa nu s-a schimbat. Spectacolul va fi diferit pentru ca sint alti actori decit cei cu care am lucrat pina acum si fiecare aduce cu sine universul lui, care se transforma in optiune pentru personaj. In intelegerea personajului fiecare isi aduce contributia lui. Nenumarate nuante noi apar odata cu fiecare alta interpretare, evident, cind e vorba de actori de valoare. Actorii cu care lucrez sint actori exceptionali si o spun cu mina pe inima, nu de complezenta. Sint actori foarte buni si foarte potriviti pentru aceste roluri. Sa fiti convinsa ca nu puneam piesa daca nu aveam distributia pe care o am. Gaseam alte optiuni, dar teatrul din Braila are o trupa buna. O dovedeste nu faptul ca fac eu acest spectacol, ci prin destule spectacole pe care le-a facut inainte. Pentru asta si sint aici si am acceptat propunerea doamnei directoare, de a veni sa lucrez la Braila. Consider ca la Braila e un teatru de profesionisti, s-a dovedit ca se pot face spectacole de prima mina.

"Nicaieri in lume teatrele nu se pot autofinanta. Asta era doar pe vremea lui Ceausescu"

- Si dumneavoastra conduceti un teatru de referinta, cel putin in teatrul romanesc. Ce anume conteaza ca viata unui teatru sa fie mereu la cote maxime? Ce aduce in viata unui teatru un mare director, fata de un director care vrea, dar nu poate?
- Nu as putea sa va spun cu exactitate. Exista "o aplicatiune" cum ar zice Caragiale, exista un talent de a conduce o institutie, nu numai un teatru. Exista in toate domeniile manageri bun si mai putin buni, daca nu foarte rai. Eu am avantajul de a fi si artist si manager si cred ca am si "aplicatiunea" de care vorbim, de a fi conducator de grup, de institutie. Inteleg lucrurile si din punctul de vedere al managerului si din punctul de vedere al artistului. Managerul unui teatru trebuie sa stie ce poate si ce nu poate sa le ceara artistilor, stie cum poate sa-i mobilizeze, cum poate sa si-i aduca alaturi, sa aiba abilitatea de a-i indrepta pe drumul pe care el il crede cel bun. In afara de asta, acesti ultimi ani de cariera pe care ii am vreau sa mi-i dedic pentru a continua ce a inceput cu stralucire la Teatrul din Craiova la inceputul anilor '90. Teatrul a intrat apoi intr-o perioada mai putin stralucita, cum se intimpla, nu poti fi tot timpul campion mondial. Normalitatea, dupa opinia mea, este ca valoarea spectacolelor sa fie buna, teatrul sa aiba o mare parte din productiile lui de un nivel mediu bun. Asta se poate pastra permanent. Virfurile, adica accidentele, nu pot aparea permanent. Nimeni, nici daca-si propune, nu poate realiza numai capodopere. Important este ca nivelul acestor productii sa nu scada sub nivelul mediu, sa se ajunga la subproductii, sa se ajunga la spectacole care strica activitatea actorilor, care ii deprofesionalizeaza, care strica gustul publicului, care indeparteaza lumea de calitate. Atunci cind reusesti sa faci spectacole medii cu unul sau doua virfuri in fiecare stagiune, te poti considera un manager de top. Sigur, conteaza extrem de mult si asta ma face sa perseverez sa ramin la teatrul din Craiova, relatiile personale pe care le ai cu lumea teatrala nationala si internationala. Am intrat intr-un teatru care din 1995 este membru al Conventiei teatral-europeane, am continuat sa fim alaturi de partenerii nostri din aceasta retea care cuprinde 30 de teatre din 20 de tari, am reusit sa-mi impun personalitatea in cadrul acestei retele. Acum trei ani am fost ales la Nisa secretar general al Conventiei teatrale, am fost reales anul trecut in aceeasi functie si prin relatiile pe care mi le-am facut in lumea teatrala internationala am ajutat foarte mult ca prezenta teatrului din Craiova pe scenele europene sa fie o obisnuinta. Teatrul din Craiova a avut in ultimii 17 ani o prezenta constanta in lume, 170 de turnee la festivaluri mari si nu pe banii nostri, ci pe banii lor. Asta este toata povestea, nu sa circuli in lume pe banii tai. Acum se poate, oricine poate sa se duca oriunde. Noi mergem la festivaluri mari sau altele de un nivel bun, adica sintem invitati, ei ne platesc toate cheltuielile si ne mai si dau bani, pentru ca noi mergem sa ne vindem marfa. Acest lucru este cu adevarat important, sa obtii nu numai prestigiu, ci si ceva material. Aici se vede adevarata valoare, pentru ca nimeni nu invita pe banii lui ceva de mina a doua. La fel cum e mult mai simplu ca pe banii tai sa te duci in diferite locuri si apoi sa te lauzi.
- Se poate vorbi de autofinantarea teatrelor?
- Nu, exclus! Nicaieri in lume teatrele nu se pot autofinanta. Asta era doar pe vremea lui Ceausescu.
- Noua ni se tot dadea exemplul teatrelor de pe Brodway.
- Este o mare diferenta. Brodway-ul este un teatru particular. Pe Brodway sint numai initiative particulare. Si la noi, in Romania, exista citeva teatre particulare care se autofinanteaza chipurile, dar ele primesc subventii de la diferite institutii, de la municipalitati, de la fundatii. Brodway-ul este un loc unde se vind bilete cu sute de dolari, unde in productii se investesc milioane, care trebuie recuperate. Acolo exista un public care isi poate permite sa plateasca aceste sume. La noi cine isi poate permite sa vina la spectacole atit de scumpe? In afara de asta, Brodway-ul produce, intr-o majoritatea covirsitoare, musicaluri. Nu sint teatre de repertoriu. Teatrul de repertoriu este off Brodway. Acele companii se aduna pentru un proiect si dupa aceea dispar. Nu se poate pune semn de egalitate in nici un caz in sistemul nostru, pentru ca ar insemna ca spectatorii sa plateasca pretul real, 100 de lei ori noi vindem biletul cu 10 - 15 lei, pentru elevi 5 lei. Si e foarte bine asa. Cind exista o subventie integrala de la stat ar fi absurd sa jupuim pielea de pe spectator. Tendinta este sa acoperim o cit mai mare parte din buget prin venituri proprii. Cred ca teatrul din Craiova este poate cel mai aproape de venituri maxime. Dintre teatrele nationale este cel care are venituri proprii intre 13-14%, ceea ce este foarte mult.

