Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Alcoolul care ucide

datele din evidenţa Spitalului nr. 1, Sf Pantelimon, din Brăila arată o creştere alarmantă a numărului de internări din cauza alcoolului •se întâmplă asta şi din cauză că spitalele tratează, în general, doar simptomele, nu şi boala în sine- dependenţa de alcool • de aici şi numărul mare de recăderi în cazul pacienţilor care nu primesc şi suport de grup pe termen lung, atât în spital cât şi în afara lui  • vestea bună este că la Brăila, datorită unui alcoolic abstinent s-au înfiinţat două astfel de grupuri ale alcoolicilor anonimi (A.A.), unul în afara spitalului care funcţionează de 2 ani de zile, iar al doilea, în interiorul unităţii spitaliceşti, care a luat fiinţă chiar în 2019

 

A fost la un pas să-şi piardă viaţa! Şi-a pierdut prietenii, mai multe locuri de muncă bine plătite şi, atunci când i s-au epuizat resursele a căutat salvarea în ţări străine. A plecat în Franţa, Norvegia,Turcia, Italia, Olanda, Germania, chiar şi în Uruguay, cât mai departe pentru a lăsa mereu în spate  dependenţa de alcool.  El este “inginerul” şi are 41 de ani. Am ales să-l numim astfel pentru că viaţa lui seamănă cu un scenariu de film, iar el cu protagonistul. Un rol complex care ilustrează mai întâi, un masterand cu bursă, un angajat model, un om timid, cu o pasiune aparte pentru filosofie, care la un moment dat, începe să consume alcool. Mai întâi din plictiseală, pe urmă din reflex şi, mai apoi, din plăcere. Aşa a devenit alcoolic, o boală pe care a recunoscut-o abia după ce a fost implicat într-un grav accident rutier când a fost la un pas să-şi piardă viaţa. A urcat la volan cu o alcoolemie care i-ar fi putut îngrădi  libertatea, dar, de fapt şi-a recâştigat-o. “Am început, oarecum, să conştientizez că am o problemă, când am avut acel accident rutier, nu a fost cu victime, însă m-am ales cu dosar penal. Am condus sub influenţa alcoolului, aveam o alcoolemie destul de mare. Şi unde credeţi că mă duceam ? Să-mi mai cumpăr de băut”, a povestit inginerul. Au urmat mai multe încercări de a scăpa de dependenţa de alcool, dar şi la fel de multe recăderi, până când a cunoscut şi statutul de pacient al Spitalului de Psihiatrie din Brăila, o nouă experienţă care l-a dezmeticit pe inginer, însă nu definitiv. “Eu am avut perioade de abstinenţă şi de 6 luni, şi de 7 luni, dar după ce am ieşit din spital mi-a fost din ce în ce mai rău, mi-am pierdut serviciul până la urmă, pentru că am început să beau şi mai mult.  Şi aşa am început să observ că după 4, 5 zile de consum, aveam insomnii şi am început să intru în sevraj. Am plecat iar. Am ajuns şi în Norvegia unde am început un master, unde am intrat cu bursă , dar din cauza beţiilor am renunţat după un an”, a mai povestit inginerul. Acum este alcoolic abstinent şi frecventează grupul alcoolicilor anonimi din Brăila, unde săptămânal vede şi îi ascultă pe alţii ca el. Cu o ezitare în glas şi cu ochii în jos, inginerul ne mărturiseşte că lupta cu dependenţa de alcool nu este uşoară, dar