Dar ce înseamnă un guvern de tehnicieni și, mai ales, cine decide asupra gradului de tehnocrație?
E adevărat că un bilanț al guvernării Boc ar arăta groaznic. PDL ar spune că e vina PSD că s-a pus mai mereu de-a curmezișul, PSD ar spune că e vina PDL că s-a grăbit tot timpul să taie înainte să măsoare. Așa se face că suntem de râsul și de coada Europei, dar asta nu se resimte în niciun fel la etajele superioare ale instituțiilor puterii din România. Criza mușcă de picioare mai întâi.
Totuși, Băsescu a constatat recent că instituțiile statului funcționează, chit că între timp instituția judecătorească a arătat cât de prost poate funcționa dacă statul-patron umblă stângaci prin statele de plată. Așadar, luând de bune asigurările președintelui, preconizata cădere a Guvernului care ar urma să aibă loc mâine, marți, 13, ar trebui să nu afecteze altceva decât relațiile externe, cu Fondul Monetar Internațional și, poate, cu Uniunea Europeană. De aceea este cu atât mai remarcabilă oferta alianței PSD-PNL de preluare a frâielor, mai ales că vistieria țării e goală, iar prin conturile guvernamentale bate vântul. Peste toate, amenințarea majorării taxelor pândește începutul de an și probabil că românii nu vor scăpa de creșterea TVA, cum au pățit deja alte state vecine. În plus, inspectorii de audit ai UE veghează și e și mai greu de furat altfel decât oficial: lucrări de infrastructură supraevaluate, investiții garantate de stat prelungite și refinanțate și alte achiziții importante, dar costisitoare. Toate acestea, pe lângă consecințele crizei politice și ale anului pierdut cu mărunțișuri prin Parlament, vor avea efect maxim la începutul lui 2010, când gurile rele prevestesc o înrăutățire a condițiilor economice și sociale. Avantaj - beneficiarii pensiilor speciale (inclusiv cele ale aleșilor), pentru că, în caz de cădere guvernamentală, și proiectul noii legi va fi abandonat. Nici referendumul menit să taie o treime din mașina parlamentară de tocat bani nu e sigur că se va ține, pentru că s-au găsit niște conștiincioși care să întrebe Curtea Constituțională dacă alipirea lui la scutinul prezidențial e corectă, iar răspunsul durează până să fie dat. În definitiv, taman parlamentarii ar trebui să croiască apoi rezultatul chestionării populare până la nivel de lege, or, unde s-a mai văzut corb la corb să-și ia scaunul de sub fund? Păcat că legea votului uninominal nu prevede și sancțiuni, doar așa am fi avut o clasă politică responsabilă, în primul rând, față de cetățeni.
E adevărat că un bilanț al guvernării Boc ar arăta groaznic. PDL ar spune că e vina PSD că s-a pus mai mereu de-a curmezișul, PSD ar spune că e vina PDL că s-a grăbit tot timpul să taie înainte să măsoare. Așa se face că suntem de râsul și de coada Europei, dar asta nu se resimte în niciun fel la etajele superioare ale instituțiilor puterii din România. Criza mușcă de picioare mai întâi.
Totuși, Băsescu a constatat recent că instituțiile statului funcționează, chit că între timp instituția judecătorească a arătat cât de prost poate funcționa dacă statul-patron umblă stângaci prin statele de plată. Așadar, luând de bune asigurările președintelui, preconizata cădere a Guvernului care ar urma să aibă loc mâine, marți, 13, ar trebui să nu afecteze altceva decât relațiile externe, cu Fondul Monetar Internațional și, poate, cu Uniunea Europeană. De aceea este cu atât mai remarcabilă oferta alianței PSD-PNL de preluare a frâielor, mai ales că vistieria țării e goală, iar prin conturile guvernamentale bate vântul. Peste toate, amenințarea majorării taxelor pândește începutul de an și probabil că românii nu vor scăpa de creșterea TVA, cum au pățit deja alte state vecine. În plus, inspectorii de audit ai UE veghează și e și mai greu de furat altfel decât oficial: lucrări de infrastructură supraevaluate, investiții garantate de stat prelungite și refinanțate și alte achiziții importante, dar costisitoare. Toate acestea, pe lângă consecințele crizei politice și ale anului pierdut cu mărunțișuri prin Parlament, vor avea efect maxim la începutul lui 2010, când gurile rele prevestesc o înrăutățire a condițiilor economice și sociale. Avantaj - beneficiarii pensiilor speciale (inclusiv cele ale aleșilor), pentru că, în caz de cădere guvernamentală, și proiectul noii legi va fi abandonat. Nici referendumul menit să taie o treime din mașina parlamentară de tocat bani nu e sigur că se va ține, pentru că s-au găsit niște conștiincioși care să întrebe Curtea Constituțională dacă alipirea lui la scutinul prezidențial e corectă, iar răspunsul durează până să fie dat. În definitiv, taman parlamentarii ar trebui să croiască apoi rezultatul chestionării populare până la nivel de lege, or, unde s-a mai văzut corb la corb să-și ia scaunul de sub fund? Păcat că legea votului uninominal nu prevede și sancțiuni, doar așa am fi avut o clasă politică responsabilă, în primul rând, față de cetățeni.
