Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Aducerea moaştelor Sfântului Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Dreptul Gamaliil; Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare

Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Mucenic, este pomenit în fiecare an, pe data de 27 decembrie. Pentru că a proclamat în mod public divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos, Ştefan a fost ucis cu pietre. A fost întâiul martir al Bisericii Creştine.

Moaştele Sfântului Ştefan au fost duse spre a fi îngropate în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim, de către învăţatul Gamaliil. Renumit învăţător al legii evreieşti, Gamaliil a primit cu pioşenie credinţa în Hristos. Tot el l-a înmormântat şi pe Nicodim, prietenul Sfântului Ştefan, care, se spune, a plâns la mormântul martirului până ce a murit.

După sute de ani, Dreptul Gamaliel i s-a înfăţişat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Emoţionat de visul pe care l-a avut, Lucian s-a dus la patriarh şi, luând binecuvântare, a mers şi a dezgropat osemintele Sfântului Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Moaştele sfântului au fost mutate cu procesiune în Sion şi înmormântate într-o biserică ridicată de marele dregător Alexandru. Când Alexandru a murit, i s-a făcut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfântului şi a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ştefan. Iar Iuliana, soţia lui Alexandru, vrând să ia trupul soţului şi să-l ducă în patria sa, la Constantinopol, fiind condusă de pronia dumnezeiască, a lăsat sicriul soţului şi, vărsând multe lacrimi, a luat racla sfântului.

Racla Sfântului Ştefan a fost apoi aşezată, de către Împăratul Constantin cel Mare, în palatul împărătesc de la Constantinopol.




Categorie articol: 

Comentarii