face tot posibilul să rămână de partea cealaltă a paharului, definitiv chiar. Pentru asta, spune el, este nevoie în primul rând, să recunoşti că ai o problemă. Că suferi de o boală, care te consumă fizic, psihic, emoţional şi profesional. Asta a înţeles şi inginerul după ce a participat la câteva şedinţe ale grupului alcoolicilor anonimi din Brăila, unde, recunoaşte că se simte bine. Aici este înţeles şi ascultat şi vede că este loc şi de mai bine. Şi, chiar dacă acum a împlinit abia o lună de zile de abstinenţă, inginerul este văzut ca un exemplu pentru alte persoane din grupul pe care îl frecventează. Tocmai pentru că, începutul este cel mai greu, iar asta o recunosc cei mai mulţi dintre ei. Este şi cazul Irinei. O consumatoare în vârstă de 39 de ani, de profesie avocat. Cu ochii limpezi, uşor descumpănită, ea ascultă neclintită mărturiile colegilor săi de grup şi îşi aşteaptă rândul la vorbit. Vine şi rândul ei. Trage aer în piept şi sparge gheaţa cu un ton ceva mai îndrăzneţ, de parcă şi-a înnodat emoţiile şi a prins curaj. Ea recunoaşte că este abia la început. Vine la aceste şedinte de 3 luni şi spune că deja a redus cantitatea de alcool, dar încă mai lucrează la această problemă. În cazul ei, alcoolul a fost, la început, doar un numitor comun în anturajul său, pentru ca, mai apoi, să devină nelipsit şi acasă.  “Eu sunt alcoolică de aproximativ 10 ani, dar am mai avut pauze şi de 8, 9 luni, şi de un an şi cu recăderi. Am început să beau din plictiseală cred, când am ajuns în Spania. Aveam vreo 28 de ani. Acolo toată lumea bea şi am început să beau şi eu o bere, două, trei şi pe urmă să nu mă mai pot opri. Nu beam tărie. Vin şi bere. Nu mi-a luat mult să realizez că am o problemă, dar nu ştiam cum să o rezolv”,  a mărturisit Irina. Aşa a început să frecventeze mai multe grupuri ale alcoolicilor anonimi din Spania, acolo unde lucra deja ca avocat din oficiu şi translator. Cunoaşte 5 limbi străine, un avantaj care o    ţinea ocupată atunci când sala de judecată era goală, dar care îi aducea şi venituri în plus în cei 17 ani petrecuţi peste hotare. “Problema mea era că aveam mult timp liber. Deci nu stăteam toată ziua în Tribunal şi lucram la un dosar până în tavan de mare, aşa cum era când lucram în Bucureşti. Nu. Mă chemau când aveau nevoie de mine. Când am ajuns la Brăila am descoperit acest grup, fiind internată la Spitalul 1. Mi-a spus un pacient de acest grup, chiar şi o asistentă mi-a dat un pliant în care erau mai multe informaţii. M-am dus la vreo 2,3 şedinţe şi pe urmă am început să merg la grupul din afara spitalului, acum vreo 3 luni. Este bine în acest grup, pentru că, în sfârşit, mă simt înţeleasă cumva. M-am tot lăsat, iar am mai băut un pic, dar parcă a scăzut şi dorinţa de a bea şi cantitatea şi pentru mine, încă este începutul”, a recunoscut Irina uşor, stânjenită de problema sa, dar motivată de anumiţi colegi din grupul de alcoolici anonimi, care au reuşit să scape de dependenţa de alcool, cum este şi Ştefan, de altfel iniţiatorul acestui grup A.A. de la Brăila.

