Unul dintre regizorii care se afirma in ultimii ani in viata teatrala romaneasca este braileanul Sorin Militaru. A terminat Colegiul "Nicolae Balcescu", liceu pe atunci, apoi a urmat Politehnica la Iasi. Nu i-a placut facultatea si, asa cum a marturisit, s-a chinuit in acei ani. Dupa deschiderea din 1989 a inceput sa cocheteze cu presa, a lucrat citiva ani in acest domeniu, apoi un spectacol eveniment de la Teatrul "Maria Filotti" - "Chira Chiralina" - i-a marcat existenta si l-a determinat sa se gindeasca serios la posibilitatea de a deveni regizor. A intrat la Facultatea de regie, la Bucuresti, la clasa Catalinei Buzoianu. Montarile sale au atras atentia criticii chiar de la inceput, insa cel mai mult frapeaza montarile sale dupa Cehov, un autor pe care-l considera foarte modern si pe care il si monteaza in acest fel. La festival a stat mai multe zile si intr-una dintre acestea a stat de vorba cu reporterii nostri.
M-a schimbat un spectacol de teatru pe care l-am vazut la Braila
- Cum de ai ajuns de la domeniul tehnic la teatru?
- Mi-a placut teatrul. Eu am plecat din rindul publicului. Am fost la spectacole, mi-au placut, am cunoscut actori, regizori si incet, incet am ajuns sa ma gindesc sa dau la teatru. Nu a fost nimic spectaculos, nu este nici un secret.
- In viata, aceste schimbari drastice de directie au la baza un fapt care pe moment pare nesemnificativ, insa cind te uiti in urma constati ca dintr-un moment anume viata s-a schimbat.
- Pe mine m-a schimbat un spectacol de teatru pe care l-am vazut la Braila, "Chira Chiralina". Acel spectacol m-a influentat foarte mult emotional. Am cunoscut-o dupa aceea pe Catalina Buzoianu, am cunoscut actori, am plecat la Bucuresti si intimplator am intrat intr-un cerc de oameni de teatru si in doi ani de zile m-am convins sa dau la regie, unde, absolut intimplator am intrat la clasa Catalinei Buzoianu. Nici nu stiam cine ia clasa in anul acela.
- Asteptarile tale fata de facultate s-au implinit?
- In facultate nu te invata nimeni ce sa faci in viata. Fiecare om lucreaza conform propriei directii, in schimb facultatea iti da sansa sa lucrezi de unul singur cu actorii, sa faci niste spectacole pentru examene. E un lucru foarte important. Eu, primul spectacol l-am facut la inceputul anului IV, la Braila, iar cind am terminat facultatea, in anul V deja facusem in teatrul profesionist cinci spectacole.
- A contat experienta acumulata pina cind ai intrat in teatru?
- Absolut, pentru ca eram mai matur decit colegii mei. Am lucrat in presa citiva ani buni, iar meseria de regizor este una in care fiecare informatie genetica sau fiecare amintire, fiecare experienta petrecuta te ajuta la un moment dat. Este vorba de psihologii, caractere, situatii de viata.
"Cehov, mi se pare un autor foarte modern"
- Te ajuta cu ceva prima ta formatie tehnica?
- Sint convins ca da, dar nu-mi dau seama cum. Daca stau sa ma gindesc, desi sint o persoana haotica, cind repet structurez totul foarte logic, in mintea mea lucrurile au o evolutie foarte clara si de aceea pina acum n-am intirziat, din vina mea, nici o premiera. S-a dat exact in ziua fixata. Iar intr-un fel sau altul cred ca educatia asta provine din cei citiva ani de Politehnica.
- Cit ai fost student la Iasi, la Politehnica, mergeai la teatru?
- Da, dar nu foarte des. Eu, de la Politehnica am trecut intii in presa, am lucrat la Iasi, la Bucuresti, la Piatra Neamt, la Braila.
- S-a scris foarte mult despre montarile tale pe texte clasice, in special Cehov. De ce aceasta preferinta?
