Aparuta parca de niciunde in peisajul muzical specific anilor '80, dominat de folclorul patriotic si muzica usoara exclusiv romaneasca, care se difuza pana la saturatie la radio si televiziune, formatia "Azur" a declansat un adevarat fenomen social. Chiar daca ascultatorii de "Iris", "Compact" sau "Dire Straits" ii tratau cu indiferenta si chiar cu dispret, asa cum sunt priviti manelistii de azi de catre iubitorii de muzica adevarata, cei de la "Azur" si-au atras imediat simpatia maselor largi, care au gasit in melodiile lor lautaresti cu influente orientale calea perfecta de a mai evada din cenusiul vietii de zi cu zi. Greu de imaginat in ziua de astazi, cand nicio formatie, oricat ar fi de in voga, nu poate isteriza publicul pana intr-acolo incat sa se bata, literalmente, in fata caselor de bilete, succesul "Azur" a adus celebritate Brailei. In acei ani, romanii din toata tara asociau numele orasului nostru cu aceasta formatie de muzica lautareasca. Neoficial, "Azur" a fost atunci brand-ul Brailei, simbolul pe care autoritatile de astazi il cauta, dar nu-l prea gasesc. Un brand renegat, insa, de mediile oficiale, care nu pot accepta ca numele orasului Chirei Chiralina a lui Istrati sa fie asociat cu cei considerati a fi precursorii manelelor din zilele noastre.
{auto width="600"}azur.xml{/auto}
Fostul "Azur" s-a destramat de mult
Cand spui "Azur", spui, in primul rand, Nelu Vlad. Este omul din spatele succesului, cel care a gasit drumul spre inima poporului, imbinand intr-un mod original, la acea vreme, ritmurile folclorice romanesti cu armonii balcanice, in special grecesti. Folosirea instrumentelor electronice a fost cireasa de pe tort, ingredientul magic ce a dat gata pe toata lumea. "Sunt recunoscut ca fiind omul care a introdus orga in muzica populara", spune Nelu Vlad cel de acum, care incearca sa se detaseze de Nelu Vlad din anii de glorie ai "Azur". Si asta pentru ca nu ii place in ce a degenerat muzica pe care a initiat-o el. "Era o muzica cu influente orientale, placuta publicului, dar dupa noi au aparut o droaie de formatii care au vulgarizat-o, folosind un limbaj suburban. Dupa revolutie, eu am renuntat si m-am reorientat spre folclorul autentic. Am studiat mult, am citit din literatura noastra de etnografie, ca sa imi formez un stil original. Ceea ce cant acum este folclor urban, nu are nimic de a face cu manelele", ne-a marturisit Nelu Vlad, care a scos zeci de CD-uri, cu compozitii originale, in noua formula a trupei. Fosta "Azur" s-a destramat de mult. De altfel, Nelu Vlad recunoaste ca nu a legat niciodata prietenii cu membrii trupei: "Pentru mine au fost si raman colaboratori de la care cer seriozitate. Nu accept alcoolul, tutunul, lipsa de punctualitate. De aceea, prin trupa asta au trecut, de-a lungul timpului, 50 de muzicieni. Puteam sa-mi fac orchestra simfonica daca ii pastram pe toti. Cu cei de acum colaborez deja de opt ani, sunt profesionisti seriosi pe care te poti baza". In ultimii ani, Nelu Vlad a colaborat cu maestri ai genului popular. A scos discuri cu Ion Dolanescu si Irina Loghin, iar pe scena a cantat alaturi de alte nume mari ale folclorului romanesc: Maria Ciobanu, Maria Dragomiroiu, Sinulescu si multi altii. La petrecerile private, insa, publicul ii cere tot vechile melodii: "Cenusareasa", "Mona", "Pe nisipul de la mare", cele care l-au consacrat la mijlocul anilor '80. "Sunt persoane importante, parlamentari, doctori, ingineri, politisti, care pe vremea aia aveau 20 de ani, iar acum imi cer sa le cant din vechiul repertoriu. Daca oamenilor astora, despre care nu poti sa spui ca nu au citit o carte in viata lor, le-au placut atat de mult, inseamna ca nu e chiar asa nociv ce am facut eu atunci!", spune Nelu Vlad, incercand sa se impace cu trecutul.
