Sincer să fiu, nu-mi pasă dacă CF Brăila se întoarce în Liga a III-a sau dacă rămâne în Liga a II-a, în urma jocurilor de culise. Nu sunt microbist şi nu dau doi bani pe faptul că fotbaliştii brăileni au ajuns de râsul curcilor în fotbalul românesc. Nu m-am ofticat când au pierdut meci după meci şi nu m-am bucurat când au reuşit să nimerească porţile adversarilor. Dacă era un club privat, plătit din banii unor patroni împătimiţi de sportul-rege, mi-era totuna dacă ar fi câştigat Cupa ori Campionatul României sau dacă se zbătea în Liga a V-a. Cum spuneam, nu sunt microbist. Asta nu înseamnă, însă, că nu îi înţeleg pe cei care iubesc fotbalul, pe cei care se înflăcărează atunci când câştigă echipa favorită ori care tremură de necaz atunci când pierde.
Dar mă interesează când miliarde din banii publici, adică din banii mei şi ai tăi, se toacă în neştire. Nu ştiu ce fel de om este Adelin Soare, preşedintele Consiliului de Administraţie al CF Brăila, dar consider că pentru asemenea "performanţe", la orice companie din mediul privat ar fi fost concediat. La fel s-ar fi întâmplat şi cu antrenorul, dar şi cu cei mai mulţi dintre jucători. La Brăila, însă, pe banii mei şi ai tăi, e trai, neneacă. 17 miliarde culese de la Primărie şi Consiliul Judeţean, trecute mai apoi prin conturile firmei controlate de naşul-preşedinte de CJ, unde acţionar este - ce coincidenţă! - şi Adelin Soare, iar administrator unic - altă coincidenţă! - tatăl lui Adelin Soare, au ajuns fix pentru un loc retrogradabil.
Nu ştiu tu ce părere ai, însă mie mi s-a cam acrit ca din banii mei şi-ai tăi, naşul lui Adelin Soare sau Adelin Soare însuşi să-şi bată joc. Domnule Soare, ne-am lămurit! Aţi cheltuit 17 miliarde din banii noştri de pomană, iar locul din clasament pe care aţi adus echipa de fotbal mi se pare cea mai bună dovadă a competenţei dumneavoastră. Sau a naşului - fiindcă nu sunt sigur cine a luat, într-adevăr, deciziile de la CF Brăila. Ar fi însă un gest de onoare pe care jur că l-aş aprecia la adevărata sa valoare dacă i-aţi cere naşului dumneavoastră să vă elibereze de această sarcină şi de a renunţa la a conduce clubul de fotbal. Sunt convins că aveţi alte calităţi. Puteţi încerca, pe banii dumneavoastră, să vă ocupaţi şi de fotbal, dacă doriţi, însă pentru contribuabilul brăilean, demisia dumneavoastră ar fi un semn de respect.
Da, ştiu că în Brăila, oraşul cumetriilor instituţionalizate, nu se poartă demisiile, ştiu că nu se poartă onoarea. Dar un asemenea gest, venit din lumea fotbalului, ar fi un semnal pentru normalitate. Ar fi un exemplu extraordinar pentru toţi cocoţaţii din administraţia publică şi vă jur, domnule Soare, că voi scrie, cu mâna mea, un Laudatio pentru Adelin Soare, primul brăilean plătit din bani publici care şi-a asumat eşecul şi şi-a dat demisia de onoare. Pentru o zi veţi fi, domnule Soare, ceea ce nu a reuşit să fie niciun om din fotbalul brăilean în acest campionat: un erou!
