Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Când nu faci diferenţa între umor şi haz, devii de râsu'-plânsu'

L-am cunoscut pe Costel Pătrăşcan pentru prima dată în afara Brăilei în Cetatea Alba Carolina. Cu mulţi ani în urmă, într-o cafenea, în care mă refugiasem la ora prânzului. O încăpere relativ îngustă, dar lungă, cu mese aşezate în şir. Am intrat şi prima impresie a fost că ceva nu e în regulă. Căci, deşi foarte multe mese erau libere, pe laterale era o mare foială, dar şi un zumzet hâtru, spart din când în când de câte un hohot puternic de râs. Am tot încercat să găsim o masă, dar pe fiecare canapea ori scaun era aşezată ba o poşetă, ba o şapcă, o bluză de trening, o geantă foto etc, semn că locul e ocupat. Am găsit, într-un final, şi am încercat să trecem cu privirea peste mulţimea atât de preocupată cu admirarea pereţilor şi să descâlcim misterul hohotelor înfundate şi al comentariilor făcute cu gura până la urechi în toate limbile pământului. Când am realizat despre ce e vorba, vă spun cu toată sinceritatea, m-am simţit atât de mândră că sunt brăileancă... Pentru că, aşa cum bănuiesc, aţi intuit, pereţii erau “tapetaţi” cu caricaturile lui Costel Pătrăşcan, iar oamenii aceia, puzderie, îl admirau şi îl comentau cu o bucurie extraordinară. Cel mai probabil, am rămas fără reacţie o bucată de vreme, lucru pe care l-am realizat abia când un chelner s-a apropiat de mine.

- Vă place?

- Oooo, da!!!, am spus eu, gândindu-mă mai mult la atmosfera de acolo, decât la întrebarea propriu-zisă ce privea, mai mult ca sigur, strict talentul autorului.

- E un brăilean, Pătrăşcan, a continuat el, arătându-mi pe un şevalet afişul expoziţiei, pe care scria mare cât casa: BRĂILA.

A doua oară când l-am reîntâlnit pe holul unui hotel de 4 stele din Jupiter nu mi s-a mai părut aşa straniu, am luat-o pur şi simplu ca pe o dovadă de recunoaştere a talentului acestui mare caricaturist şi mare OM, pe nume Costel Pătrăşcan, un artist care, întâmplător, a ales să-şi desăvârşească operele la Brăila. Şi după aceea l-am tot întâlnit, ba ici, ba colo, dar deja devenise o obişnuinţă.

Că e bun, că e pe val, că genul acesta de artă e dorit şi apreciat de public, o  dovedeşte cu prisosinţă numărul mare de ziare şi reviste care îl publică pe Costel, dar şi sălile arhipline în care îşi susţine reprezentaţiile, singur sau cu partenerul său Daniel Iancu. Toată lumea vede, toată lumea apreciază,  mai puţin consilierul nostru judeţean Ovidiu Nechita.

Să fie clar, n-am absolut niciun reproş legat de problemele ridicate de PNL faţă de modul în care a fost atribuită/repartizată clădirea, regulile de carte funciară, de întrunire a sedinţei etc. Însă ce a spus Nechita... aş fi râs cu lacrimi dacă n-ar fi fost de plâns. Pe cât de mândră m-am simţit în Alba Carolina, pe atât de dezgustată m-am simţit în redacţie, când colegul meu mi-a povestit scena din CJ, lipsită de orice haz. Concret, în plen, Nechita a ţinut să precizeze că, din punctul lui de vedere, caricatura nu e artă, pentru că “nu ai cum să asociezi umorul desenat cu un act de cultură”, iar o astfel de entitate (Muzeul Umorului) “nu se cade” să funcţioneze sub umbrela Muzeului Brăilei. Ce să mai comentezi!? Aşa e când Opoziţia face opoziţie doar de dragul de a se afla în treabă.

Costel Pătrăşcan este o marcă pentru Brăila, care nici măcar nu e oraşul lui natal, dar căruia îi plimbă numele în ţara asta cum puţini brăileni get-beget o mai fac. În plus, e un reprezentant de top al noului val de artişti, care merită din partea noastră toată admiraţia şi tot respectul. Şi chiar dacă CJ ar trebui să plătească întreţinerea unei clădiri (pe care oricum o plăteşte şi dacă stă goală) strict pentru ca Pătrăşcan să-şi expună lucrările, deşi ideea de Muzeu al Umorului e departe de ce a înţeles Nechita, şi tot ar merita sprijinul! Pentru că ideea asta nu-i un moft. Costel poate “vinde”, domnilor, am văzut cu ochii mei... Iar în perspectiva mult dezbătutei şi neterminatei strategii pentru turism, Costel Pătrăşcan poate face parte cu brio din ofertă. La orele amiezii, ar fi mană cerească pentru turişti să facă o burtă de râs într-o încăpere răcoroasă în compania unui mare artist.

Aşa că, domnule Nechita, cu tot respectul necuvenit pentru poziţia de vineri, înainte să vă declaraţi nemulţumirea şi oarecum suspiciunea că uite ce face Brăila pentru el, lăsaţi prejudecăţile la o parte şi analizaţi la modul serios ce face Costel Pătrăşcan pentru Brăila. Pătrăşcan e un artist care tratează satira cu atâta fineţe, chiar v-aţi simţi onorat să-i aruncaţi lucrările în ruina de pe Călăraşi, o clădire abandonată, pe care pompos încă o numiţi Casa Tineretului!?...




Categorie articol: 

Comentarii