Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Azilanţii

"Nu am facultate, dar sunt absolventă de pension. Dar aşa, ca idee pentru voi, ca să ştiţi cu cine staţi de vorbă, germana şi franceza le ştiu din clasa întâi. Am altă educaţie, mi s-au oferit de toate, am avut servitoare care mă ducea în parc când eram copilă. Dar... de data aceasta nu se discută despre ceea ce am fost în tinereţe, ci despre ceea ce trăiesc acum şi sunt mulţumită de felul în care sunt îngrijită aici. Atât. Nu vreau să mă vadă vecinii la ziar, toţi din «doamnă» nu mă scot! Şi ca să mă ştie acum, aici, la cămin, mai bine turbez!" - o poveste pe care pereţii proaspăt renovaţi ai unui azil brăilean o ştiu, probabil, deja pe de rost. 

Altă cameră, altă poveste: "M-au adus aici acum câţiva ani. Lor le-am dat de înţeles că vreau să vin, dar în sufletul meu numai eu ştiu cât de greu mi-a fost să-mi părăsesc vecinii, căsuţa, amintirile. N-am avut încotro, trebuia să le las locul. Nepoţelul crescuse, nu mai puteam să stăm amândoi în aceeaşi cameră, iar într-un apartament de cincizeci şi ceva de metri pătraţi se împiedicau mereu de mine. Simţeam că locul meu nu mai e acolo, deşi locul acela era al meu, era viaţa mea, tinereţea mea. Dar viaţa mea era şi fiul meu şi dacă el nu a avut posibilitate să-şi facă singur casa lui... a trebuit să-i dau moştenirea mai devreme. Ai mei măcar vin să mă vadă destul de des, ai ei (şi face semn cu capul către colega din patul vecin - n.r) ... cred că n-au mai venit de la Paşte. Şi le-a lăsat casă, firmă... De Crăciun nici n-au sunat-o". "Ei, au probleme, nu mai fi şi tu aşa!", a venit răspunsul prompt din patul vecin. Dar la fel de repede ochii bătrânei s-au umplut de lacrimi.
Poveşti mai mult sau mai puţin triste, în camerele căminelor de bătrâni amintirile sunt la ele acasă. O casă provizorie, în care locatarii ajung de bunăvoie sau siliţi de împrejurări, o casă despre care toţi sunt conştienţi că este capătul unui drum.
În prezent, în căminele brăilene sunt găzduiţi peste 700 de bătrâni. Unii doar bătrâni, alţii şi bătrâni şi bolnavi. Unii mulţumiţi de alegere şi conştienţi că aceasta e singura modalitate de a-şi uşura povara anilor şi a bolilor, de a alunga singurătatea, alţii, încă nostalgici după tot ceea ce au lăsat în urmă. Ici-colo câte unul se mai revoltă, li se pare nedreaptă situaţia, dar imediat apare cineva în preajmă, care le reaminteşte câţi bătrâni din ţara asta sunt obligaţi să-şi trăiască ultimii ani fie abandonaţi, la mila vecinilor sau, şi mai rău, toleraţi de o familie pentru care au devenit o povară.
În Brăila funcţionează şapte cămine, de stat şi private, cu 764 paturi, un număr insuficient în comparaţie cu cererea din ce în ce mai mare. Cei mai mulţi bătrâni sau familiile lor aleg azilul în principal din cauza stării precare de sănătate, dar sunt şi bătrâni care aleg să se interneze pentru socializare, din punctul lor de vedere, după o anumită vârstă, singurătatea fiind mai grea decât "cea mai gravă boală". Autorităţile locale, dar şi întreprinzătorii particulari susţin că fac eforturi susţinute pentru a înfiinţa cât mai multe astfel de centre, de la an la an lista de aşteptare fiind tot mai lungă. Bine ar fi să fie aşa, nu de alta dar la cât de mulţi copii ne pleacă din ţară, în câţiva ani, probabil, cei mai mulţi dintre noi vom fi obligaţi să luam în calcul şi o astfel de variantă.
Ce presupune viaţa de "căminist", care sunt condiţiile, costurile, avantajele sau dezavantajele unei astfel de alegeri, puteţi afla din ancheta colegilor noştri, care zilele trecute au efectuat o vizită în centrele de primire şi îngrijire bătrâni din municipiu.

