Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Auschwitz/Timisoara

Auschwitz/Timisoara. Nu am sa intru in amanunte cu privire la cartile lui Guy Debord (1931-1994). Ele sint deja clasici ai teoriei postmoderne, catalisti ai miscarilor sociale din anii ?70 din Franta. Atit Societatea spectacolului (1967), cit si Comentarii la Societatea spectacolului (1988) sint triste analize ale societatii in care traim, ca forma a unui spectacol organizat de sistem. As vrea insa sa va ofer citeva rinduri din notele lui Giogio Agamben la Debord (din Marginal Notes on Commentaries on the Society of the Spectacle, 1995, tradusa si inclusa de Vincenzo Binetti si Cesare Casarino in volumul in limba engleza Means Without End, University of Minnesotta Press, 2000). Intr-un mic sub-capitol, Agamben, scrie despre Auschwitz/Timisoara, si despre cum cele doua evenimente confirma teoriile lui Debord despre spectacolul trist pus in scena de sistem si la care asistam zilnic.
"Timisoara, Romania, reprezinta punctul extrem al acestui proces (de unificare a spectacolului social - n.m.) si merita sa fie evenimentul care sa dea numele acestei schimbari in politica internationala. Acolo politia secreta a conspirat impotriva sie insasi pentru a rasturna vechiul regim al spectacolului concentrat, iar televiziunea a aratat, fara falsa pudoare, adevarata functie politica a mass media. Astfel, televiziunea si politia secreta au reusit sa faca ceva ce nazismul nici n-a indraznit sa isi imagineze posibil: aducerea impreuna a Auschwitz-ului si a Reichstag-ului in flacari, intr-un singur eveniment de proportii monstruoase. Pentru prima data in istoria omenirii, cadavrele care de-abia fusesera ingropate sau aliniate pe mese de morga au fost dezgropate in graba si torturate ca sa simuleze, in fata camerelor de luat vederi, genocidul care dadea legitimitate noului regim. Ceea ce intreaga lume vedea la televizor, crezind ca este adevarul adevarat, era, in realitate, ne-adevarul; si desi falsificarea a aparut in anumite momente a fi chiar foarte clara, a fost totusi legitimizata ca fiind adevarata de catre sistemul media al intregii lumii, in asa fel incit adevarul a ajuns sa nu fie decit un moment in necesara miscare a falsului. In felul asta, adevar si falsitate au devenit de ne-distins unul de cealalta, iar spectacolul s-a legitimizat pe sine in intregime numai prin intermediul spectacolului.
In acest sens, Timisoara este Auschwitz-ul erei spectacolului: si la fel cum s-a spus ca dupa Auschwitz e imposibil sa mai scriem si sa mai gindim ca inainte, dupa Timisoara nu va mai fi posibil sa ne uitam la televizor in acelasi fel ca inainte de ea."




Categorie articol: 

Comentarii