Cred că singurul efort pe care îl depune Mihai Dănuţ este atunci când merge să îşi ridice leafa de senator. Asta, desigur, dacă nu cumva salariul îi intră pe card, deci nu mai este nevoie să se deplaseze personal la casierie, să semneze de primire, etc.
Şi ca orice om care nu are de muncă la serviciu, Mihai Dănuţ este obsedat să îi convingă pe ceilalţi că el lucrează, că are potenţial, că e un soi de om indispensabil la jobul său. Zilele trecute, ce credeţi?, senatorul Mihai Dănuţ s-a apucat să se laude pe Facebook că a fost numit vicepreşedinte în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din cadrul Senatului. Este adevărat, numele acestei comisii sună pompos. Neavizaţii ar crede că Mihai Dănuţ este vreun geniu pustiu, un mare învăţat, din moment ce a fost pus să se ocupe îndeaproape de soarta învăţământului, ştiinţei şi sportului. Te pomeneşti că la anul o să îl vedem pe Mihai Dănuţ nominalizat la Premiile Nobel pentru că, vorba aia, este o personalitate multilateral dezvoltată. Evident, pe contul de Facebook al lui Mihai Dănuţ au început să curgă like-urile, prietenii virtuali ai senatorului fugit de la PC Brăila fiind probabil foşti cofetari şi cocători de blaturi. Nu zic că Mihai Dănuţ nu trebuia felicitat pentru că a avansat înainte, cum se zice, dar în acelaşi timp ar fi trebuit să vină cineva să le explice aplaudacilor care-i treaba cu promovarea. Ideea este că toţi parlamentarii trebuie să facă parte dintr-o comisie anume. Dacă vă aduceţi aminte, Gigi Becali ajunsese la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, de ziceai că s-a întors lumea cu fundu-n sus. Unii parlamentari sunt simpli membri în aceste comisii (Socială, de Externe, pentru Învăţământ, etc.), în timp ce alţii ajung să fie unşi preşedinţi sau doar vicepreşedinţi, cum este cazul lui Mihai Dănuţ. Funcţia dobândită de Mihai Dănuţ este un soi de frecţie la picior de lemn, în primul rând pentru că strategiile pentru învăţământul românesc nu se stabilesc şi nu se discută la Comisia Senatului. Mihai Dănuţ este un fel de şef peste nimic. Un nimic, însă, care are un nume pompos, de zici că-i vreo cofetărie de fiţe din St. Tropez.
