Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

15 mai e aici!

M-am apucat să scriu acest editorial după ce am văzut interviul cu Înaltpreasfințitul Părinte Casian la Realitatea Spirituală de duminică. ”Cuvinte de mângâiere”, sub acest generic s-a derulat discuția realizatorului cu Arhiepiscopul Dunării de Jos! Într-adevăr, cine a urmărit emisiunea nu avea cum să nu rezoneze cu îndemnul înaltului ierarh cu privire la răbdarea de care ar trebui să dăm cu toții dovadă în această perioadă. ÎPS Casian ne-a adus aminte de sfinții din închisorile comuniste care au răbdat ani, și ani, și ani de tortură, ne-a adus aminte de faptele minunate ale înaintașilor noștri, de viața dedicată poporului român a reginei Maria, adevărate pilde de smerenie, răbdare, dăruire, înțelepciune. Ne-a îndemnat să citim cărți, noi și ai noștri, nu doar informații de pe internet...Frumos, înălțător, emoționant. Probabil mulți au ales cartea – în format fizic – ca să zic așa, pentru a trece mai ușor peste această perioadă. Tineri, mai puțin tineri, elevi, studenți, pensionari stau în case de atâta timp. Mai pot? Nu cred! Am senzația uitându-mă pe fereastră că multora nu le mai pasă. Că plictiseala, anxietatea, singurătatea în cazul bătrânilor pur și simplu a luat locul fricii de boală, de moarte. În cazul celor care muncesc sau mai bine zis NU mai muncesc, nesiguranța zilei de mâine, teama de a nu avea ce să pună pe masă a luat locul fricii de moarte. La asta au contribuit cu vârf și îndesat informațiile contradictorii care au circulat dintr-o parte în alta în această perioadă bulversând pur și simplu oamenii. Niciun aspect al vieții noastre nu a trecut ”neobservat”. De la aducerea virusului în case pe încălțăminte, pe îmbrăcăminte, pe ambalaje, pe fructe și legume care  ar trebui frecate cu apă și săpun – Doamne, câte am auzit pe tema asta! De la periculozitatea bijuteriilor purtate pe stradă, a virusului care este adus de vânt așa că o plimbare devine periculoasă... De la opinia că și animalele de companie ar trebui scoase cu măști de protecție pe bot, iar apoi frecate temeinic pe lăbuțe până la discuțiile cu nisipul și apa mării prin care s-ar putea transmite virusul și cele două valuri de infectare, care apoi au ajuns trei ca să ne intre biiiine în cap că nu vom fi în siguranță nici măcar dacă am avut boala și până la asimptomaticii printre care ne-am putea număra noi înșine, la un moment dat, fără să știm... diverse autorități naționale sau internaționale s-au contrazis în fel și chip. Nici măcar cu privire la modul cel mai sigur de a supraviețui acestei pandemii – nu numai fizic dar și economic – instituțiile, autoritățile nu s-au pus de acord. Vezi cazul țărilor unde restricțiile nu sunt nici pe departe atât de drastice și iată că popoarele respective nu sunt în pragul extincției. NU MAI ȘTII CE SĂ CREZI! Asta-i realitatea! O realitate în care cei mai slabi de înger - și sunt destui - sunt deja alienați!

În ultimele două zile, am fost martoră la două episoade înfiorătoare. Cum spuneam, adolescenții între 14 – 18 ani sunt lăsați afară de părinți de ceva vreme. Eu vorbesc de Brăila... Ei bine, puștanii s-au unit în găști și aleargă ca disperații printre alei, ca să fenteze organele, probabil, se bat între ei, aruncă diverse obiecte în ușile blocurilor sau stau tot grupați pe la balcoane și urlăăăă, de fapt se aud niște răgete, urmate de niște hăhăieli oribile...Ce-o fi cu tinerii ăștia? Ce fac ei atâtea luni de acum încolo fără un program școlar...Dar studenții? Cât să stea singuri, închiși în case fără pespectiva unei vacanțe... Dar pensionarii cărora li se repetă zilnic la televizor că sunt ca și morți dacă se îmbolnăvesc așa că stau departe, cât mai departe și de propriii copii. Dar noi, ceilalți? Pe rețelele de socializare circulă niște sfaturi de la un anume dr. FAHEM YUNUS, șeful clinicii de boli infecțioase - Universitatea Maryland SUA:

„ Vom trăi cu C19 luni de zile... Să nu negăm sau să intrăm în panică. Să nu ne facem inutil viața dificilă. Să învățăm să fim fericiți și să trăim cu acest fapt”, zice acest doctor, dacă știrea este pe bune. Mi se pare o indicație foarte corectă pe care eu o voi urma respectând următoarele reguli de bun – simț: spălatul pe mâini după fiecare drum sau manoperă prin care aș putea agăța virușii, masca de protecție în primul rând din respect pentru cei din jur care s-ar putea infecta de la mine dacă sunt vreun bolnav asimptomatic, păstrarea distanței față de colegii de serviciu, preș cu dezinfectant la ușă și cam atât, restul fiind reguli de igienă personală, a propriei locuințe sau a locului de muncă pe care oricum le aplicam. Așa că, zău, terminați stimați specialiști să ne tot amenințați că nuuuu se știe ce va fi după 15 mai, c-o fi, c-o păți, că vine vârful de după Paște, de după 1Mai, că o să vină și valul 2 și valul 3...Altminteri, o să ajungem toți la balamuc și cine-o să mai muncească în țara asta ca să vă plătească salariile?

 

 

 




Categorie articol: 

Comentarii