De la o gluma, la fenomen social
Despre formatia "Azur" se poate spune ca a aparut dintr-o gluma. Prin 1980, Nelu Vlad avea specializare de laborant chimist si fusese lasat la vatra de la Academia de Militie, din cauza unei rude care-si facuse intrerupere de sarcina. Intr-o seara, se afla la o nunta si s-a laudat, mai in gluma, mai in serios, ca poate canta mai bine decat artistul angajat de nuntasi, care nu prea reusea sa anime atmosfera. A urcat pe scena si a primit aplauze, iar a doua zi, din banii stransi intr-un an, din prime si burse la Academie, a inceput sa-si cumpere instrumente. Si-a informat sotia ca se apuca de cantat la nunti si apoi si-a cautat colegi de trupa. "Primii membri ai trupei au fost instrumentisti mai putin cunoscuti. Nu aveam eu acces, pe vremea aia, la mari muzicanti ai Brailei, cum era pianistul Gicu Chitic sau vioristul Gheorghe Afloarei". Repertoriul si l-a format singur, din piese scrise de el sau prelucrate din folclorul balcanic.
Prin 1983, "Azur" incepuse sa dea faima restaurantului "Rubin". "Pana la noi, nu se incumetase nimeni sa introduca muzica de petrecere la restaurant. Formatiile din Braila cantau doar muzica usoara. Am avut originalitate, iar publicului i-a placut", isi aminteste Nelu Vlad. In curand, in serile cand canta "Azur" nu se putea intra la "Rubin" decat cu programare. Veneau oameni din Braila, dar si din Galati, Buzau ori Focsani. Adevaratul succes avea sa apara, insa, abia cativa ani mai tarziu, dupa ce, in timpul unui spectacol, un galatean i-a rugat sa-l lase sa inregistreze o caseta cu muzica lor. Omul le-a oferit cate 300 lei de fiecare, daca il lasa sa isi conecteze casetofonul la statia lor. Cei de la "Azur" s-au invoit, iar in cateva saptamani, "Mona", "Printisorul meu" sau "Cenusareasa" erau fredonate in toata tara. In scurt timp, trupa a fost angajata in ansamblul sindicatelor brailene. La primul spectacol sustinut pe scena de cei de la "Azur", biletele s-au vandut atat de repede, incat Nelu Vlad n-a reusit sa-si bage nici propria familie in sala. Clubul Progresul a fost arhiplin, iar persoanele care lesinau din cauza inghesuielii erau scoase afara prin dreptul scenei, fiindca toate culoarele erau intesate de lume. Intr-o luna si jumatate, "Azur" a adus incasari ansamblului sindicatelor cat pentru doi ani. Marinimosi, sefii de la sindicate au "inchiriat" trupa unor alte institutii de cultura din tara, care trebuia sa se autofinanteze. Astfel, brailenii nostri au umplut, cu muzica lor lautareasca, bugetul unor teatre respectabile, cum ar fi "Bacovia" din Bacau, "Fantazio" din Constanta sau al Filarmonicii din Sibiu. La fiecare spectacol, salile erau neincapatoare, dar asta nu insemna mai multi bani in buzunarele membrilor trupei. Salariul lor era fix: 5.000 lei pe luna, de la Ansamblul Sindicatelor din Braila. Curand insa, aveau sa gaseasca o cale de a castiga bani pe masura notorietatii capatate: fotografiile cu trupa. Pe vremea aceea, "Azur" n-ar fi avut acces, nici in cele mai frumoase vise ale lor, la televiziune, iar lumea ii auzea pe casete, insa nu le vedea chipul. Curiozitatea era mare, iar pozele cu trupa se vindeau aproape instantaneu. "Pe unde stateam la hotel, umpleam cazile bailor cu fotografii puse la developat. Le vindeam cu 10 lei bucata celorlalti participanti la spectacol, iar acestia le dadeau cu 20 lei. Imi aduc aminte ca, la Iasi, in trei zile de spectacol, am strans cate 25.000 lei de fiecare, din poze. Si intermediarii castigau foarte bine. Unii ne spuneau: "Sa va dea Dumnezeu sanatate, ca din fotografiile cu voi mi-am tinut fata la facultate sau mi-am terminat casa!"", isi aminteste Nelu Vlad.
