Pe Doina Popescu o ştiu de multă vreme. Îi admiram “proza afurisită”, cochetăria cu presa şi, în ultima vreme, mă fascina prezenţa ei neobosită la mai toate târgurile de carte din ţară, unde îşi prezenta “Comisia Zurich”, “Dumnezeu era-n vacanţă”, “Copilul Dunării”, “Ardei iuţi”, “Pisica cu papion”, “Fericire la preţ redus”, “Dragoste şi ciocolată”, “Terente-Zodia zmeilor” sau “Menage a trois cu Diavolul”, cărţi care au făcut-o cunoscută pe autoare nu numai în Brăila, ci şi în întreaga ţară. Pentru a-şi vinde cărţile, dar şi pentru a reînvia în sufletul românilor gustul pentru lectură şi din dorinţa de a aduce cartea cât mai aproape de cititorii de toate vârstele, Doina Popescu a iniţiat proiectul “Ambulanţa pentru literatură” şi a bătut drumurile ţării în lung şi în lat, pedalând cu promovarea literaturii în oraşele cu tradiţie culturală, dar şi în zone în care literatura contemporană pătrunde mai greu. Aşa s-a întâmplat şi în urmă cu câteva zile, când microbuzul condus de scriitoarea brăileancă a poposit în zona Gării de Nord din Bucureşti, acolo unde, teoretic, ar trebui să se ia pulsul culturii româneşti şi unde se dă ora exactă în politica dâmboviţeană. Spun teoretic, pentru că, de la o vreme, capitala României, a devenit un eşantion al inculturii, al prostituţiei culturale şi un exponent al semianalfabetismului celor care conduc destinele acestei ţări. În timp ce scriitoarea Doina Popescu încerca să ajungă la inima eventualilor cititori şi să le împărtăşească din tainele operelor sale, s-a izbit de o gloată de inculţi, de agramaţi şi de distribuitori de transmisii live pe facebook, un cârd istericat de proşti care s-a năpustit asupra sa, acuzând-o că le răpeşte copiii şi le ia organele.
Cât de proşti sau de cretini trebuie să fie aceşti indivizi, exemplare ale minorităţii de romi, care nu au citit o carte în viaţa lor, dar care butonează telefoane performante şi pun pe jar reţelele de socializare, tulbură liniştea publică, alertează poliţia şi, nu în ultimul rând, pun în pericol viaţa unei femei, în miez de noapte? După sute de kilometri străbătuţi în ultima vreme la volanul microbuzului care aduce o porţie de cultură atât pentru români, cât şi pentru minorităţile conlocuitoare, scriitoarea Doina Popescu a fost friptă cu ţigara pe faţă de către o ţigancă, iar o alta a lovit-o cu piciorul. În ultima vreme, minorităţile, inculţii, analfabeţii şi hoţii au luat frâiele Puterii în România. În ţara păstorită de Dragnea şi gaşca lui de hoţi, istoria acestui popor este călcată în picioare de infractori, limba română este surghiunită chiar în inima Ardealului, ungurii decid viitorul copiilor noştri, iar ţiganii îşi sting ţigările pe obrazul scriitorilor brăileni. “Ambulanţa pentru literatură” a pătruns în şatra prostiei şi a ignoranţei, în lumea celor care nu au citit în viaţa lor o carte, care îşi vând copiii ca pe sacii de cartofi, dar care dezgroapă o poveste despre copii răpiţi şi organe furate, un mit urban care nu a avut niciodată o bază reală. Este lumea statului paralel, care primeşte ajutoare sociale, o lume pestriţă, minoritară, dar care este oricând gata să pună ştampila pe cei trei trandafiri, să îi ţină isonul Puterii şi să îşi stingă ţigara pe obrazul unui scriitor.