- Prefer textele clasice ale lui Cehov, insa majoritatea pieselor montate nu apartin acestui gen. Am montat trei spectacole de Cehov, la Braila, la Bucuresti si la Odorheiul Secuiesc, pentru ca imi place foarte mult Cehov, mi se pare un autor foarte modern, cu miza. In rest am mai montat Ibsen, la Tirgu Mures, pentru ca a fost o propunere din partea lor. Voiau o piesa de Ibsen pentru ca este anul Ibsen, iar in rest am montat texte contemporane care au avut foarte mare succes, insa s-au jucat mai putin la Braila. Acum doi ani, tot in festival, s-a jucat aici "Sefele", cu Dorina Lazar. Poate ca ele fiind texte mai mari, de anvergura, s-a scris mai mult de ele, dar mie imi plac foarte mult textele moderne. In Ungaria am montat patru spectacole si toate erau texte contemporane. Este doar o simpla aparenta preferinta pentru textele clasice. Marii autori, de aceea sint mari autori, pentru ca textele lor permit o abordare moderna, povestile lor sint valabile si in ziua de astazi. De aceea Cehov imi place foarte mult. Am facut montari moderne pe texte clasice fara sa alterez cu nimic structura piesei. Problematica din Ibsen este universal valabila. Am taiat din text tot ce facea referire la o perioada anume.
Publicul cunoaste mai putin oamenii din spatele unui spectacol
- Ai un scenograf cu care preferi sa lucrezi?
- Am lucrat pina acum cu patru scenografi. Acum colaborez mai mult cu Stefania Cenad. Este o artista extraordinara. Din pacate, lumea teatrului o cunoaste foarte putin, ma refer la publicul spectator. De fapt, publicul cunoaste mai putin oamenii din spatele unui spectacol, ei se concentreaza asupra actorilor. Ea a lucrat in cele mai importante locuri din lume si cu unii dintre cei mai mari regizori ca Silviu Purcarete, a lucrat in Austria, Italia, SUA. Evident, ca in provincie este mai putin cunoscuta pentru ca lumea vine sa vada vedetele pe care le stiu, actorii pe care-i vad la televizor.
- Totusi, in ultima vreme, accentul s-a mutat si pe regizori, nu a ramas numai pe actori. In spectacolele lui Radu Afrim a ajuns sa fie mai putin important cine joaca, spectatorii vin pentru regizor.
- Radu este acum pe o linie ascendenta. Este foarte provocator ca regizor si monteaza texte care prind foarte bine la tinara generatie. Tinerii sint revoltati la ora asta cind vad ce se intimpla in jurul lor si in momentul in care ceva scapa de sub "controlul" autoritatilor, ei merg in acea directie. Radu a lansat acest tip de spectacole si tinerii merg dupa el pentru ca el face lucrurile astea foarte bine. El a lucrat destul de mult la Braila, a avut succes, a prins foarte bine la public.
In ultima perioada lucrez cel putin doua spectacole pe an in Ungaria si ma simt foarte bine
- Personalitatea ta, ca regizor, a fost influentata de o maniera anume de a pune spectacole, de un regizor anume?
- Catalina Buzoianu.
- Bine, dar ti-a fost profesoara, cred ca era firesc. Ma gindeam poate ca exista si alti regizori care te-au impresionat.
- Nu m-a influentat neaparat pentru ca mi-a fost profesoara, ci ea, ca artist, este un reper pentru mine. In facultate ne spunea sa nu invatam nimic de la ea pentru ca trebuie sa fim noi. Ea ne lasa libertatea sa ne urmam calea si ne provoca sa gasim propriile solutii. Nu era exigenta, era asa cum trebuia sa fie, un prieten. Este artistul care m-a marcat cel mai mult pentru ca am si cunoscut-o mai bine. Spectacole mari am vazut multe cit am fost plecat, insa "Chira Chiralina" este cel care m-a marcat si mi-a intors existenta cu 180 de grade. Este un spectacol greu de uitat. Teatrul brailean, chiar si la zece ani dupa "Chira Chiralina", traieste inca sub imperiul acelui spectacol. Toata lumea care tine minte teatrul brailean il tine minte pentru "Chira Chiralina". Am vorbit cu oameni din tara care ne spuneau ce teatru bun avem pentru ca vazusera "Chira Chiralina". Au auzit si de alte spectacole ale lui Radu Afrim, Radu Apostol, dar cel care a marcat a fost acel mare spectacol si cred ca ar fi timpul ca dupa zece ani sa mai faca un mare spectacol la Braila. Cred ca merita sa i se ofere toate resursele pentru a face un spectacol mare pentru ca ea lucreaza foarte mult cu sufletul cind vine la Braila.
