Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Când normalitatea şochează

Dezastru, prăpăd, nenorocire. Tragedie naţională. Ţară înecată în lacrimi amare. Nervi, acuzaţii, reproşuri.
Unul din doi absolvenţi de clasa a XII-a din judeţul Brăila a picat examenul de bacalaureat. În multe judeţe din ţară situaţia e şi mai gravă, abia unul din patru sau unul din trei absolvenţi reuşind să treacă peste acest "hop". Părinţi, profesori, copii caută deopotrivă vinovaţi. Cei mai mulţi se declară şocaţi de rezultate.
Nu ştiu ce credeţi dumneavoastră, dar eu vă spun cu toată sinceritatea: nu am fost luată prin surprindere. Cel puţin după prima probă, când au fost daţi afară din săli sute de candidaţi care încercau să fraudeze. Mi-a fost clar că anul acesta "copiuţa" a intrat în dizgraţie şi că, în aceste condiţii, şi rezultatele vor fi "pe măsură".
Iar listele au arătat aşa cum mă aşteptam, cu note de excepţie în liceele în care se învaţă pe rupte şi execrabile în cele în care "şcoala" e un compromis.
De fapt, dacă m-a frapat ceva în toată nebunia asta, a fost numărul uluitor de licee, şocant de multe, pe care compromisul le-a adus nepermis de jos. Şi, la ce mă refer aici, mulţi ştiţi deja foarte bine. Mă refer la acel acord tacit, cadre didactice - elevi - părinţi, în care nimeni nu deranjează pe nimeni, şi care are drept ţintă o linişte falsă, din care, aparent, toţi au de câştigat. Părinţii sunt liniştiţi, 4 ani au odraslele "aranjate", legate de ceva care-i scuteşte de griji, cadrele didactice au postul asigurat şi nici nu dau în brânci - oricum la ce leafă au nici nu prea i-ar mai trage inima -, iar elevii... ei bine ce credeţi că li se poate părea mai cool unor adolescenţi decât să beneficieze din plin de viaţa de licean fără să dea mai nimic în schimb!? Nu tu exigenţă şcolară, nu tu consecinţe notabile, nu tu bătaie de cap. Iar anii trec în virtutea inerţiei, iar examenele finale se iau, sub o formă sau alta, cu sprijin din interior sau din exterior - că, deh! - în clasamentul general fiecare judeţ vrea să se situeze cât mai bine.
Nu arunc cu noroi în copii. De fapt, îi consider singurele victime. Ale noastre, adulţilor care acceptăm, ba chiar promovăm acest compromis, ale sistemului strâmb, corupt, lipsit de valori, ale bâjbâielilor şi experimentelor în care ne complacem de 20 de ani. Victimele celor 20 de ani în care le-am stat şi le stăm drept exemplu.
Pentru că, la urma urmei, ce au încercat cei mai mulţi dintre copii să facă la bacalaureat!? Să se fofileze, să copieze, să obţină facil lauri nemeritaţi, să ia în derâdere tot ceea ce se întâmplă în jur. Adică exact ce facem cei mai mulţi dintre noi, adulţii, de la politicieni, miniştri, directori şi până la simplii muncitori. Adică exact ceea ce au făcut, de 20 de ani încoace, generaţii întregi înaintea lor. Ceea ce ei înşişi au făcut în cei 4 ani de liceu. Patru ani li s-a permis totul, fără consecinţe. Iar acum, la bac, dintr-o dată, fără niciun avertisment, cineva a schimbat regulile jocului. Ăsta da şoc!... O simplă încercare de normalizare, şi câtă isterie!
De aceea, vă garantez, în final, rezultatele foarte proaste din această vară se vor îndrepta în următoarea sesiune. Majoritatea respinşilor de acum vor lua bacu' la toamnă - se vor găsi destule motive de indulgenţă - iar în octombrie pe cei mai mulţi dintre ei îi vom regăsi în aulele universităţilor ca proaspeţi studenţi.
Şi, vă garantez, acesta va fi motivul principal în "virtutea" căruia se va "milita" pentru indulgenţă: în anul universitar 2011 - 2012 facultăţile au de ocupat aproape 150.000 de locuri. Şi decât să se desfiinţeze, să se piardă posturi....
Şi uite aşa cercul vicios se lărgeşte, compromisul se extinde şi persistă, iar peste câţiva ani ne vom întreba nervoşi, cum mama naibii e posibil ca un absolvent de învăţământ superior să nu aibă habar să scrie corect româneşte sau să aplice o regulă de trei simplă.
Cei care au luat bacul, şi cu notă mare, vor fi deja plecaţi. Aşa că nu vom avea un contraexemplu.




Categorie articol: 

Comentarii