 

Fiecare zi fără alcool este o binecuvântare

 

Eu sunt electrician, mi-am piedut şi eu vreo două locuri de muncă din cauza alcoolului şi nu-ţi trebuie neaparat o voinţă ca să te laşi, ci bunăvoinţă”. Aşa îşi începe pledoaria Ştefan, un fel de regizor în acest film cât se poate de real cu şi despre alcoolici abstinenţi sau nu.

Ştefan are 53 de ani şi împlineşte cât de curând şi 2 ani de abstinenţă. Este mândru de acest lucru şi o spune cu zâmbetul pe buze. Pentru Ştefan, fiecare zi fără alcool este o binecuvântare şi încearcă, la rândul lui, să-i inspire şi pe alţii şi să-i ajute să revină pe drumul cel bun. Se prezintă exact cum o face la grup, pesemne că i-a intrat în reflex, şi spune că este alcoolic abstinent de aproape 2 ani, “în decembrie îi împlinesc” a completat jovial la descrierea sa. “Sunt alcoolic în recuperare, noi aşa spunem când începem să lucrăm programul acesta în 12 paşi. Este un program spiritual. Deci nu este unul religios. Fiecare crede în ce vrea. Important este să-mi propun ca astăzi să nu beau, la fel şi mâine şi tot aşa. La început, alcoolicul trebuie să accepte că el are o boală progresivă, colică şi fatală, deci duce la moarte. De asta trebuie să fim conştienţi”,  admite Ştefan, iar asta o spune din experienţă. La fel ca mulţi alţii, Ştefan spune că a început să consume alcool în tinereţe, în cazul lui, pe la 25 de ani, când a început să lucreze ca electrician. Mai întâi cu colegii de serviciu, la un pahar de vorbă în pauze şi la sfârşit de program, pentru ca mai apoi să intre în rutina zilnică şi în anii care au urmat, minţindu-se la nesfârşit că nu are nicio problemă.”Omul alcoolic  zice «am băut şi eu, dar nu sunt alcoolic», că aşa ziceam şi eu şi găseam diverse motive, pretexte, ba că m-am certat cu soţia, că a fost Paştele..şi tot aşa. Chiar în big-bookul nostru scrie că dacă ai paharul în dreapta şi familia în stânga întotdeauna un alcoolic va alege paharul. Chiar mie mi s-a întâmplat. Mi-a zis soţia mea «măi, hotărăşte-te ce alegi, că bag divorţ», şi eu am ales paharul”, a mai povestit Ştefan. Cu ajutorul surorii lui, spune că a ajuns la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Profesor Doctor Alexandru Obregia”, din capitală, unde a descoperit un grup al alcoolicilor anonimi “Alcohelp”. Aici a primit ajutor şi acesta a fost practic începutul abstinenţei pentru Ştefan. “Eu eram în pijamalele de spital şi, când i-am văzut pe ceilalţi, care au venit din oraş că erau veseli, bucuroşi, am zis «cum e posibil?! ce-au ăştia de-s aşa de binedispuşi? mă, ăştia sigur beau ceva, n-are cum..» şi, când am auzit că ăla are 10 de abstinenţă, ăla 20 de ani, ăla 8, nu-mi venea să cred! , îşi aminteşte bărbatul. Acum, Ştefan lucrează din nou, este pe picioarele lui şi se simte excelent, iar asta i se citeşte în ochi şi în zâmbetul larg pe care îl afişează. A recăpătat încrederea familiei, şi-a recâştigat fostul loc de muncă, prietenii, colegii, dar şi stima de sine. S-a simţit oarecum dator faţă de ajutorul primit şi s-a gândit să-l ofere, la rândul lui, mai departe şi a înfiinţat în 2017 acest program de recuperare A.A. în Brăila, care numără, în prezent, peste 10 persoane. Întâlnirea are loc o dată de săptămână, vinerea, la 16.30, într-un spaţiu pus la dispoziţie gratuit de Biserica Catolică. “Culmea e, cum le aşează Dumnezeu, că locaţia unde ne întâlnim, este chiar în fosta cârciumă Chiralina”, adaugă amuzat Ştefan. Aici, se lucrează la un program terapeutic bazat pe modelul Minessota, în 12 paşi. Este un program răspândit în întreaga lume, care a început în 1935, când doi alcoolici s-au ajutat reciproc pentru a se menţine abstinenţi. Pe lângă acest grup, Ştefan a mai înfiinţat încă unul şi la Spitalul de Psihiatrie din Brăila, chiar pe 15 mai 2019. Se numeşte “O nouă viaţă”, asta îţi oferă practic şi abstinenţa, spune Ştefan, recunoscător că a primit sprijin necondiţionat din partea colectivului de aici, îndeosebi a directorului medical al unităţii spitaliceşti dr. Andreia Gavrilescu, al unui medic psihiatru Cătălin Spătaru, care este şi coordonatorul Centrului de Sănătate Mintală, dar şi psihologului  Eduard Bucureşteanu. Ei sunt oamenii care i-au pus în practică ideea lui Ştefan şi îi trimit pe pacienţii cu probleme de alcoolism la acest grup din interiorul spitalului, pentru ca, mai apoi, psihologul Eduard Bucureşteanu să-i preia şi să le ofere consiliere gratuită de grup în cadrul unei şedinţe sau două pe săptămână, în funcţie de adresabilitate. “Am vorbit cu psihologul să facem ceva şi la spital, că alt impact are un astfel de grup la spital, când omul bolnav este internat. Eu când eram în pijamalele de spital şi voiam să scap şi nu ştiam cum, şi i-am văzut pe oamenii ăştia din afară, veseli, parcă s-a schimbat ceva, şi m-am gândit să fac ceva asemănător şi la Brăila. Ştiţi cum este la noi în spital, medicul psihiatru îi dă medicamente omului şi nu prea îi spune că are o problemă”, a mai spus Ştefan.