- Ai avut un proiect la Braila care nu s-a materializat pina la urma. Ce s-a intimplat?
- La acel proiect nu am renuntat, dar cred ca inca nu i-a venit timpul la Braila. Lucrurile se intimpla atunci cind le vine rindul, nu este nici o graba. Cu orice text este ca in viata. Cind iti vine rindul sa faci ceva, faci. In ultima perioada lucrez cel putin doua spectacole pe an in Ungaria si ma simt foarte bine. Ciudat, dar ma simt ca in a doua mea casa.
- Sint multi regizori romani care lucreaza in Ungaria. Nu exista tensiuni intre romani si unguri la acel nivel?
- Tensiunea este doar la nivel politic. Oamenii obisnuiti nu au nimic impotriva romanilor. Au impotriva celor care vin din Ardeal si fura, au impotriva celor care fac mizerie pe strada si care pot fi romani sau de alta nationalitate. Oamenii sint acolo extrem de primitori si cind aud de teatrul romanesc sint incintati. Ei sint fericiti ca lucram acolo. Asta toamna lucram acolo un spectacol, eram spre final, incepuse sa monteze un spectacol Victor Ioan Frunza, si venise si Purcarete sa lucreze si el un spectacol. Toti trei ne-am intilnit in Budapesta. Oamenii nu au nimic unii impotriva altora. Este o prostie. E adevarat, istoria deranjeaza foarte mult, dar nu putem face viitorul din cauza trecutului? Este aberant.
Actorii braileni sint mai buni decit banuiam eu ca sint
- Braila mai este in planurile tale in viitorul apropiat?
- Sigur, la fel ca oricare alt teatru care vrea sa faca ceva serios. Eu sint un regizor care lucreaza pe baza de contract.
- Ce parere ai despre cum a evoluat trupa de la Braila?
- Vazindu-i acum in spectacolul lui Victor Frunza, am constatat ca sint mai buni decit banuiam eu ca sint. Am fost surprins de actori pe care i-am vazut jucind acum mai bine ca niciodata, sau actori pe care nu i-am mai vazut niciodata jucind atit de bine. Este o trupa foarte buna, echilibrata.
M-a schimbat un spectacol de teatru pe care l-am vazut la Braila
- Cum de ai ajuns de la domeniul tehnic la teatru?
- Mi-a placut teatrul. Eu am plecat din rindul publicului. Am fost la spectacole, mi-au placut, am cunoscut actori, regizori si incet, incet am ajuns sa ma gindesc sa dau la teatru. Nu a fost nimic spectaculos, nu este nici un secret.
- In viata, aceste schimbari drastice de directie au la baza un fapt care pe moment pare nesemnificativ, insa cind te uiti in urma constati ca dintr-un moment anume viata s-a schimbat.
- Pe mine m-a schimbat un spectacol de teatru pe care l-am vazut la Braila, "Chira Chiralina". Acel spectacol m-a influentat foarte mult emotional. Am cunoscut-o dupa aceea pe Catalina Buzoianu, am cunoscut actori, am plecat la Bucuresti si intimplator am intrat intr-un cerc de oameni de teatru si in doi ani de zile m-am convins sa dau la regie, unde, absolut intimplator am intrat la clasa Catalinei Buzoianu. Nici nu stiam cine ia clasa in anul acela.
- Asteptarile tale fata de facultate s-au implinit?
- In facultate nu te invata nimeni ce sa faci in viata. Fiecare om lucreaza conform propriei directii, in schimb facultatea iti da sansa sa lucrezi de unul singur cu actorii, sa faci niste spectacole pentru examene. E un lucru foarte important. Eu, primul spectacol l-am facut la inceputul anului IV, la Braila, iar cind am terminat facultatea, in anul V deja facusem in teatrul profesionist cinci spectacole.
