Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

“Lumina” tinerilor

• 23 de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 27 ani, proveniţi din centrele de plasament, au un loc unde pot spune că se simt acasă • se numeşte Fundaţia “Lumina” Brăila şi este familia pe care nu au avut-o niciodată, locul unde se simt în siguranţă şi unde îşi iau zborul către o viaţă independentă • toţi cei 23 de tineri lucrează şi au grijă să ofere şi altora din puţinul lor  • cea care a reuşit să scoată fundaţia şi copiii ei “la lumină” este Carmen Neacşu, director executiv din 2012 • povestea fundaţiei este una care trebuie auzită, iar cei care vor înţelege misiunea lor, cu siguranţă se vor implica şi vor avea grijă ca ea să continue

 

În Cartierul Obor, pe Aleea Narciselor nr. 1, la blocul R8, locuiesc în prezent 23 de suflete. Sunt tineri cu sau fără dizabilităţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani, proveniţi din centrele de plasament. Sunt “orfanii” Brăilei sau, mai rău, “handicapaţii” Brăilei, aşa cum sunt catalogaţi de mulţi. Atunci când au împlinit vârsta majoratului statul le-a făcut “vânt” însă ei au găsit un adăpost temporar în Fundaţia “Lumina” Brăila, locul căruia acum îi spun, cu căldură, “acasă”. Şi spunem temporar pentru că tinerii aceştia nu vor locui în blocul R8 o viaţă, centrul de tranzit al fundaţiei fiind doar o punte către o viaţă independentă. Iar ei nu sunt nici orfani, nici handicapaţi. Sunt 23 de tineri minunaţi. Sunt tineri care merg la şcoală sau la muncă, tineri care refuză să trăiască doar din indemnizaţiile sociale. Sunt 23 de tineri care au învăţat să se întreţină singuri şi să ofere, la rândul lor, altora. Iar asta pentru că Fundaţia “Lumina” are şi un serviciu pentru îngrijirea bătrânilor singuri şi săraci, iar aceşti tineri merg periodic şi îi vizitează, iarna le deszăpezesc curţile sau le aduc o bucurie în suflet atunci când merg să îi colinde de sărbători. Şi nu îi uită pe aceşti bătrâni atunci când trec în nefiinţă şi îi pomenesc aşa cum cere rânduiala creştinească. Iar toate aceste lucruri se întâmplă de când Carmen Neacşu, directorul executiv al fundaţiei, a preluat conducerea ONG-ului în 2012. Ea a reuşit să le arate calea acestor tineri şi să transforme “Lumina” într-o mare familie. Însă, ca în orice familie, provocările au fost multe.

 

Omul sfinţeşte locul

Carmen Neacşu este cea care a reuşit să schimbe Fundaţia “Lumina” Brăila, atât pe interior, cât şi pe exterior. În 2012 aceasta a acceptat provocarea de a prelua conducerea ONG-ului, fără să ştie exact în ce se bagă. Practic, s-a aventurat în ceea ce avea să îi schimbe viaţa şi ei, şi zecilor de tineri care au trecut sau locuiesc în prezent în centru.

“De meserie sunt psiholog. În perioada aceea câştigam destul de bine. La un moment dat, în urma unui proiect pe care l-am avut cu o persoană, mi s-a spus că aş fi fost o persoană potrivită să conduc această fundaţie. În momentul în care ţi se spune că ai avea de lucru cu un grup social defavorizat, dacă ai chemare către sfera asta vei avea succes. Cred în misiune, cred în implicare, cred în întrajutorare, cred în a face ceva la un moment dat”, ne-a spus Carmen Neacşu, directorul fundaţiei.

Însă nimic nu avea să o pregătească pentru momentul în care s-a lovit de realitatea din teren. Ce a găsit acum 6 ani în prima zi în care a intrat în blocul R8 i-a rămas bine întipărit în minte. “Când am intrat prima oară aici am găsit frig. Copiii erau găzduiţi pe două nivele, era etajul 1 şi 2, fără nicio sursă de încălzire pentru că era CET-ul ca sursă de încăzire şi din cauza datoriilor pe care le avea fundaţia către CET s-a tăiat alimentarea dar nu s-a pus nimic în loc. Copiii erau fără apă caldă, se spălau la lighean, încălzindu-şi apa pe aragaz, iar în camere stăteau cu radiatoare. Iar datoriile curgeau, erau imense. Am preluat o fundaţie care nu avea nicio sursă de venit, nimic, dar datorii de aproape un miliard de lei vechi”, îşi aminteşte aceasta.

