- Să începem ca la carte. Cum aţi fost primite de gazdele voastre?
Cristina: - Încă din prima zi, familia la care am fost cazată s-a arătat destul de binevoitoare şi, deşi eram oarecum debusolată din pricina accentului lor, mi-a creat o impresie plăcută.
Ruxandra - Eu îmi cunoşteam dinainte familia. A fost o adevarată plăcere să-i reîntâlnesc şi să-i cunosc mai bine. Ei au fost foarte deschişi şi nu m-am simţit niciun moment stingherită alături de ei.
- Şi ce puteţi spune despre viaţa de familie de prin părţile acelea ?
Cristina: - Familiile erau foarte unite sau cel puţin aşa păreau, pentru că în fiecare weekend aveau un fel de întrunire de familie. În plus, erau întotdeauna atenţi şi grijulii.
Ruxandra: - Cred că nu putem generaliza, dar familia care m-a găzduit era una unită, însă, în acelaşi timp, fiecare este independent. Îşi fac timp să petreacă vremea împreună, de la mersul la cinema până la grădinărit ori aranjat masa. De asemenea, am observat că se organizează foarte bine. Relaţia dintre părinţi şi copii pare una puţin mai dezgheţată. De exemplu, o nota mică la şcoală nu este un motiv de ceartă, ci poate doar un semn de alarmă pentru ambele părţi. Sincer, eu m-am simţit bine locuind alături de nişte persoane calme, active, fiecare având hobby-uri diferite, procupări diferite.
- Dar cum v-au primit elevii ?
Cristina: - Elevii mi s-au părut primitori şi foarte sociabili; chiar m-a surprins plăcut faptul că erau interesaţi de sistemul de învăţământ din România, de obiceiurile noastre şi chiar de viaţa noastră ca adolescenţi. Clasele lor par mai unite şi admir relaţiile de prietenie dintre ei. A fost distractiv să-mi petrec timpul la şcoală alături de ei, să descopăr Franţa prin ochii unor adolescenţi. Am vorbit foarte mult...despre orice. De la "curiozităţile" României până la planurile lor de viitor.
"Participarea la ore a fost punctul culminant al acestei experienţe"
- Vorbiţi-mi despre viaţa de elev: program, teme, cum decurg orele etc ?
Ruxandra: - Toţi elevii începeau orele la 8.30 şi terminau la 16.30, timp în care aveau o oră şi jumătate la dispoziţie să mănânce la cantina şcolii. Temele şi le făceau acasă. Doar cei ce stăteau la internat îşi făceau temele la şcoală, începând cu ora 18.00 până la 20.30, continuând după cină la internat. Participarea la ore a fost punctul culminant al acestei experienţe. Am participat la cursuri atât din clasele terminale, cât şi la clase mai mici, indiferent de profil. La fiecare oră am mers într-o clasă diferită. Predarea se face pe baza unor discuţii la materii precum filosofie ori istorie, literatură, franceză etc, iar limbile străine urmează aproximativ aceeaşi metodă, în acelaşi caz fiind şi matematica ori economia. Un lucru interesant e că, de exemplu, elevii francezi studiază artele plastice ori muzica doar în clasele gimnaziale. De asemenea, au mai puţine materii la fiecare profil. Nu se ajunge la un număr de 16 materii cum avem noi. Un alt lucru curios este că ei dau destul de des lucrări şi nu sunt ascultaţi cum suntem noi. Fiecare lucrare dată este foarte atent corectată, fiind evidenţiate atât punctele forte, cât şi cele slabe, elevul fiind nevoit să se corecteze singur, iar apoi să-şi îmbunătăţească slăbiciunile pornind de la sfaturile profesorului.
Deşi trăim poate cu impresia că francezii au o viaţa mai uşoară la şcoală, singura diferenţă probabil e organizarea. De exemplu, un lucru pe care l-am apreciat la ei este că şcoala organizează în fiecare miercuri o simulare de Bac pentru elevii din clasele terminale, pentru a se obişnui cu structura examenului, pentru a-şi descoperi defectele şi a se corecta în timp util. Sunt multe de spus... Există diferenţe de la manuale, până la felul în care îşi iau notiţe la ore.
- Cum îşi petrece timpul un elev francez, în recreaţii, dar şi în afara şcolii ?
Cristina: - În primul rând se întâmplă să nu aibă pauză între toate orele. În general, în pauze, aceştia au o cameră specială unde există canapele, scaune, etajere... şi mese unde îşi pot finaliza în timpul recreaţiei ce au de lucru. "Foyer-ul" era plin în pauză. Fiecare făcea ce vroia. Unii citeau, alţii scriau, alţii doar stăteau la taclale. În privinţa timpului liber, elevii francezi se ocupă mai mult de ei înşişi. Fiecare elev practică un sport ori cântă la un instrument, ori ambele. În acelaşi timp, merg ca şi noi la cinema împreună cu prietenii, citesc, ies în oraş etc.
Nu am suferit de melancolie
- Şi ce v-a fascinat la societatea franceză ?
Ruxandra: - Modul de a trăi, modul de a-şi rezolva problemele... modul de a se organiza. Am urmărit atente orice detaliu, de la felul cum se adresează, până la felul în care mănâncă, felul cum se adresează vânzătoarele, felul în care îşi fac cumpărăturile, îşi planifică vacanţa, îşi iau prânzul, felul în care pun întrebări la ore... Muzica...
- Dorul de casă, şi-a făcut prezenţa în tot acest timp ?
Cristina: - Au fost două săptămâni foarte pline. O mare parte din timp eram la şcoala, iar restul zilei eram implicate în activităţile de familie, timpul a trecut foarte repede. Nu am suferit de melancolie. Dar, într-adevăr, propriile familii ne-au lipsit şi, uneori, chiar ne amuzam de faptul că nu ne venea să credem că suntem singure aici. Singurele românce din liceu.
- Vă consideraţi norocoase?
Ruxandra: - Desigur. Suntem norocoase că părinţii au putut să plătească întregul cost al acestei experienţe, suntem norocoase că liceul nostru ne-a permis sa plecăm şi, de asemenea, suntem norocase pentru că am cunoscut nişte oameni deosebiţi şi că domnul director al Liceului Saint Pierre ne-a invitat. A fost deschis şi ne-a lăsat libertate de alegere în ceea ce priveşte activităţile la care am luat parte.
