Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Blestemul lui Stancu şi casa ruinată a tineretului

“Cineva îşi pregăteşte terenul pentru a scoate bani în interes personal din Casa Tineretului, iar acel cineva este însuşi preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu. Şi-a pus la punct o strategie şi urmează paşii acesteia unul câte unul, în timp, pentru a nu bate la ochi. Rezultatul va fi acela că va goli Casa Tineretului de orice instituţie care l-ar putea stânjeni când va bate palma pentru un contract de asociere în participaţiune, din care el personal să iasă în câştig. Acum se pregăteşte scoaterea Bibliotecii Judeţene din spaţiul respectiv şi se fac presiuni şi asupra altora care desfăşoară acolo diverse activităţi, pentru a-i face să plece «de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni». E cineva care face presiuni fantastice şi la Hotelul Tineretului, şi la agenţiile care erau acolo. Mă deranjează faptul că se va face o nouă afacere la Brăila, caracteristică oraşului şi oligarhiei locale, adică preluarea unui activ care valorează o suma imensă, pe te miri ce”, atrăgea atenţia în 2006 Gheorghe Chiru, pe atunci vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Brăila.

Şi mare dreptate a avut! Unul căte unul, toţi agenţii economici din clădire au fost daţi afară, hotelul şi restaurantul au fost închise, biblioteca a fost mutată. O vreme a mai funcţionat sala de spectacole, pentru ca, în 2015, după tragedia de la Colectiv, să se închidă şi aceasta.

Acum, după 12 ani de la începutul declinului, Stancu nu mai e “o forţă”, şi-a pierdut de mult statutul de “baron de Brăila”, “Rocreativ” - firma care ar fi trebuit să se ocupe de modernizarea şi reabilitarea edificiului, dar care în 4 ani nu a făcut altceva decât să pape aiurea bani de la bugetul local - a murit şi ea, hotelul şi restaurantul sunt deja o epavă şi, sunt convinsă, după trei ani de neutilizare şi sala de spectacole s-a degradat considerabil. O ruinare continuă, de care însă nimeni nu se simte vinovat.

Şi uite aşa, din marele centru cultural, “proiect de suflet” al tătucului CJ, s-a ales praful şi pulberea, ca şi de întreaga clădire, care, oricât de comunistă ar fi, reprezintă totuşi un simbol pentru oraş. Un simbol pentru care categoric decăderea a început odată cu Stancu şi manelizarea impusă de el, prin înfiinţarea acelei popicării, care n-a reuşit niciodată să devină rentabilă, şi a acelei discoteci, la fel de nerentabilă, în condiţiile în care întregul centru de recreere devenise parcă mai mult un loc de răfuială pentru grupurile rivale de interlopi.

Din păcate, iată, blestemul aruncat de Stancu asupra întregului edificiu, pare fără sfârşit, ca într-o piesă de teatru absurd. Pentru că mi se pare de-a dreptul absurd ca în trei ani CJ să nu se găsească o firmă de Doamne ajută, care să proiecteze şi construiască o amărâtă de reţea de apă, aşa numitul “inel de incendiu”, ca să nu ardem ca şobolanii, în caz de vreo nenorocire. Trei ani!

Dar cui să-i pese! Stancu s-a retras frumuşel la pensie, trăieşte bine-mersi din agoniseala strânsă cu atâta trudă în anii în care a tăiat şi spânzurat, iar noi... Noi nu avem o sală decentă de spectacole. Am simţit-o în campania “Un înger de Crăciun”, când am fost nevoiţi să împărţim darurile într-o aglomeraţie de nedescris. Dar nu asta a fost problema cea mai gravă, căci, dacă în sală a fost cald şi am reuşit să creăm o atmosferă de sărbătoare, nu vreţi să ştiţi în ce condiţii s-au schimbat micii artişti invitaţi şi cât frig am îndurat noi înainte de spectacol pentru a pregăti surprizele. Asta mi se pare strigător la cer: să stai s-o lălăi ani de zile cu Casa Tineretului, în condiţiile în care ştii că singura posibilitate de a realiza o acţiune mai amplă în Brăila este Palatul Lyra, o altă ruină emblematică a oraşului. Chiar că suntem blestemaţi!




Categorie articol: 

Comentarii