...Nimic. Scriitorul roman nu-si face nimic. In lipsa agentului literar care ar trebui "sa faca totul“, scriitorul roman isi scrie operele geniale (atitea cite sint, atita cit sint) si... sta.
Multi asteapta sa vina cineva, sa-i caute prin sertare, prin geanta, sa le ia manuscrisul si sa-l publice.
Sint si scriitori care ajung ei insisi pe la edituri, cioc, cioc, primiti cu manuscrisul etc.
Si acum apare problema a doua: cum este prezentat un manuscris in vederea publicarii. Cunosc scriitori care iti propun sa le publici o noua editie a cartii lor care a avut succes cindva... din pacate n-o mai am in format electronic, dar puteti gasi cartea prin librarii, prin anticariate, luati-o de-acolo si o culegeti la editura. Pardon? Cine sa mai culeaga la editura? Cine mai are culegatori la editura?
Varianta moderna: "n-o am decit in format pdf. Si n-are nici diacritice“. Sfatul e, desigur, acelasi: s-o culeaga cineva...
Problema a treia. Cartea a aparut la o editura mai mica, mai saraca, mai fara convingerea ca o carte trebuie sprijita, daca vrei s-o vinzi, trebuie sa-i faci reclama, alea-alea. Teapa! Scriitorul cumpara reviste literare, ziare in care se mai scrie despre carti... si nimic. Nici un ecou, nimeni nu vorbeste de ea, editorul se uita urit la autor, deja regretind banii investiti (ca, pina la urma, din puncul de vedere al editorului, fiecare carte este o investitie, nu?). Mai sa fie! Complot!
Site pe internet? Blog? Mailuri la cutare si cutare?
Ei as! Rolul scriitorului e sa scrie, nu sa...
Noi scriem, iar gloria si banii ne pindesc la coltul strazii si, cum iesim din casa... hat! So pe el! Sa-l facem faimos. Si bogat.
Realitatea e ca, dupa colt, de obicei nu e nimeni. Eventual "confratii“ care de-abia asteapta sa ajunga la editura inaintea ta, sa faca presiuni (sefi, neveste, amante - toti sint buni cind e vorba sa dea un telefon "de sustinere“ a contracandidatului la Premiul Nobel din... 2024), sa-ti dea un brinci de la revista la care tocmai ai ajuns (sau pe care ai inventat-o - desi nu stiu de ce nu intelege lumea ca mereu va fi mult mai usor sa faci o revista care exista deja, eventual are si succes, decit sa inventezi una noua - acuma eram ironic, da?), sa te scoata din schema editurii de care tocmai te-ai lipit ca redactor, colaborator etc.
Adevarul (complicat) e ca scriitorul trebuie sa fie scriitor si atunci cind nu scrie carti. Iar un scriitor mai scrie si articole pentru reviste si ziare, mai participa si la lansari (nu numai ale lui), mai are si sesiuni de autografe, mai face si oleaca de PR, mai traieste si in miezul evenimentelor.
Adica ce spuneam mai la inceput: ce-si face cu mina lui.... e bun facut.
Cel putin pina o sa apara si la noi specia aia ciudata care se cheama agentul literar.
Multi asteapta sa vina cineva, sa-i caute prin sertare, prin geanta, sa le ia manuscrisul si sa-l publice.
Sint si scriitori care ajung ei insisi pe la edituri, cioc, cioc, primiti cu manuscrisul etc.
Si acum apare problema a doua: cum este prezentat un manuscris in vederea publicarii. Cunosc scriitori care iti propun sa le publici o noua editie a cartii lor care a avut succes cindva... din pacate n-o mai am in format electronic, dar puteti gasi cartea prin librarii, prin anticariate, luati-o de-acolo si o culegeti la editura. Pardon? Cine sa mai culeaga la editura? Cine mai are culegatori la editura?
Varianta moderna: "n-o am decit in format pdf. Si n-are nici diacritice“. Sfatul e, desigur, acelasi: s-o culeaga cineva...
Problema a treia. Cartea a aparut la o editura mai mica, mai saraca, mai fara convingerea ca o carte trebuie sprijita, daca vrei s-o vinzi, trebuie sa-i faci reclama, alea-alea. Teapa! Scriitorul cumpara reviste literare, ziare in care se mai scrie despre carti... si nimic. Nici un ecou, nimeni nu vorbeste de ea, editorul se uita urit la autor, deja regretind banii investiti (ca, pina la urma, din puncul de vedere al editorului, fiecare carte este o investitie, nu?). Mai sa fie! Complot!
Site pe internet? Blog? Mailuri la cutare si cutare?
Ei as! Rolul scriitorului e sa scrie, nu sa...
Noi scriem, iar gloria si banii ne pindesc la coltul strazii si, cum iesim din casa... hat! So pe el! Sa-l facem faimos. Si bogat.
Realitatea e ca, dupa colt, de obicei nu e nimeni. Eventual "confratii“ care de-abia asteapta sa ajunga la editura inaintea ta, sa faca presiuni (sefi, neveste, amante - toti sint buni cind e vorba sa dea un telefon "de sustinere“ a contracandidatului la Premiul Nobel din... 2024), sa-ti dea un brinci de la revista la care tocmai ai ajuns (sau pe care ai inventat-o - desi nu stiu de ce nu intelege lumea ca mereu va fi mult mai usor sa faci o revista care exista deja, eventual are si succes, decit sa inventezi una noua - acuma eram ironic, da?), sa te scoata din schema editurii de care tocmai te-ai lipit ca redactor, colaborator etc.
Adevarul (complicat) e ca scriitorul trebuie sa fie scriitor si atunci cind nu scrie carti. Iar un scriitor mai scrie si articole pentru reviste si ziare, mai participa si la lansari (nu numai ale lui), mai are si sesiuni de autografe, mai face si oleaca de PR, mai traieste si in miezul evenimentelor.
Adica ce spuneam mai la inceput: ce-si face cu mina lui.... e bun facut.
Cel putin pina o sa apara si la noi specia aia ciudata care se cheama agentul literar.
