Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Braicar sau Ce naşte de la stat bani mănâncă

Greva spontană declanşată ieri de salariaţii Braicar era aproape de aşteptat. Mai ales că era oricum programată o grevă oficială de avertisment – anulată cu doar o zi înainte de Tribunalul Brăila. În plus, dacă citeşti revendicările greviştilor şi dacă cifrele prezentate de aceştia sunt reale – potrivit cărora peste 80% din personalul companiei a ajuns să fie încadrat la salariul minim pe economie, iar salariul net al unui şofer cu 25% spor de vechime şi 16% spor de trafic ajunge la 1.600 lei fără ore suplimentare şi pe la 1.900 - 2.000 lei cu tot cu orele suplimentare – atunci era clar că un astfel de conflict de muncă era iminent.

Explicaţiile sunt cât se poate de simple: Braicar SA este o societate de stat, deţinută de autoritatea publică locală. Iar pentru o societate de stat, angajaţii consideră că au salariile mici. Pentru că, nu-i aşa?, la stat salariile sunt mari şi foarte mari în ultima vreme – mai ales prin Primărie. Probabil că şi o femeie de serviciu din Palatul Administrativ câştigă mai mult decât un şofer Braicar. În mod cert, un şofer din Primărie, care munceşte mai puţin şi are o responsabilitate mult mai mică, are o leafă mai mare decât a unui şofer de autobuz. Ştiu asta şi angajaţii Braicar, care au cu ce să compare şi au de ce să se simtă nedreptăţiţi. „Păi şi noi nu suntem tot la stat?”.

Pentru un angajat Braicar, teoriile despre societăţile comerciale care-s altceva decât administraţia locală şi care au un buget de respectat şi bilanţ contabil de încheiat sunt vorbe-n vânt. Şi oarecum pe bună dreptate, din moment ce Braicar, fie ea şi transformată în societate, rămâne la mâna Primăriei şi Consiliului Local şi la banii alocaţi de la bugetul local. Pentru că aşa e în general – transportul public e subvenţionat. Şi, atât timp cât există bani la bugetul local pentru abonamente gratuite şi autobuze noi prea mici pentru un oraş, totuşi, atât de mare, de ce n-ar fi bani şi pentru salarii mai mari? Aceasta este  premisa de la care pleacă socoteala angajatului Braicar, care se consideră şi exploatat, şi înjurat de călătorii înghesuiţi, şi cu banii luaţi.

Şi mai este ceva: lipsa concurenţei. Nu zic, a fost justificată scoaterea transportatorilor privaţi de pe traseele Braicar, dar condiţiile de transport nu s-au îmbunătăţit la nivelul aşteptărilor călătorilor, iar societatea de stat nu face faţă. În plus, acest nou context economic i-a plasat pe angajaţii Braicar pe o poziţie de forţă: dacă nu fac ei transport public, atunci cine o s-o facă? Şi dacă nu mai are cine, nu o să fie plătiţi şi ei mai bine, măcar precum cei din Primărie?

Pentru că aşa stau lucrurile „la stat” în lipsa unei competiţii economice, a unei pieţe concurenţiale sau măcar a unei administraţii cu viziune.




Categorie articol: 

Comentarii