Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cati Lupaşcu, jurnalist: “Scrisoare pentru Emilia”

Emilia, Eu nu am tăcut. Nu am tăcut pentru că îmi iubesc ţara şi mi-aş dori (ca şi tine, probabil!), să mi-o ştiu aşezată în tihnă, limpede, clară, luminoasă şi netulburată. Şi eu iubesc România, iubesc românii, iubesc judecata dreaptă şi sensul în lucruri şi fapte! Dar, mai presus de toate, îmi iubesc şi îmi stimez aproapele. Aproape îmi eşti şi tu, Emilia, deci te stimez, chiar dacă mă condamni că am ieşit în stradă, chiar dacă mă acuzi că mint şi rostesc adevăruri pe jumătate.

Emilia, eu nu te-am ameninţat, nu te-am ponegrit, nu te-am trecut prin foc şi pară şi nu ţi-am reproşat că ai păcătuit straşnic atunci când AI ÎNDRĂZNIT să crezi în România. Şi nu m-am răzvrătit nici împotriva ta, nici a milioanelor de români care au crezut şi s-au bizuit pe PSD la 11 decembrie. Libertatea de a alege e un drept câştigat cu sânge, Emilia. Chiar n-aş fi avut îndrăzneala să fac aşa ceva. Dar da, m-am alăturat miilor de români indignaţi şi am protestat faţă de un ABUZ. Poate cel mai mare abuz comis vreodată de clasa politică de la revoluţie încoace. Căci să dezincriminezi şmenuiala şi bătutul joc de banul public – adică de munca mea, a lui, a ei, chiar şi a ta, Emilia, doar ca să faci scăpată peste noapte şleahta de penali şi corupţi, chiar e un ABUZ grosolan, o sfidare fără margini. Fie că poţi sau vrei să o recunoşti, fie că nu.

Da, ţi-am numit colegii tâlhari şi dregători la ceas de seară, mă rog, cu alte cuvinte, dar în esenţă, da. Dar ... unde-i minciuna şi jumătatea de adevăr? Ce altfel de cuvinte s-ar putea potrivi mai bine cu ceea ce au făcut ei!? Căci sper, Emilia, că pe  undeva pe acolo, în raftul cel mai de sus al inimii tale de om bun şi sensibil, ştii că au greşit. Şi îi condamni pentru asta. În naivitatea mea, încă mai sper că scrisoarea adresată nouă e doar o rătăcire de moment, o modalitate de a-ţi exprima talentul scriitoricesc. Sau, cel mult, o sarcină de partid. Refuz să cred că la vârsta ta, oricât de multe avantaje personale ai obţine, poţi să gândeşti atât de îngust. Ar fi păcat de meseria nobilă pe care ai practicat-o până să te vinzi pentru un loc în Parlament.

Iertată-mi fie cuvântarea cu iz de dojană, dar atâta linguşeală, până la îngreţoşare, fie e un ordin, fie e din interes. Prefer să gândesc aşa, altfel mi-aş pierde complet şi bruma de stimă pe care încă mă oblig să o mai port faţă de aleşi.

Căci, Emilia, prieteneşte îţi spun, clica aia de infractori de la Bucureşti, în frunte cu mult iubitul, stimatul şi nestematul Dragnea, nu doar a comis un abuz, ci a umilit, a batjocorit, a sleit România şi a necinstit memoria tuturor morţilor din decembrie '89. Şi să-ţi mai spun ceva, Emilia, dacă la voi la partid nu se vorbeşte despre democraţie, să ştii, exact de asta s-a murit în '89: pentru LIBERTATE, inclusiv aceea de a te răzvrăti împotriva unor nedreptăţi, dar şi pentru ca astfel de specimene precum Dragnea, Tăriceanu, Bunea Stancu et company să fie trase la răspundere atunci când deraiază de la legile ţării, ale firii şi ale bunului simţ.

