Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Biblia românească salvată la Brăila

• Arhivele păstrează, la loc de cinste, Biblia lui Şerban Cantacuzino, de la 1688, prima traducere integrală a Bibliei în limba română - “piatra de temelie a limbii române scrise” • în anii '50, Biblia a fost la un pas de a fi dusă la topit, la combinatul Letea, alături de multe alte cărţi religioase • ea a fost salvată de profesorul Nicolae Mocioiu, directorul Arhivelor • Biblia a aparţinut, cândva, bibliotecii din Brăila •cu o valoare de inventar de 10.000 de lei, Biblia lui Cantacuzino este însă inestimabilă, existând doar câteva exemplare în toată ţara

 

Asediată şi prădată de mai multe ori de-a lungul istoriei, îngenunchiată mai apoi sub dictatura ateo-comunistă, Brăila noastră mai păstrează, încă, adevărate nestemate ale culturii şi civilizaţiei româneşti, salvate de istorici, de arhivişti sau de împătimiţi colecţionari, comori ascunse, zeci de ani, în beciuri sau în poduri, în aşteptarea unor vremuri mai bune.

Printre aceste “nestemate” se numără şi Biblia de la Bucureşti (1688), numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino, după numele domnitorului care a hotărât tipărirea ei. Adevărat monument al limbii române vechi, Biblia de la 1688 a ajuns, prin cine ştie ce împrejurări, la Brăila, şi a fost la un pas de a fi distrusă, în timpul epurărilor comuniste din anii '50, când aparţinea de Biblioteca Orăşenească. A fost salvată de profesorul Nicolae Mocioiu, fostul director al Arhivelor, restaurată timp de un deceniu la Bucureşti, iar acum este păstrată la loc de cinste, în tezaurul instituţiei. Despre odiseea celei dintâi Biblii româneşti, citiţi în rândurile care urmează.

 

Şase ani de muncă pentru tipărirea Bibliei de la 1688

 

Tipărită în limba română şi cu alfabet chirilic, Biblia de la Bucureşti (1688) sau Biblia lui Şerban Cantacuzino este prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română şi “cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români” (A.D. Xenopol). “Biblia românească (1688) reprezintă pentru poprul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani” (George Călinescu), fiind, totodată, “cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor românilor” (N. Iorga). De altfel, scopul tipăririi Bibliei este scris chiar pe foaia de titlu: “s-au tălmăcit (...) spre înţelegerea limbii rumâneşti (...) şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc”.

Tipărită prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino şi a urmaşului la tron, domnitorul-martir Constantin Brâncoveanu, prima Biblie românească a văzut lumina tiparului după şase ani de trudă. Traducerea a fost asigurată de fraţii Radu şi Şerban Greceanu, ajutaţi de stolnicul Constantin Cantacuzino, fratele domnitorului, cărturar şi istoric renumit. Arhiereul Gherman din Nissa Capadociei şi Mitrofan, episcopul Huşilor, au ajutat şi ei la traducerea Bibliei. Tipărirea a început la 5 noiembrie 1687, sub Şerban Cantacuzino, şi s-a terminat la 10 noiembrie 1688, după moartea acestuia, la începutul domniei lui C-tin Brâncoveanu. Tipografia domnească din Bucureşti, unde a văzut lumina tiparului, era condusă de viitorul episcop Mitrofan al Buzăului, un alt învăţat al timpului.

Biblia de la 1688, aflată, printr-o minune, la Brăila arată impecabil: este îmbrăcată în piele maro, cu ornamente de aur. Textul este tipărit pe două coloane, cu cerneală neagră şi roşie. Cartea este frumos împodobită, iar titlul este încadrat în chenar floral. Pe verso-ul foii de titlu se află stema Ţării Româneşti, corbul cu crucea în cioc, într-un medalion oval, însoţită de o dedicaţie în versuri. Cartea a aparţinut bibliotecii oraşului, încă de la înfiinţarea sa, în 1881, având însemnele respectivei instituţii chiar pe pagina de titlu.

“Exemplarul pe care îl deţinem a fost restaurat la sediul central al Arhivelor Naţionale, unde a stat circa un deceniu, între anii 1997-2006. Este un proces complex, anevoios, dar de care Biblia lui Şerban Cantacuzino avea neapărată nevoie. A rezistat mai bine de trei veacuri şi va mai rezista, poate, alte veacuri de acum încolo”, ne-a precizat Ştefania Botez, consilier superior în cadrul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila (SJAN).

În 1971, Biblia lui Cantacuzino avea o valoare de inventar de 10.000 de lei, adică în jur de trei salarii. Astăzi este considerată inestimabilă, mai ales că sunt doar câteva exemplare rămase în toată ţara. E de notorietate faptul că, în perioada comunistă, România ar fi contractat un împrumut extern garantând cu o carte manuscris, celebra Biblia Aureus, de la Alba Iulia, scrisă cu aur şi împodobită cu superbe miniaturi, la anul 818, la curtea lui Carol cel Mare.

 

Arhiviştii au salvat Biblia lui Cantacuzino

 

Pare greu de crezut, dar Biblia de la 1688 a fost la un pas de a fi dusă la topit, la combinatul de la Letea, ca orice maculatură. Acest lucru se întâmpla în anii '50, când autorităţile comuniste au adunat cărţile considerate “retrograde”, “antimuncitoreşti” sau care nu-i ridicau în slăvi pe Lenin şi pe Stalin, şi le-au dus la topit. 

Cărţile Bibliotecii “Petre Armencea”, ale bibliotecilor şcolare şi ale liceelor din oraş au avut aceeaşi soartă cu cărţile fostei Biblioteci Comunale din Brăila (devenită “Bibliotecă Orăşenească). Tot ceea ce făcea referiri la Istoria Ţării şi la Dumnezeu, la Basarabia şi Regii României ori la Războiul din Răsărit, în care au murit zeci de mii de români, a fost scos de pe rafturi şi dus la topit, la combinatul de hârtie de la Letea. Printre ele, putea fi şi Biblia lui Cantacuzino.                   

Potrivit afirmaţiilor prof. Nicolae Mocioiu, fost director al Arhivelor timp de 36 de ani, în anii '50, o parte din cărţile Bibliotecii Orăşeneşti au ajuns la Galaţi, la Biblioteca Regională. Era clar ce se va întâmpla cu ele, aşa că i-a rugat pe cei de la DGA să nu distrugă cărţi sau documente fără avizul lor, al arhiviştilor. Decizia aparţinea, însă, conducerii de partid şi de stat. În acel moment, prof. Mocioiu a văzut Biblia la un funcţionar al Primăriei Brăila, care o oprise şi care i-a spus că nu ştie ce să facă cu ea. Profesorul a luat-o şi a închis-o în fişetul Arhivelor Brăila, spunând că o păstrează, şi astfel a reuşit să o salveze de la pieire.

În plin regim comunist, regretatul profesor Timotei Petride i-a cerut profesorului Nicolae Mocioiu Biblia de la 1688, ca să o arate elevilor de la Liceul “Nicolae Bălcescu”. A fost pentru prima şi singura dată când preţioasa carte a părăsit instituţia.

Biblia lui Cantacuzino, de la 1688, nu este singura “nestemată” aflată în fondurile Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila, la loc sigur. Prin grija arhiviştilor, multe alte documente au supravieţuit prigoanei comuniste şi nepăsării oamenilor şi stau acum mărturie pentru noi şi pentru cei care vor veni după noi.




Categorie articol: 

Comentarii