"Sunt atât de bucuros, ia să cânt ceva!", gândi vodă. "Dar ce, că iar imi iese cu un ton mai sus ca lu' Pavarotti şi-am uitat şi versurile la «O sole mio». Mă fac, naibii, de râs", se descumpăni el pe moment. De niciunde, vechea sa prietenă, vocea interioară, i-a şoptit: "Nu te forţa, fii tu însuţi, ca de obicei!". Şi-atunci, Stancu a dat glas următoarei piese de mare angajament estetic: "M-am născut într-un cais/ Într-un cuib de cioară..". Atât, că n-a continuat restul strofei, dar a repetat de câteva ori cele două versuri, ca să sune melodia mai rotund.
Ne-am interesat noi pentru domnul vodă Stancu şi-am aflat de la nea Gicu, fost vânzător la aprozar şi mare amator de muzică underground de mahala, că strofa întreagă este, de fapt, cam aşa. "M-am născut într-un salcâm / Într-un cuib de cioară / Şi, de-al dracu' ce eram, / Scoteam ciocu' afară". Acuma, cred că-l putem înţelege pe preşedintele de CJ Gheorghe Bunea Stancu, de ce s-a făcut că uită versurile originale. N-o fi vrut să se dea de gol, bre, că cântă despre el, fiindcă, vorba aia, unu-i Stancu în politica brăileană, mic, al dracu' şi tare-n cioc!