Frigul a fost primul şoc. Al doilea au fost copiii. “Am găsit şi un grup de 40 de tineri care aveau un lider, care erau constituţi într-un grup perfect închis, un grup care nu permitea altei persoane din exterior să vină şi să intervină în structura lor organizatorică. Ei aveau doar drepturi şi niciun fel de îndatoriri. Ei practic refuzau regulile”, spune Carmen Neacşu..

Însă nu s-a lăsat intimidată sau descurajată şi cu sacrificii şi o strategie isteaţă spunem noi, a reuşit să “destructureze” grupul şi să îl transforme în ceea ce sunt astăzi: tineri muncitori şi independeţi. Cum i-a câştigat? Răspunsul este unul simplu şi suprinzător. “E o vorbă care spune că dragostea trece prin stomac, mai ales la bărbaţi. Ţinând cont că marea majoritate erau băieţi i-am câştigat prin mâncare. Cum? Condiţionând. Din 2012 februarie şi până acum copiii noştri nu au primit nimic gratis. Am reuşit să îi fac să realizeze că pentru a reuşi să faci ceva cu viaţa ta nu trebuie să aştepţi de la alţii ci să fii tu cel care deţine controlul asupra destinului tău. De la tine porneşte totul şi de tine depinde să ajungi la destinaţie. Aşa am început prima activitate de igienizare a centrului. Am tăiat ţevile şi le-am vândut la fier vechi iar cu banii obţinuţi am plecat în excursie. La început au fost puţini cei care se alăturau diverselor sarcini pe care le aveam de făcut la fundaţie, dar treptat s-au adunat tot mai mulţi”, mărturiseşte sursa citată.

Iar metoda a funcţionat. Tinerii au început să participe la şedinţe, să înveţe să îşi descopere potenţialul pentru că, aşa cum spune chiar directoarea fundaţiei, “ai un handicap intelectual dar mâinile le poţi folosi”. Şi aşa au reuşit să se sudeze şi să funcţioneze ca o adevărată familie. Ba chiar au început să participe la diverse evenimente organizate de primărie, acţiuni la care vindeau produse hand-made pentru a mai aduce un bănuţ la fundaţie.

“La prima activitate am ieşit cu o măsuţă. Atât aveam, nici măcar faţă de masă nu aveam că eram atât de săraci... Şi am pus pe masă câteva lumânări cu gheaţă făcute de noi. Am învăţat de pe youtube cum se face. Bine, nu am înţeles noi exact care era procesul de producţie şi la primele raze de soare s-au topit. Dar a fost prima lor ieşire în lume şi au fost foarte încântaţi. Din august 2012, de la zilele Brăilei, am ieşit la toate evenimentele ca lumea să îi vadă aşa cum îi vedem noi: nişte tineri educaţi, nişte tineri care muncesc, care îşi gestionează propria viaţă”, spune directoare de la “Lumina”.

Astăzi, toţi cei 23 de tineri cu vârste între 18-26 ani lucrează, cu excepţia a patru dintre ei care sunt elevi. Fie că muncesc în confecţii, în alimentaţie publică sau sunt agenţi de curăţenie, toţi sunt cu un pas mai aproape către o viaţă independentă. Iar atunci când vor reuşi să obţină o locuinţă de tip ANL vor putea să îşi asigure un trai fără grija zilei de mâine, cum s-a întâmplat deja cu unii dintre ei.