Bugetul Festivalului Shakespeare - 1,1 milioane de euro

- La Craiova exista Festivalul Shakespeare. Cum trebuie procedat pentru ca un festival sa se dezvolte?
- Trebuie sa existe cineva care sa se priceapa la asemenea lucruri, sa aiba o echipa care sa-l ajute. Apoi trebuie ca acel loc sa fie un loc de incredere pentru cei invitati. Marile companii din lume nu vin oriunde. Trebuie apoi ca autoritatile locale si nationale sa fie interesate sa promoveze asemenea evenimente, care ajuta enorm la imaginea internationala a tarii. Festivalul Enescu, Festivalul de la Sibiu si Festivalul Shakespeare de la Craiova sint evenimente care contribuie esential la imaginea Romaniei in lume, pentru ca invitatii sint de primissima mina. E o munca foarte grea.
- Care a fost bugetul Festivalului Shakespeare in acest an?
- A fost de peste 1,1 milioane euro. Festivalul a avut doua sectiuni, una la Craiova si una la Bucuresti, iar municipalitatea Bucurestiului a contribuit cu peste jumatate din aceasta suma. In rest, Ministerul Culturii, Consiliul Judetean, Consiliul Local si diversi sponsori au contribuit la un asemenea buget, foarte mare, dar si trupele au fost printre cele mai mari din lume.




Categorie articol: 

Comentarii