Abandonul, sentimentul cel mai greu de acceptat

Conform datelor obţinute de la Direcţia de Asistenţă Socială, în prezent, azilele din judeţul Brăila funcţionează la capacitate maximă şi se fac internări doar în măsura în care un ocupant decide să părăsească sistemul. Puţinele locuri libere, sub 20, sunt doar în Centrul de Asistenţă Paleativă "Sfânta Maria". Conform legii, bătrânii se pot externa la cerere, oricând vor, dar cei mai mulţi aleg "să plece" doar "pe ultimul drum". Internarea unui bătrân într-un centru presupune un tarif cuprins între 300 şi 460 de lei la căminele de stat şi între 1.000 şi 1.800 de lei la cele particulare.
În municipiu funcţionează două cămine de stat: Căminele pentru Persoane Vârstnice "Lacu Sărat" şi "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi, foarte aproape, la Baldovineşti, tot de stat, Centrul de Asistenţă Paleativă "Sfânta Maria". Tarifele lunare sunt cuprinse între 300 şi 463 de lei. Există însă o alocaţie zilnică de hrană, de 8,3 lei/zi. Căminul "Sfinţii Petru şi Pavel" s-a mutat în vara anului trecut într-o altă clădire, renovată, după comasarea cu Căminul "Sfântul Nicolae".
Am ajuns aici în jurul prânzului. Atunci când asistenta le-a deschis uşa camerei şi i-a anunţat că au vizitatori, chipurile li s-au înseninat în speranţa că cineva din familie a venit să-i vadă. Dar când reporterii noştri au intrat, nerăbdarea de a vedea o faţă familială s-a schimbat repede în curiozitate: "Voi cine sunteţi? Ce ne-aţi adus?". După ce au aflat scopul vizitei noastre, fiecare a început să ne arate la ce se pricepe mai bine. O bătrânică lucra la andrele fulare şi veste pentru un preot, una citea "numai cărţi de dragoste", iar altele s-au laudat cu vrednicia lor de a întreţine camerele curate. Bărbaţii îşi consumau şi ei timpul, dar în felul lor bărbătesc, completau integrame, citeau ziarul, priveau la televizor sau jucau table. În toate camerele pe care le-am vizitat, însă, pe pereţi erau iconiţe cu sfinţi, la care, spuneau bătrânii, se roagă permanent ca "ziua neagră" să mai întârzie puţin sau măcar să nu fie dureroasă. Şi femeile şi bărbaţii au recunoscut însă că se tem de acea zi, mai ales în momentele de după moartea unui coleg şi îşi fac griji căci văd că paturile se eliberează rând pe rând, din ce în ce mai des. "Cel mai în vârstă pacient avea 101 ani, dar a murit acum câteva zile. Acum decan de vârstă este o femeie de 97 de ani, dar şi doamna e în stare gravă", ne-a povestit directoarea Manuela Băjenaru.
Şi Centrul de Asistenţă Paleativă "Sfânta Maria" Baldovineşti a trecut prin transformări vizibile în ultima perioadă. Centrul şi-a extins capacitatea de la 120 la 200 de locuri, în cadrul unei campanii de dotare şi reabilitare prin Programul Operaţional Regional.
Cameră cu cameră, am şi aici aflat poveşti, am cunoscut oameni, unii lucizi, alţii nu, unii binevoitori, bucuroşi de vizită, alţii vădit deranjaţi. Unora le-am trezit interesul, altora doar amintirile, unele dureroase. Căci, bolnavi sau nu, ei ne-au spus că îndură cel mai greu lipsa celor dragi. Că în rest, n-au de ce se plânge, în multe cazuri condiţiile din cămin fiind mai bune decât acasă.

Deşi tariful e triplu, nici la căminele particulare nu sunt paturi libere

Chiar dacă preţurile sunt mult mai mari, căminele de bătrâni din mediul privat funcţionează şi ele la capacitate maximă. Cele două asociaţii, "Vlavian" şi "Aura 2010", asigură cazare, asistenţă şi îngrijire pentru 261 de vârstnici. Împreună cele două fundaţii gestionează cinci centre, patru în municipiu şi unul în Făurei. Ceea ce le diferenţiază de cele de stat este faptul că nu îşi triază potenţialii clienţi în funcţie de starea de sănătate. Dacă la stat, cei cu o stare gravă de sănătate ajung să fie internaţi la Centrul Paleativ "Sfânta Maria", iar la celelalte două cămine sunt primiţi doar seniorii a căror sănătate nu presupune probleme majore, la cele două ONG-uri sunt aprobate toate cererile primite, doar în funcţie de locurile disponibile.
Asociaţia "Vlavian" are două centre, unul în Brăila situat pe strada Mihai Bravu, unde sunt internaţi 14 bătrâni, iar celălalt la Făurei, cu o capacitate de 27 de locuri. Momentan, la niciunul nu se mai fac internări din cauza lipsei paturilor libere. Echipa noastră a vizitat centrul de pe Mihai Bravu. Aici, bătrânii stau câte 3 - 4 în cameră, după preferinţele fiecăruia şi prieteniile care s-au legat în cadrul colectivului, nu după afecţiunile de care suferă. Fiind doar o mână de oameni în comparaţie cu alte centre, asistentelor le vine mult mai uşor să-i supravegheze atent pe toţi. În afară de suma plătită lunar, cei internaţi îşi cumpără singuri medicamentele necesare şi scutecele de unică folosinţă.
Cea mai în vârstă pacientă are 99 de ani, Maria C. Ea se află în centru de 1 an şi şase luni şi e mulţumită de modul în care este îngrijită: "Parcă nu vedeţi! Cazarea e ca în familie. Masa, îţi spun sincer, zic să nu mănânc cât mi se dă!". Şi ea, şi colegii de cămin, şi asistentele speră ca starea ei de sănătate să se menţină până la primăvară, pentru că au plănuit deja pentru martie o petrecere deosebită, pe care să i-o ofere la împlinirea vârstei de 100 de ani.