- A contat experienta acumulata pina cind ai intrat in teatru?
- Absolut, pentru ca eram mai matur decit colegii mei. Am lucrat in presa citiva ani buni, iar meseria de regizor este una in care fiecare informatie genetica sau fiecare amintire, fiecare experienta petrecuta te ajuta la un moment dat. Este vorba de psihologii, caractere, situatii de viata.
"Cehov, mi se pare un autor foarte modern"
- Te ajuta cu ceva prima ta formatie tehnica?
- Sint convins ca da, dar nu-mi dau seama cum. Daca stau sa ma gindesc, desi sint o persoana haotica, cind repet structurez totul foarte logic, in mintea mea lucrurile au o evolutie foarte clara si de aceea pina acum n-am intirziat, din vina mea, nici o premiera. S-a dat exact in ziua fixata. Iar intr-un fel sau altul cred ca educatia asta provine din cei citiva ani de Politehnica.
- Cit ai fost student la Iasi, la Politehnica, mergeai la teatru?
- Da, dar nu foarte des. Eu, de la Politehnica am trecut intii in presa, am lucrat la Iasi, la Bucuresti, la Piatra Neamt, la Braila.
- S-a scris foarte mult despre montarile tale pe texte clasice, in special Cehov. De ce aceasta preferinta?
- Prefer textele clasice ale lui Cehov, insa majoritatea pieselor montate nu apartin acestui gen. Am montat trei spectacole de Cehov, la Braila, la Bucuresti si la Odorheiul Secuiesc, pentru ca imi place foarte mult Cehov, mi se pare un autor foarte modern, cu miza. In rest am mai montat Ibsen, la Tirgu Mures, pentru ca a fost o propunere din partea lor. Voiau o piesa de Ibsen pentru ca este anul Ibsen, iar in rest am montat texte contemporane care au avut foarte mare succes, insa s-au jucat mai putin la Braila. Acum doi ani, tot in festival, s-a jucat aici "Sefele", cu Dorina Lazar. Poate ca ele fiind texte mai mari, de anvergura, s-a scris mai mult de ele, dar mie imi plac foarte mult textele moderne. In Ungaria am montat patru spectacole si toate erau texte contemporane. Este doar o simpla aparenta preferinta pentru textele clasice. Marii autori, de aceea sint mari autori, pentru ca textele lor permit o abordare moderna, povestile lor sint valabile si in ziua de astazi. De aceea Cehov imi place foarte mult. Am facut montari moderne pe texte clasice fara sa alterez cu nimic structura piesei. Problematica din Ibsen este universal valabila. Am taiat din text tot ce facea referire la o perioada anume.
Publicul cunoaste mai putin oamenii din spatele unui spectacol
- Ai un scenograf cu care preferi sa lucrezi?
- Am lucrat pina acum cu patru scenografi. Acum colaborez mai mult cu Stefania Cenad. Este o artista extraordinara. Din pacate, lumea teatrului o cunoaste foarte putin, ma refer la publicul spectator. De fapt, publicul cunoaste mai putin oamenii din spatele unui spectacol, ei se concentreaza asupra actorilor. Ea a lucrat in cele mai importante locuri din lume si cu unii dintre cei mai mari regizori ca Silviu Purcarete, a lucrat in Austria, Italia, SUA. Evident, ca in provincie este mai putin cunoscuta pentru ca lumea vine sa vada vedetele pe care le stiu, actorii pe care-i vad la televizor.
- Totusi, in ultima vreme, accentul s-a mutat si pe regizori, nu a ramas numai pe actori. In spectacolele lui Radu Afrim a ajuns sa fie mai putin important cine joaca, spectatorii vin pentru regizor.
- Radu este acum pe o linie ascendenta. Este foarte provocator ca regizor si monteaza texte care prind foarte bine la tinara generatie. Tinerii sint revoltati la ora asta cind vad ce se intimpla in jurul lor si in momentul in care ceva scapa de sub "controlul" autoritatilor, ei merg in acea directie. Radu a lansat acest tip de spectacole si tinerii merg dupa el pentru ca el face lucrurile astea foarte bine. El a lucrat destul de mult la Braila, a avut succes, a prins foarte bine la public.
