Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Aproape perfectă" - un spectacol cuceritor

Un tânăr cunoaşte o fată foarte drăguţă în barul în care ia masa de prânz. Relaţia lor merge din ce în ce mai bine, numai că el ezită să o prezinte colegilor de birou pentru că ea este supraponderală, iar colegii obsedaţi de trupul perfect, lucrat la sală. Lucrurile o iau razna când presiunile din partea colegilor să o lase pe Moby Dick devin din ce în ce mai puternice. Ea declară că este dispusă să facă orice ca să rămână împreună, să-şi facă orice operaţii ca să slăbească, însă el nu mai rezistă la presiunea pusă pe el de cei din jur şi, deşi o iubeşte, o părăseşte rănindu-se şi pe el şi pe fata pe care-o iubea. Dragostea dintre cei doi rămâne un vis frumos.

Deşi tristă, cu un final nefericit, piesa cucereşte prin replicile savuroase, rupte din realitatea imediată românească, prin jocul convingător al actorilor care au reuşit să surprindă până la detaliu caracteristicile rolurilor interpretate. Tudor Istodor, Raluca Vermeşan, Vlad Zamfirescu şi Irina Velcescu au reuşit să facă publicul să izbucnească în hohote de râs, dar şi să rămână cu un nod în gât la despărţirea finală, lucru răsplătit cu apaluze furtunoase şi ovaţii.

01festiv2Teatrul lui Purcărete, o sinteză între cuvânt şi imagine

Tot joi, în sala din holul Monumental a avut loc o conferinţă despre teatrul lui Silviu Purcărete, guvernat de spiritul ludic. Criticul Ion Parhon a trecut în revistă realizările marelui regizor şi a oferit câteva posibile explicaţii ale realizărilor lui excepţionale, între care pregătirea diversă, atât în artele plastice, cât şi în muzică, cât şi faptul că a lucrat cu mari profesionişti, fiecare în domeniul său de activitate. "Teatrul lui Purcărete este o sinteză între cuvânt şi imagine, o interferenţă a artelor. În cei 40 de ani de când mă ocup de teatru, foarte rar mi s-a întâmplat să văd pofta de joc din spectacolele lui Purcărete care aduce o energie fantastică ce trece prin scenă", a explicat criticul Ion Parhon. De asemenea, a mai subliniat faptul că teatrul lui Purcărete mai reprezintă şi trimful ideii de a actualiza o operă clasică şi că regia lui nu acoperea actorii. Marile lui spectacole au trăit actori vii, performanţi.

La finalul conferinţei s-au vizionat secvenţe din trei spectacole semnate Silviu Purcărete: "Cumnata lui Pantagruel", "Danaidele" şi "Faust". S-a discutat şi despre o montare aflată deocamdată în proiect, "Călătoriile lui Guliver".

Tot în sala Studio, aseară s-a jucat şi montarea lui Sorin Misirianţu, în care au jucat Dragoş Stemate şi Adelaida Zamfira. O poveste de dragoste cu sfârşit tragic. O piesă modernă, ce marşează pe problema dependenţei, dragostei, plafonării şi pe mirajul drogurilor.




Categorie articol: 

Comentarii