Văduva lui Costel Frizeru, "patroană" de azil

Un alt lanţ de cămine private din Brăila aparţine Asociaţiei "Aura 2010". Asociaţia a luat fiinţă cu Centrul de zi pentru copii "Darius", în urmă cu aproape 4 ani. Apoi, în fiecare an, Aura Udrea a deschis câte un cămin de bătrâni, ajungând în prezent la trei cămine pentru persoane vârstnice, încarcate la maxim, iar al patrulea la un pas de inaugurare. Dacă în celelalte cămine vizitate, persoanele internate erau grupate câte 3 - 4 în cameră, aici dimensiunile camerelor permit să stea şi câte 9 persoane într-o încăpere. Sunt grupaţi după gradul de dependenţă şi afecţiunile de care suferă.
"Eu am primit, nu am triat. Dacă bătrânul nu are o pensie mare, nu-l primeşte la stat, aşa că vin la căminele particulare. Eu nu-i refuz pe niciunul, de-asta sunt toate paturile ocupate", a declarat Aura Udrea. Aprovizionarea se face numai dintr-un anumit hipermarket, iar mâncarea se găteşte în bucătăria proprie. Căminele funcţionează cu 65 de angajaţi şi 60 de voluntari.
"La început a fost foarte greu. Din 2010, când am înfiinţat asociaţia şi până în anul următor, când am reuşit să înfiinţez primul cămin de bătrâni, de-abia mă descurcam, munceam mult. Erau şi zile în care nu ştiam cum mă cheamă. Dar uşor, uşor, am ajuns aici. Titrau ziarele la vremea respectivă că «în casa lui Costel Frizeru funcţionează cămin de bătrâni» şi nu înţelegeam de ce se abordează aşa problema. A fost iniţiativa mea, după ce a decedat soţul. Dintr-o dată, m-am trezit singură în toată casa, doar cu fetele. Aşa că m-am gândit să fac ceva pentru ele, în primul rând. Am făcut centrul pentru copii. M-am gândit că e bine şi pentru ele să aibă cu cine să petreacă timpul, să se joace, să înveţe împreună", s-a destăinuit Aura Udrea, cunoscută drept văduva lui Costel Frizeru , un fost apropiat al lumii interlope. Încă o mai deranjează asemenea asocieri, dar, după atâta vreme, consideră că "a face bine şi a fi aproape de oamenii care au nevoie de ajutor contează mai mult decât orice".

Căminele de bătrâni. Capacitatea, tariful şi fondurile alocate

Căminul pentru Persoane Vârstnice "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" are o capacitate de 161 locuri, toate fiind deja ocupate. Tarif lunar: 345 lei/persoană, iar limită de vârstă pentru internare este cel puţin 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Bugetul alocat pentru 2013 acestui cămin a fost 1.964.500 lei. Din această sumă au fost asigurate alimentele, salariile, produsele de curăţenie, plata utilităţilor şi alte cheltuieli de întreţinere.
Centrul de Asistenţă Paleativă "Sfânta Maria" are o capacitate de 200 de locuri, din care 20 sunt disponibile. Tariful lunar este 300 lei/persoană. Căminul se adresează persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, cu boli incurabile şi bolnavilor cronici, excluzând copiii. În 2013, pentru acesta au fost alocate fonduri în valoare de 3.228.000 lei. Au existat şi sponsorizări, dar nu financiare, ci materiale, cum ar fi alimente, medicamente, obiecte sanitare. Alimentele se procură prin metoda celor cinci oferte, din care se alege cea mai avantajoasă.
Căminul pentru Persoane Vârstnice "Lacu Sărat" îşi desfăşoară activitatea în staţiunea Lacu Sărat şi are o capacitate totală de 142 de locuri. Aici, costurile lunare diferă de gradul de dependenţă, adică dacă persoana depinde de personal pentru a merge sau pentru a mânca sau nu. Astfel, pentru persoanele dependente, costul mediu lunar de întreţinere este de 463 lei, pentru persoanele semidependente - 443 lei, iar persoanele care nu sunt dependente - 423 lei. Din 7.241.500 lei alocaţi pentru toate cele trei centre de stat, 2.049.000 lei au mers în bugetul acestui cămin.
Cele mai puţine locuri sunt la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă AVIV Brăila, doar 14 locuri, ocupate deja. Costul lunar: 1.000 - 1.800 lei/persoană, în funcţie de nevoile fiecăruia şi de gradul de dependenţă. Asociaţia funcţionează ca ONG din 2008, nu beneficiază de subvenţii.
Asociaţia Aura 2010 oferă cele mai multe locuri, 220, dar nici aici nu mai există vreun pat disponibil. Persoanele internate plătesc lunar 1.000 lei. Asociaţia beneficiază şi de subvenţie de la stat, în valoare de 4.000 lei/lună, doar pentru 40 de bătrâni din totalul de 220, şi 2.500 lei/lună pentru 25 de copii de la Centrul de zi, din totalul de 40.