In ultima perioada lucrez cel putin doua spectacole pe an in Ungaria si ma simt foarte bine
- Personalitatea ta, ca regizor, a fost influentata de o maniera anume de a pune spectacole, de un regizor anume?
- Catalina Buzoianu.
- Bine, dar ti-a fost profesoara, cred ca era firesc. Ma gindeam poate ca exista si alti regizori care te-au impresionat.
- Nu m-a influentat neaparat pentru ca mi-a fost profesoara, ci ea, ca artist, este un reper pentru mine. In facultate ne spunea sa nu invatam nimic de la ea pentru ca trebuie sa fim noi. Ea ne lasa libertatea sa ne urmam calea si ne provoca sa gasim propriile solutii. Nu era exigenta, era asa cum trebuia sa fie, un prieten. Este artistul care m-a marcat cel mai mult pentru ca am si cunoscut-o mai bine. Spectacole mari am vazut multe cit am fost plecat, insa "Chira Chiralina" este cel care m-a marcat si mi-a intors existenta cu 180 de grade. Este un spectacol greu de uitat. Teatrul brailean, chiar si la zece ani dupa "Chira Chiralina", traieste inca sub imperiul acelui spectacol. Toata lumea care tine minte teatrul brailean il tine minte pentru "Chira Chiralina". Am vorbit cu oameni din tara care ne spuneau ce teatru bun avem pentru ca vazusera "Chira Chiralina". Au auzit si de alte spectacole ale lui Radu Afrim, Radu Apostol, dar cel care a marcat a fost acel mare spectacol si cred ca ar fi timpul ca dupa zece ani sa mai faca un mare spectacol la Braila. Cred ca merita sa i se ofere toate resursele pentru a face un spectacol mare pentru ca ea lucreaza foarte mult cu sufletul cind vine la Braila.
- Ai avut un proiect la Braila care nu s-a materializat pina la urma. Ce s-a intimplat?
- La acel proiect nu am renuntat, dar cred ca inca nu i-a venit timpul la Braila. Lucrurile se intimpla atunci cind le vine rindul, nu este nici o graba. Cu orice text este ca in viata. Cind iti vine rindul sa faci ceva, faci. In ultima perioada lucrez cel putin doua spectacole pe an in Ungaria si ma simt foarte bine. Ciudat, dar ma simt ca in a doua mea casa.
- Sint multi regizori romani care lucreaza in Ungaria. Nu exista tensiuni intre romani si unguri la acel nivel?
- Tensiunea este doar la nivel politic. Oamenii obisnuiti nu au nimic impotriva romanilor. Au impotriva celor care vin din Ardeal si fura, au impotriva celor care fac mizerie pe strada si care pot fi romani sau de alta nationalitate. Oamenii sint acolo extrem de primitori si cind aud de teatrul romanesc sint incintati. Ei sint fericiti ca lucram acolo. Asta toamna lucram acolo un spectacol, eram spre final, incepuse sa monteze un spectacol Victor Ioan Frunza, si venise si Purcarete sa lucreze si el un spectacol. Toti trei ne-am intilnit in Budapesta. Oamenii nu au nimic unii impotriva altora. Este o prostie. E adevarat, istoria deranjeaza foarte mult, dar nu putem face viitorul din cauza trecutului? Este aberant.
Actorii braileni sint mai buni decit banuiam eu ca sint
- Braila mai este in planurile tale in viitorul apropiat?
- Sigur, la fel ca oricare alt teatru care vrea sa faca ceva serios. Eu sint un regizor care lucreaza pe baza de contract.
- Ce parere ai despre cum a evoluat trupa de la Braila?
- Vazindu-i acum in spectacolul lui Victor Frunza, am constatat ca sint mai buni decit banuiam eu ca sint. Am fost surprins de actori pe care i-am vazut jucind acum mai bine ca niciodata, sau actori pe care nu i-am mai vazut niciodata jucind atit de bine. Este o trupa foarte buna, echilibrata.