Înţelege, Emilia, noi, de pe cealaltă parte a baricadei, nu încercăm să spintecăm haiduceşte tot ceea ce a încercat să clădească şi să înalţe PSD-ul. Doamne ajută, s-o facă! Vrem doar ca toată citadela asta de bunăstare cu care vă tot lăudaţi, să fie trainică, înţelept şi corect construită şi să aibă o temelie reală, cinstită şi dreaptă. Eu aşa vreau să trăiesc şi să îmi cresc copilul, în vechea povaţă românească: “după faptă, şi răsplată”. Nu cu capul plecat şi mâna întinsă la baron, considerând fiecare firimitură scăpată de unul sau altul printre degete o adevărată binecuvântare, închizând ochii când, pentru fiecare leuţ dat pomană, se fură înzecit, înmiit.

Demnitate. Eu asta am văzut în protestele din Piaţa Victoriei. Tu ce ai văzut în ochii şi pe chipul protestatarilor de la Piteşti? Întreb doar, nu semăn zâzanie.

Căci, da, Emilia, niciodată vrăjmăşia şi dezbinarea nu au adus ceva bun unui popor. Dar cine îţi sunt duşmanii, Emilia? Eu? Studentul, medicul, profesorul, pensionarul, patronul, muncitorul din stradă? Părinţii foştilor tăi elevi, foştii tăi colegi de cancelarie, vecinii, vânzătoarea din magazinul unde îţi faci cumpărăturile, medicul care îţi îngrijeşte copilul... ei îţi sunt duşmani? Gândeşte puţin, Emilia, e chiar aşa de necrezut că nu poţi cumpăra pe toată lumea cu cele 30 din 41 de măsuri promise duse la îndeplinire!?...

Emilia, nu graţie mie ai ajuns acolo. Nu eu te-am trimis să guvernezi. Nu am ascuns niciodată că nu mă bizui pe PSD. Dar, înţelege, faptul că nu rezonez cu modul în care vreţi voi să faceţi politică, să conduceţi şi să ajungeţi - aşa cum poetic te exprimi - la destinaţie, nu mă transformă în duşmanul tău, în duşmanul vostru. Judecată dreaptă pentru Dragnea ori Tăriceanu, demisia penibilului Iordache ori a marionetei Grindeanu, nu înseamnă “Jos PSD”. Nu-ţi fie teamă, piaţa n-a strigat nici “Jos Parlamentul”, nici “Alegeri anticipate”. Crede-mă, Emilia, piaţa nu e nici duşmanul tău, nici al alegătorului tău, nici al partidului tău. E duşmanul doar al hoţilor, al corupţilor, al condamnaţilor penal. Iar faptul că nu vrei sau nu poţi să recunoşti lucrul acesta, nu-ţi face cinste.

Foloseşti cuvinte mari, scrise cu majusculă - Dreptate, Normalitate, Firesc. Nu le mai irosi în scrisori slugarnice, Emilia, fiindcă, îţi garantez, peste ani, chiar îţi va fi ruşine să îţi priveşti în ochi foştii elevi. Loialitate nu înseamnă ploconeală faţă de partid şi şeful lui suprem, ci respect faţă de valorile social democrate, faţă de oamenii care te-au votat pentru un stop promis de bunăstare. Nu ca să-l acoperi de Dragnea! Iar dacă voi, psd-iştii care se dau loiali, nu veţi pricepe asta şi nu veţi înlătura greşelile făcute pentru a merge înainte, praful se va alege! Şi de promisiuni, şi de cinste, şi de binele naţiei pentru care, cu atâta emfază o spui, ai jurat pe Biblie, Emilia. Praful se va alege şi de toate dorinţele tale, de ceea ce crezi că poţi şi ai fi vrut să faci, dar şi de încrederea şi speranţa cu care te mândreşti că te-au investit miile de alegători. Gândeşte pentru tine, Emilia, nu ţine ochii închişi! Măcar acum. Altfel, nu fi surprinsă, chiar şi cei mai vajnici susţinători îţi vor da drumul la mână. Şi nu vei rămâne decât cu trufia că ai fost cândva ACOLO.

 

Cu prietenie,

Cati

#rezist #nustiudeundelevintoateastea




Categorie articol: 

Comentarii