Spaga de 100.000, ca sa fie lasati sa cante
Un asemenea succes la public si castigurile in bani care se intrevedeau din el nu aveau cum sa ramana neobservate de organele de partid. Nelu Vlad infirma informatiile cum ca Securitatea le-ar fi pus gand rau si i-ar fi interzis pe piata muzicala. "Greutatile au venit de la secretarul cu propaganda de la judet si de la vicepresedintele de la comisia de cultura, care era finul sau. Acestia mi-au cerut 100.000 lei spaga, ca sa ne lase sa cantam. Am refuzat sa dau banii si s-au pus cu controalele pe noi. Pana la urma, ne-au anulat atestatele de muzician si ne-au trimis pe santier, fierari-betonisti, pe motiv ca avem muzica porcoasa. S-au folosit de faptul ca pe anumite casete cu melodiile noastre, apareau si "Cucu si pupaza" sau "Gata cu taranii", piese pe care nu le-am avut in repertoriu niciodata. Erau cantate de altii, iar lumea credea ca sunt ale noastre", ne-a povestit Nelu Vlad. Acesta s-a dus in audienta la primul-secretar Anton Lungu, despre care stia ca asculta cu mare placere "Azur", in fiecare week-end, cand se relaxa in cabanele de protocol ale partidului. Lungu n-a putut sa-l ajute insa, fiindca decizia de retragere a atestatelor venise de sus, de la Ministerul Culturii. Pana la urma, Nelu Vlad a reusit sa obtina o audienta la ministrul Heghedus, pe care l-a convins ca textele "Azur" nu sunt vulgare. Ministrul le-a semnat atestatele dar le-a recomandat sa stea cuminti vreo cateva luni. "Asta se intampla spre sfarsitul lui 1989. Cred ca stia ceva despre ce avea sa se intample in decembrie, ca o sa cada regimul", opineaza Nelu Vlad.
"Daca imi pui catuse, iese cu scandal!"
Pe vremea cand capii partidului le pusesera gand rau, cei de la "Azur" ajunsesera sa se joace de-a v-ati ascunselea cu Militia. La sfarsit de saptamana, cand se stia ca au nunti in judet, militienii ii asteptau la iesirile din oras, ca sa-i intoarca din drum. "Trimiteam instrumentele cu o masina si noi treceam prin alta parte, cu motocicleta", ne-a povestit Nelu Vlad cum fenta organele. El recunoaste ca, in acei ani, reusise sa stranga bani frumosi, insa nu prea se putea folosi de ei. "Avem vreo 500.000 de lei depusi la CEC, cat pentru vreo sapte Dacii, dar stateam intr-un apartament mai modest ca al unui muncitor. Trebuia sa evit sa atrag atentia, ca puteau sa ma bage la castiguri ilicite si sa ma lege. Mi-au trimis multe comisii sa ma caute de aur si valuta acasa, dar nu gaseau nimic, ca nu aveam asa ceva. Ei veneau sa ma controleze si eu ii asteptam cu cafeaua pe masa, fiindca ma sunau dinainte altii din partid, care ne ascultau muzica si ne iubeau", isi aminteste Vlad. Acesta ne-a relatat o intamplare nostima, ce l-a avut ca protagonist pe capitanul - pe atunci - Traian Jipa, actualul sef al Politiei Comunitare. "Era seful biroului Economic si fusese trimis sa ma ancheteze, pentru ilicit. M-am trezit cu el, intr-o seara, in timpul unui spectacol la "Rubin". Voia sa ma scoata cu catuse la maini de pe scena, dar l-am tras deoparte si i-am zis sa stea linistit, ca ma prezint eu singur la el la birou. I-am explicat ca o sa iasa cu scandal daca ma vad cu catuse la maini 150 de oameni, cati erau in sala ca sa ne vada spectacolul si a inteles. Vorbeam fara teama, ca eram prieten cu seful Securitatii, care venea la restaurant si petrecea pe muzica noastra!".
