S-au scurs aproape 20 de ani de când România a scăpat de comunism. Dacă vorbele lui Silviu Brucan s-ar fi adeverit, ar fi trebuit să-i ajungem deja din urmă pe occidentali, ca mentalitate şi ca stil de viaţă. Din păcate, toată lumea e de acord acum că Brucan era optimist când zicea că românilor le trebuie 20 de ani să intre în rândul lumii. Cine a ajuns în Vest, în ţări ca Germania, Franţa, Spania, Italia etc., adică în adevărata Uniune Europeană, ştie prea bine că mai avem mult până departe... Nu se poate spune, însă, că nu s-a schimbat chiar nimic, deşi, prinşi în capcana acestei tranziţii ce pare fără de sfârşit, avem uneori impresia că timpul s-a oprit în loc. Brăila e altfel decât la mijlocul anilor '80, adică în plină "Epocă de Aur", când comunismul, dar mai ales Ceauşescu erau în tot şi în toate. Prin amabilitatea unei cititoare bine intenţionate, ziarul nostru a intrat în posesia câtorva fotografii realizate în perioada 1985 - 1988. Sunt imagini ale Brăilei aşa cum nu o ştiu adolescenţii de azi, dar care, cu siguranţă, adulţilor le vor trezi nostalgii. Dacă le privim cu atenţie, observăm că fondul este acelaşi: străzile şi clădirile sunt exact acolo unde erau şi acum 20 şi ceva de ani. În unele cazuri, faţadele blocurilor arată mai rău decât atunci, de parcă ar vrea să confirme celebra zicere "Ăştia (adică autorităţile de după '89 n.n.) nu sunt în stare nici măcar să văruiască tot ce a construit Ceauşescu!". Dar, dacă decorul este la fel, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre aspectele vieţii de zi cu zi. E de remarcat liniştea de pe străzi din aşa-zisă "Epocă de aur". Autorul fotografiilor le-a realizat în mijlocul zilei, când soarele dădea lumină din plin. Tocmai de aceea, în majoritatea instantaneelor, trotuarele sunt aproape goale: oamenii muncii erau la serviciu, în fabrici şi uzine, "lucrând cu drag şi spor, pentru al ţării viitor", după cum suna sloganul vremii. Se ştie că atunci Miliţia avea dreptul să legitimeze cetăţenii pe stradă şi să-i ia la întrebări de ce nu sunt la muncă. Un alt aspect ce sare în evidenţă şi datorită căruia se şi văd trotuarele aproape goale este lipsa maşinilor. Lângă Romarta Nouă, de exemplu, ditamai parcarea era împărţită doar de un Trabant şi o Dacie. Zilele trecute, când am realizat o poză, din acelaşi unghi ca acela folosit de fotograful din anii '80, parcarea "gemea" de autoturisme.
Vedem în pozele vechi o imagine a Tribunalului Judeţean, cum se numea atunci. În faţa sa, zero maşini, câţiva adulţi pe trotuare şi un copil în slip pe trecerea de pietoni, alergând probabil spre fostul ştrand plutitor de pe faleză. În zilele noastre, aceeaşi locaţie, acelaşi unghi: trafic auto superaglomerat, pietoni grăbiţi, iar stâlpii de electricitate încărcaţi până la refuz cu fire, faţă de doar unul (!) care apare în imaginea veche. Atunci era de ajuns un cablu, pentru transportul curentului electric ce se livra cu program, fiindcă trebuia făcute economii, ca să poată plăti statul datoria externă. Acum, stâlpii susţin, pe lângă numeroasele fire electrice, cablurile cu semnal de televiziune, cablurile pentru internet sau telefonie digitală, fără de care lumea contemporană n-ar mai putea să funcţioneze.
Moda vremii
În faţa Casei de Modă, se văd, în fotografia veche, câteva femei din clasa muncitoare, purtând compleuri de jerse, în deplină concordanţă cu normele de decenţă impuse de regimul comunist. Păreau destul de relaxate, având timp să schimbe câteva vorbe. În fotografia recentă, o doamnă îmbrăcată în blugi strâmţi, trecea în grabă prin faţa Casei de Modă, o clădire ce şi-a pierdut de mult rostul de odinioară, zăcând acum cu lacăte pe uşă în aşteptarea unui cumpărător care să-i dea o altă întrebuinţare.
Pe Str. Şcolilor, colţ cu Griviţa, vedem pe trotuarul anilor '80, lângă un magazin "Auto-Moto-Velo", două Dacii acoperite cu huse, pentru a sta cât de cât curate. Aşa era atunci. Astăzi, aceeaşi intersecţie, nici o husă pe maşinile parcate. În schimb, un banner atârnă deasupra străzii Şcolilor, făcând reclamă unei spălătorii auto.
Pe Str. Gării, colţ cu Griviţa, se observă în poza veche, jumătate ieşit din cadru, un autobuz cu butelii de gaz ce ne aminteşte de transportul în comun din acea perioadă, cu autobuze şi tramvaie care treceau rar prin staţii, atât de rar încât călătorii atârnau ciorchine pe scări, riscându-şi viaţa ca să poată ajunge mai repede unde aveau treabă. Vă mai amintiţi acele autobuze cu burduf în care erau transportaţi elevii la practica agricolă, pe câmpuri, în livezi sau în vii? În zilele noastre, locul autobuzelor alimentate cu gaz metan a fost luat de microbuze. Multe microbuze, a căror singură calitate este că vin mai des în staţii. La capitolul confort şi civilizaţie, au cam rămas în aceeaşi epocă de piatră a transportului în comun din care făceau parte şi autobuzele comuniste!
Pe frontispiciul Spitalului Judeţean scria cu litere mari "România-Ceauşescu-Pace". Acum scrie "Spitalul Judeţean de Urgenţe", iar rampa pe unde se primesc cazurile grave aduse cu Ambulanţa e un element de noutate şi modernitate. S-a întâmplat, însă, ca atunci când am fotografiat spitalul, să prindem în imagine o Dacie veche. E o întâmplare cu putere de simbol: s-o fi schimbat ea faţada spitalului, dar dotările din interior şi mentalitatea cadrelor medicale n-au prea scăpat de fantoma anilor '80!
O imagine pe cât de rară pe atât de neînţeles pentru tinerii de astăzi este cea în care "Casa Albă" a fost fotografiată înainte de construirea fântânii cinetice. Un întins spaţiu verde presărat cu câteva flori se afla acolo unde acum e fântâna arteziană, iar clădirea Palatului Administrativ se vede, din acel unghi, în deplinătatea ei, fără a fi obturată de nimic.
Brăila s-a schimbat, aşadar. Clădirile sunt aceleaşi, dar ritmul de viaţă e altul. Parafrazându-l pe Marin Preda, putem spune că timpul nu mai are răbdare cu brăilenii. Păcat că brăilenii nu prea reuşesc să ţină pasul cu timpurile în care trăim!
