Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Care profesori?

S-au dat bani la profesori? Foarte bine! Sa li se dea si mai mult. Dar nu s-a stabilit inca ce este un "profesor". Este "profesor" tot individul angajat intr-o scoala? Va spun eu ca nu.
Au trecut multi, foarte multi ani de cind Profesorul invita la cina elevul eminent si ii vorbea despre cultura si arta, despre stat si individ, despre credinta si ideal. La sfirsit, ii punea intr-un plic si o mica suma de bani cu care sa-si cumpere citeva carti. Profesorii a caror cultura trece dincolo de programa scolara vor recunoaste usor episodul. Si isi vor aminti si altele. Dar, asa cum spuneam, au trecut multi, foarte multi ani. Vorbesc despre acele timpuri in care a fi profesor era o chestiune de vocatie. Astazi, a fi profesor este rentabil in raport cu a fi paznic de parcare sau nerentabil in comparatie cu a fi proprietarul unui spatiu comercial bine plasat. Toata treaba se reduce la cistig. Salariul mare iti restabileste demnitatea pierduta, salariul mic te transforma intr-un frustrat.
Au trecut si ceva ani de cind am terminat eu liceul. A fost cumplit. Abia am reusit sa iau note de trecere. Simpla deschidere a unui manual imi provoca greata. Legam disciplina respectiva de profesorul care o preda. Daca sistemul de invatamint de la sfirsitul anilor '90 ar fi stabilit ca obligatorie doar prezenta la examene, n-as fi calcat prin scoala nici o zi in plus. La ce puteau sa se preteze atunci unii profesori, astazi, dupa aproape 20 de ani, pare incredibil. Insa a trecut timpul si metodele lor s-au mai rafinat. Daca prin '87-'88 te trezeai brusc dat cu capul de pereti pentru un fleac sau dezbracat pina la piele pe motiv ca ascunzi tigari in chiloti, astazi esti tocat marunt, psihologic, pina faci ce trebuie. Acest "a face ce trebuie" este foarte variat. Presa a scris pe larg despre asta: de la obsteasca si cinstita spaga pina la sexul oral in schimbul caruia un batrinel universitar dadea nota 7. Mecanica actului, ati inteles, desigur, era asigurata de o studenta disperata ca nu reusea sa treaca in anul III. Pe de alta parte, nici elevii nu stau degeaba. Au si ei metode din cele mai directe: de la boicotarea orelor pina la golanisme din cele mai dure. Scoala romaneasca este, de fapt, un teren de lupta in care miza este oricare alta decit cartea. Vreau sa spun ca, atunci cind se vorbeste de "educatie", se iau in considerare fel de fel de elemente circumstantiale, dar niciodata calitatea umana si morala a categoriilor implicate.
De aceea, cind aud de Ministerul "Educatiei" se ridica parul pe mine. Poate un profesor sa "educe" un elev? Da, dar daca este cu adevarat profesor, nu un simplu slujbas care-si face "norma". Ca daca este un simplu lefegiu ce nu poate trezi nici macar respectul unui ciine, daramite unui elev, atunci chiar se merita discutat pe marginea majorarii salariale. Oriciti bani i-ai da unui profesor care, in realitate, detesta ceea ce face, calitatea invatamintului nu va creste. Si, oricite diplome ar obtine un elev neispravit, aerul romanesc va fi tot greu respirabil.
Recent, m-am intors dintr-un oras cunoscut ca mare centru universitar. M-am impiedicat de doctorate si cind treceam pe linga cosurile de gunoi. Masteranzi, cel putin, cita frunza si iarba. Universitati - puzderie! Titluri academice, Dumnezeule, sa-ti pui si-n ciorba! Hocus-pocus si gata batalioanele de profesori universitari. Plutoane intregi de indivizi ce carau cu ei saci de diplome, adeverinte si acreditari. Cu alte cuvinte, hirtii peste hirtii si nici unul dintre posesorii lor nu stia de ce le-a obtinut. Stia doar ca "asa e bine".
Asa sa fie! Dar unde-s profesorii? De cei adevarati vorbesc.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii