Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Boc şi bomba revoluţionară

În acest fel se anticipează economisirea a circa 60 de milioane de euro din cele aproximativ 72 milioane de euro, cifra reprezentând suma anuală pe care bugetul central o alocă sub formă de indemnizaţii celor peste 14.000 de revoluţionari cu statut de luptători. Desigur, ca ipoteză economică, intenţia lui Boc stă în picioare, chiar dacă ea acoperă o bucată infimă din bugetul ţării - conform calculelor estimate, 0,06%. Însă ca tehnică, oricum ar fi apucată problema, Emil Boc poate bifa în carneţel încă o categorie căreia i-a câştigat dispreţul.

Politic vorbind, în cazul în care planul premierului ar fi pus în aplicare, PDL riscă să piardă această felie de electorat, a cărei combustie emoţională - se ştie! - poate lua forme politice - prin asociere şi confuzie! - dintre cele mai neaşteptate (ciomăgarii lui Iliescu stau la pândă!). Mai ales că vorbim de o categorie oarecum inadaptată politic, adică, în mare parte, fără o profundă convingere doctrinară, care poate cădea uşor pradă tentaţiei "duşmanului comun". În plus, nu vreau să-mi imaginez spumele, urletele de fiare sălbatice şi paranghelia propagandistică care se vor dezlănţui în speluncile media. Dar dincolo de aceste aspecte inerente, intenţia de modificare a Legii Recunoştinţei, în opinia mea, nu comportă nimic mârşav ori absurd. Emil Boc are de partea lui nu doar un argument economic, ci şi un vraf consistent de dovezi privind ilegalităţile comise de-a lungul anilor în eliberarea certificatului de revoluţionar.
Aşadar, fie că ne convine sau nu, fie că e tardiv sau nu, fie că se petrece pe un context nepotrivit sau nu, a cam venit vremea curăţeniei. E momentul ca impostorii să scoată capul din nisip! Avem destule exemple de revoluţionari contrafăcuţi, care de 20 de ani se îndoapă ca nişte căpuşe de la supapele Legii Recunoştinţei, deşi pe mulţi dintre aceştia Revoluţia i-a prins sforăind cu capul pe birou, în timp ce alţii se târau pe sub ploaia de gloanţe.
Unul dintre cele mai răsunătoare exemple de impostură certificată îl are ca protagonist pe Vasile Blaga. Citez: "Pe 21 decembrie 1989, Blaga dormea în propriul apartament din oraşul Ştei (Bihor), unde era vameş. Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, actualul ministru a intrat în clădirea administrativă a oraşului şi a înfiinţat organizaţia locală a FSN. Ulterior, a primit certificatul de revoluţionar. Terenul pe care l-a primit în 2002 a fost donat de Vasile Blaga tocmai în 2006. În acel moment, liderul PDL era deja unul din cei mai puternici politicieni români" (sursa: Evenimentul Zilei).
Haosul la care va duce această modificare legislativă nu e greu de anticipat. De pildă, la nivelul multor filiale locale ale asociaţiilor foştilor revoluţionari va începe o veritabilă vânătoare a revoluţionarilor autentici. În acest sens, Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei "21 Decembrie", atrăgea atenţia că foarte mulţi preşedinţi de asociaţii din ţară sunt "cumpăraţi şi menţinuţi în funcţii tocmai de către şmecherii locali, falşi revoluţionari".
De ce problema revoluţionarilor reprezintă o Cutie a Pandorei? Deoarece Legea Recunoştinţei a fost din start un harpon politic, o lege menită pentru a filtra exponenţi ai fostei nomenklaturi (nu e cazul să reamintesc foşti securişti care s-au strecurat pe listele beneficiarilor de certificat) şi pentru a cumpăra o categorie cu un indice electoral ridicat, un garant al legitimităţii.




Categorie articol: 

Comentarii