 

De la datorii de aproape 1 miliard de lei vechi la 0 restanţe la utilităţi

Aşa cum afirmam la începutul materialului, în 2012 Fundaţia „Lumina” avea datorii uriaşe la utilităţi, datorii ce au crescut şi au ajuns la aproape 1 miliard de lei vechi: Electrica - 467 milioane lei vechi, CET - 640 milioane lei vechi, CUP Dunărea - 620 milioane lei vechi. Desigur, nu au lipsit notificările, somaţiile, procesele şi au fost chiar la un pas de insolvenţă. Însă au reuşit să le achite iar în prezent fundaţia are 0 datorii la furnizorul de energie electrică, 0 datorii la apă, iar la căldură mai au foarte puţin de plătit. Cum au reuşit să o scoată la capăt? Prin donaţii. Iar atunci când banii nu au ajuns, lucru care se întâmpla foarte des, s-a plătit prin muncă.

„Datoria la Electrica am reuşit să o plătim cu banii adunaţi din sponsorizări. Aveam bătături la degete de atâta bătut la uşă şi căutat sponsori. Dar cu 10 lei, cu 50 lei s-au adunat şi în final am scăpat de ea. Datoria la CET aproape am achitat-o, mai avem un pic şi terminăm cu ei. Însă a rămas apa şi văzând cât de greu strângem bani din sponsorizări am spus că trebuie să găsim o altă soluţie. Aşa că în 2014, cu greu, am reuşit să înfiinţez o unitate protejată. CUP Dunărea fiind o companie cu peste 50 de angajaţi intra în incidenţa Legii 448 şi puteam încheia un contract de colaborare cu ei. Începând cu august 2014 am avut contract cu apa. Asta a însemnat că în fiecare lună noi trebuia să trimitem către ei 5.000 lavete, acele bucăţi de pânză, din bumbac 100%. Practic prestam un serviciu şi ei nu ne dădeau bani ci ne scădeau lună de lună din datorie. Aşa am plătit 300 milioane lei vechi din 600 şi ceva. Mai rămăsese vreo 300 de milioane, un sponsor ne-a sărit în ajutor şi am plătit restul banilor şi aşa am rezolvat cu toate datoriile. Din păcate, unitatea a fost desfiinţată când guvernul PSD a modificat legea şi s-au închis unităţile protejate. Prin aceasta intrau mulţi bani în fundaţia noastră. Peste 30% din buget. Era un atelier de croitorie compus din 3 angajaţi cu dizabilităţi şi un tutore. Dacă ar fi continuat ar fi fost bine”, povesteşte aceasta.

 

După 3 ani, centrul de tranzit a fost „scos la lumină”

Abia după ce şi-au achitat o mare parte din datorii cei de la Fundaţia „Lumina” s-au apucat să renoveze etajul 1 şi 2, acolo unde sunt locuinţele tinerilor, iar asta deoarece, efectiv, nu se mai putea locui în acel bloc. Dar să nu vă închipuiţi că această etapă a fost una uşoară. Au început timid, printr-un proiect câştigat în urma unui concurs organizat de Organizaţia „Patru mâini” din Ploieşti. În cadrul acestui concurs, pentru fiecare sac de ciment cumpărat de la un magazin renumit, un leu mergea către Fundaţia „Lumina”.

„Aşa s-au adunat 4.000 lei sau 5.000 lei, nici nu îmi mai aduc aminte exact. Am fost stresul directorului de vânzări. Mă duceam şi îi spuneam: «Ce aveţi săptămâna asta la ofertă?». Şi am cumpărat numai ce era la ofertă. Din banii aceia am renovat o baie al cărei deviz estimativ fusese apreciat la 190 de milioane cu tot cu mână de lucru. Noi am avut copii noştri care au muncit”, îşi aminteşte sursa citată.

Iar acela a fost începutul. Apoi, fundaţia a primit o donaţie de la un american, bani cu care au reuşit să schimbe facă lucrările care erau extremă urgenţă, cum ar fi renovarea băilor şi schimbatul uşilor la etajul 1 şi 2. Banii se cheltuiau doar pe materialele necesare, muncitorii fiind copiii fundaţiei, unii dintre ei devenind meseriaşi în adevăratul sens al cuvântului. S-a trecut apoi la renovare. Cu ajutorul unor donaţii venite de la mai multe hoteluri brăilene fiecare cameră a fost dotată cu paturi, birouri, dulapuri, saltele, perne, pilote, lenjerii etc. Iar tot ce le-a rămas după ce au făcut cele două etaje le-au împărţit bătrânilor săraci şi singuri pe care îi au în grijă. Şi aşa, cu chiu, cu vai, au reuşit ca după aproape 3 ani să renoveze blocul R8, casa în care locuiesc cei 23 de tineri.