 

Psiholog: “Terapia de grup pare a fi soluţia cea mai eficientă pentru a depăşi momentele după externarea din spital”

 

Dependenţa de alcool este la fel de gravă ca orice dependenţă şi este cu atât mai nocivă cu cât asta provoacă daune tuturor oamenilor din jurul consumatorului, nu doar lui, este de părere psihologul Eduard Bucureşteanu. Tocmai de aceea, spun specialiştii, pentru ca terapia de grup din cadrul spitalului să dea rezultate, se recomandă continuarea frecventării şi grupului de alcoolici anonimi din afara spitalului. “Ce am constatat eu, că pe lângă medicaţie, în perioada cât el este în criză, în sevraj, pe lângă consilierea individuală, terapia de grup pare a fi soluţia cea mai eficientă pentru a depăşi momentele după externarea din spital”, a declarat psihologul clinician Eduard Bucureşteanu. Mai mult, acesta ne-a povestit că strategia de acţiune terapeutică pe care o abordează, se bazează pe modele. “Adică cei care frecventează grupul alcoolicilor în afara spitalului să mai vină la spital la acest grup, să vadă unde s-ar putea întoarce şi invers. Adică  pacienţii să vadă că în afara spitalului mai este o speranţă, mai există un grup unde se pot duce”, a mai adăugat psihologul.

Din păcate, datele din evidenţa Spitalului de Psihiatrie din Brăila arată o creştere semnficativă a numărului de cazuri internate cu probleme de alcool. Dacă în 2018, dintr-un total de 5.122 de internări, 255 au fost pe fond de consum de alcool, din care 35 cu stări de sevraj, cifrele au crescut semnificativ în primele 9 luni ale acestui an. Concret, până la sfârşitul lunii septembrie, dintr-un total de 3.648 de internări, 337 au fost pentru alcoolism, din care 17 pentru stări de sevraj la etanol. “Da, sunt în creştere şi cu menţiunea că o persoană, în decursul anului, se prezintă de mai multe ori la spital”, a transmis directorul medical al Spitalului Sf.Pantelimon din Brăila, dr. Andreia Gavrilescu. Se întâmplă asta pentru că, spun specialiştii, rata recăderilor după etapa de dezintoxicare neasistată de consiliere psihologică, este foarte mare, chiar şi de peste 80%.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după fumat şi hipertensiunea arterială, alcoolul este al treilea factor de risc pentru boală şi moarte prematură pentru populaţia din Uniunea Europeană. Alcoolul este implicat în producerea a peste 200 de boli, precum cele digestive (ciroză hepatică alcoolică, pancreatită acută şi cronică, gastropatie alcoolică), cancere (de tub digestiv şi sân), boli cardiovasculare, diabet zaharat sau boli infecţioase (pneumonie, tuberculoză). În România, conform unui studiu al Ministerului Sănătăţii, mor anual peste 17.000 de oameni din cauza consumului de alcool. Şi poate că realitatea nu ar fi aşa de înfiorătoare dacă statul român ar trata şi boala alcoolismului  nu doar simptomele, pentru că asta nu înseamnă decât resurse financiare consumate la nesfârşit, cu un tratament incomplet, cu aceeaşi pacienţi care suferă recăderi, în majoritatea cazurilor. Vestea bună este că, de puţin timp,  la Brăila, există două astfel de grupuri de suport, unul în afara spitalului, iar altul în interiorul spitalului. Însă acest lucru li se datorează unui alcoolic abstinent şi unei munci voluntare prestate de către medicii şi psihologii de aici. Cei care vor să se alăture acestui grup A.A şi să scape de alcoolism pot lua legătura direct cu Ştefan şi îl pot contacta la nr. de telefon 0729.157.633. Ei trebuie să ştie că nu-i costă absolut nimic, iar identitatea lor rămâne anonimă.

 




Categorie articol: 

Comentarii