Ce trebuie să faci dacă vrei să te internezi sau să internezi o rudă într-un azil

Cei care vor să-şi aline bătrâneţea într-un cămin de îngrijire şi asistenţă din oraş trebuie să meargă la Direcţia de Asistenţă Socială Brăila şi să depună o cerere. În momentul în care s-a înregistrat cererea, se dispune începerea unei anchete sociale la domiciliul petentului. În baza acestei anchete se face un raport, se înaintează primarului Brăilei, care emite o dispoziţie de internare. În momentul în care s-a emis dispoziţia de internare, sunt anunţate atât căminele, cât şi persoana în cauză. În limita locurilor disponibile, este încadrat la unul din căminele de stat, dacă este caz social, sau la cele particulare, dacă pensia este suficient de mare pentru a-şi putea plăti taxa lunară de întreţinere. Cei care vor să se interneze la căminele private, se pot prezenta şi direct la sediile acestora şi, în funcţie de locurile disponibile, sunt internaţi.
În cadrul centrelor vă sunt oferite mai multe servicii, ca de exemplu găzduire pe perioadă nedeterminată, asistenţă medicală şi îngrijire, socializare şi petrecere a timpului liber, consiliere psihologică, asistenţă paleativă şi servicii de acordare a mesei, masaje terapeutice.

Locuri libere din primăvară

Directoarea de la Căminul pentru Persoane Vârstnice "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel", Manuela Băjenaru, a declarat că o anexă a căminului, cu o capacitate de 40 de locuri, va fi în curând inaugurată pe strada Zambilelor. Mai lipsesc doar paturile, deoarece licitaţiile nu s-au terminat încă.
Preşedintele Asociaţiei "Vlavian" şi-a propus ca din vară să mai amenajeze câteva camere, cu o capacitate totală de 8 locuri.
Ca planuri de viitor, Aura Udrea vrea să dezvolte asociaţia cu încă un cămin pentru bătrâni şi un centru de zi pentru copii, dar vrea să aducă şi ceva nou pe piaţa locală: serviciul de îngrijire la domiciliu. "Mi-am propus să înfiinţez şi un serviciu de îngrijire la domiciliu, pentru că momentan nu există aşa ceva în Brăila. Va fi un spaţiu unde voi angaja personalul necesar şi cu experienţă în domeniu, se formează o echipă şi pleacă pe teren cu maşina căminului. De exemplu, avem un număr de 20 de bătrâni. Aceştia plătesc, dar vor să moară în casa lor, cum se spune, să nu fie aduşi la cămin. Şi atunci pleacă asistenta cu infirmiera. Asistenta îi cumpără medicamentele, i le dă, îi face pliculeţele, i le compartimentează. Asistenta îşi face treaba ei, iar infirmiera îl spală, îl aranjează, îi taie unghiile şi, la cerinţă, dacă vrea mâncare caldă, i se va duce la domiciliu. Dacă vrea să i se facă cumpărături, i se fac cumpărăturile, sau găteşte personalul direct acasă la solicitant", a povestit aceasta.

Condiţiile din cămine

Odată cu impunerea standardelor europene, căminele de bătrâni s-au conformat şi au reabilitat atât exteriorul, cât şi interiorul clădirilor. Faţadele vechi şi cenuşii s-au schimbat într-unele viu colorate, au fost izolate termic, iar geamurile sunt toate cu tâmplărie termopan. Curţile sunt îngrijite chiar de cei internaţi aici, aflaţi încă în putere. Camerele, bucătăriile şi grupurile sanitare sunt renovate modern, cu gresie, faianţă şi parchet. Paturile, mesele şi scaunele sunt noi, iar aproape în fiecare încăpere există câte o plasmă sau un televizor color nou, unde bătrânii sunt ţinuţi la curent cu tot ce se întâmplă în afara pereţilor care îi adăpostesc. Nici de căldură nu duc lipsă cei internaţi.

 




Categorie articol: 
taguri: 

Comentarii