Someri, batrini, bolnavi, copii abandonati, familii numeroase sau cu venituri reduse etc. Daca ai sta o zi intreaga si ai asculta discursurile oamenilor politici, fie ca sint de la putere, fie ca sint din opozitie, ai crede ca populatia Romaniei este formata numai din sarantoci si oameni cu probleme. Daca mai nimeresti si intr-o zi de greva, a bugetarilor, ca numai ei isi pot permite luxul acesta, te-ai convinge: in Romania traiesc doar asistati si slujbasi la stat. Cu alte cuvinte, intr-o tara care are drept scop suprem integrarea europeana, intr-un stat care a abolit comunismul in favoarea capitalismului, intr-o societate care a aruncat la gunoi trandafirii rosii si a adus la putere o alianta democrato-liberala, culmea, protectia sociala tine cap de afis, in Parlament, in mass-media, in sedintele de partid sau cu alegatorii. Din fericire, adevaratul "om al muncii", adica acela care lucreaza la patron cite 10 ore pe zi, 7 zile din 7, pentru un salariu cu citeva sute de mii mai mare decit ajutorul de somaj, nu are timp nici sa vada, nici sa auda. Ca altfel, i s-ar face o lehamite fara margini si ar ajunge la concluzia ca in Romania e mai bine sa fii "sarac". Pentru ca, macar ei, saracii, beneficiaza de ajutoare financiare, de subventii, de scutiri. Sa fie clar, nu ma refer aici la batrinii singuri si bolnavi, la cei care au cu adevarat probleme, ma refer strict la cei care sub titulatura de "sarac" ascund o puturosenie nesimtita sau venituri nedeclarate. Pentru ca, sincer, daca iei la puricat lista oficiala a persoanelor care beneficiaza de diferite forme de protectie din partea statului, mai mult de jumatate nu au ce cauta acolo. Cel putin cei cu meserii cum ar fi: zugrav, zidar, instalator, mecanic auto, coafeza, manichiurista, croitor etc.
Culmea, ei sint primii beneficiari ai bonurilor de caldura, de exemplu, si tot culmea, ei sint primii care isi permit ulterior centrala termica. Ca sa nu mai spun ca sint cazuri in care dupa ce ani de zile se incalzesc pe banii statului, dintr-o data isi permit propria afacere.
Daca mergem mai departe, la cealalta categorie "defavorizata", cea a lucratorilor la stat, lucrurile se complica. Ei sint cei mai plingaciosi, una, doua fac greva, dar si cei mai nesinceri. Meditatii, pliculete, spagulete, sacosele, toate acestea sint venituri nedeclarate, dar care intra in buzunar. Iar daca nu au acces la ele, la cit dureaza ziua lor de lucru, nu stiu ce ii impiedica sa isi mai ia o slujba. Ca sa nu mai spunem ca tot ei, autointitulatii "slugi la stat", sint singurii care beneficiaza de tot soiul de sporuri. Pentru ca patronul lor, statul, are grija, oferindu-le spor de stres, de calculator, de noapte, de vechime, de fidelitate, de rusine, ore suplimentare, concedii, recompense, perfectionari si cite si mai cite.
Hai sa vedem insa citi vinzatori din piete primesc spor de canicula sau ger, citi angajati din constructii primesc spor de risc, oare citi contabili beneficiaza de spor de calculator sau citi salariati de la non stop primesc spor de noapte. Despre sporul de vechime, e o "rara avis" printre angajatorii privati. Sa mai continuam? Nu are sens. Si, totusi, de cite ori i-ati vazut in strada? De cite ori ati auzit vreun politician plingind de grija lor? Protectia sociala si problemele bugetarilor se negociaza la Bruxelles. Problemele slujbasilor la "altii" nu se discuta decit intre patronate si sindicate, negocieri care de cele mai multe ori sint formale. Despre ei se vorbeste doar la stabilirea salariului minim pe economie. Din pacate insa, acest blestemat salariu minim, desi nu ajunge pentru mai nimic, este suficient de mare ca sa reteze orice pretentie de la stat. Iar despre program, oricine stie, patronul are alte pretentii. Iar daca ridica vocea, patronul are placa pregatita - e plina Braila de someri. Asa ca slujbasul tace si inghite si priveste cu jind la vecini. Pentru ca el este blestemat sa depinda de maleficul salariu minim pe economie.
Culmea, ei sint primii beneficiari ai bonurilor de caldura, de exemplu, si tot culmea, ei sint primii care isi permit ulterior centrala termica. Ca sa nu mai spun ca sint cazuri in care dupa ce ani de zile se incalzesc pe banii statului, dintr-o data isi permit propria afacere.
Daca mergem mai departe, la cealalta categorie "defavorizata", cea a lucratorilor la stat, lucrurile se complica. Ei sint cei mai plingaciosi, una, doua fac greva, dar si cei mai nesinceri. Meditatii, pliculete, spagulete, sacosele, toate acestea sint venituri nedeclarate, dar care intra in buzunar. Iar daca nu au acces la ele, la cit dureaza ziua lor de lucru, nu stiu ce ii impiedica sa isi mai ia o slujba. Ca sa nu mai spunem ca tot ei, autointitulatii "slugi la stat", sint singurii care beneficiaza de tot soiul de sporuri. Pentru ca patronul lor, statul, are grija, oferindu-le spor de stres, de calculator, de noapte, de vechime, de fidelitate, de rusine, ore suplimentare, concedii, recompense, perfectionari si cite si mai cite.
Hai sa vedem insa citi vinzatori din piete primesc spor de canicula sau ger, citi angajati din constructii primesc spor de risc, oare citi contabili beneficiaza de spor de calculator sau citi salariati de la non stop primesc spor de noapte. Despre sporul de vechime, e o "rara avis" printre angajatorii privati. Sa mai continuam? Nu are sens. Si, totusi, de cite ori i-ati vazut in strada? De cite ori ati auzit vreun politician plingind de grija lor? Protectia sociala si problemele bugetarilor se negociaza la Bruxelles. Problemele slujbasilor la "altii" nu se discuta decit intre patronate si sindicate, negocieri care de cele mai multe ori sint formale. Despre ei se vorbeste doar la stabilirea salariului minim pe economie. Din pacate insa, acest blestemat salariu minim, desi nu ajunge pentru mai nimic, este suficient de mare ca sa reteze orice pretentie de la stat. Iar despre program, oricine stie, patronul are alte pretentii. Iar daca ridica vocea, patronul are placa pregatita - e plina Braila de someri. Asa ca slujbasul tace si inghite si priveste cu jind la vecini. Pentru ca el este blestemat sa depinda de maleficul salariu minim pe economie.