Carmen Neacşu îşi aminteşte că în perioada în care lucrările erau în toi a avut o problemă personală şi a trebuit să plece câteva zile la Bucureşti. Cu lacrimi în ochi, acesta ne-a povestit cum copiii îi dădeau seara mesaje să o asigure că totul e în ordine: „«Multă sănătate, doamnă! Noi astăzi am fost cuminţi. Am cimentuit patru stâlpi şi am sudat patru plăci».

Cine intră în casa Fundaţiei „Lumina” descoperă o legătură specială între tinerii de acolo şi cei patru angajaţi care îngrijesc centrul. „La ora actuală avem şase cupluri căsătorite, vreo şase nepoţi, doi sunt pe drum, iar în vară se mai căsătoresc încă doi. Lucrurile încep să se desfăşoare pe un făgaş normal”, spune, cu emoţie în glas, directoarea de la „Lumina”.

 

Un acoperiş deasupra capului pentru Fundaţia „Lumina”

Deşi au reuşit să schimbe înfăţişarea centrului, lucrurile nu sunt nici pe departe terminate. Acoperişul blocului este puternic afectat şi dacă nu reuşit să îl repare toată munca depusă până acum pentru renovări va fi în zadar.

„Blocul are 4 etaje. La 3 avem doar câteva birouri iar la 4 nu este nimic. Etajul este dezactivat, nu are curent electrirc, nu are instalaţii sanitare, nu are geamuri, nu are uşi, în schimb are o foarte mare deschidere către exterior prin plafon şi curge apa până jos. Când plouă copiii merg cu găleţile să adune apa. Avem o echipă special constituită pentru treaba aceasta. S-a încercat o cârpire dar nu a ţinut, la prima ploaie iar ne-am inundat. Problema e că a început să se deterioreze şi etajul 3. Ne trebuie neapărat un acoperiş. Iar pentru lucrări minime ne trebuie cam 50.000 lei. Fără un acoperiş reparat toate sacrificiile noastre se vor duce pe apa sâmbetei. Plus că dacă facem acoperişul, putem să ne extindem mai sus cu locuinţele şi să ajutăm mai mulţi tineri să se integreze în societate”, ne-a declarat Carmen Neacşu.

Şi mai este nevoie şi de alte lucruri: geamuri la etajul 1 şi 2, o maşină de spălat, mobilier şi altele necesare într-o casă. Aşadar, dacă aveţi acasă o maşină de spălat pe care vreţi să o schimbaţi, nu o aruncaţi la gunoi. Pe cei de la “Lumina” îi va ajuta foarte mult. La fel şi dacă vreţi să schimbaţi mobila din apartament. Tot ceea ce mai poate fi folosit e de mare ajutor pentru ei. Mai ales că sunt inventivi şi pot îmbina piesele din lemn astfel încât să iasă ceva frumos. Dacă îi întâlniţi la evenimente opriţi-vă la standul lor şi cumpăraţi un produs făcut cu drag de ei.

De asemenea, donaţiile sunt şi ele binevenite, iar conturile Fundaţiei vă stau la dispoziţie:

Cont: RO83BRDE090SV43816870900, deschis la BRD
Cont: RO 67RNCB0048025907540001, deschis la BCR, reprezentant legal Neacşu Carmen Daniela.

Am întrebat-o pe directoarea fundaţiei cum şi-ar dori să arate “Lumina” peste 5 ai. Ea ne-a răspuns doar atât: “Mi-aş dori să existe”.

Noi îi putem ajuta să funcţioneze în continuare, povestea lor frumoasă să continue, iar tinerii proveniţi din orfelinate să îşi găsească drumul în viaţă.
“Mi-aş dori ca cei care ne cunosc să multiplice informaţia şi să ducă mai departe ceea ce ştiu despre noi pentru că noi chiar punem suflet şi muncim aici. Suntem o familie, nu suntem doar o fundaţie. E casa celor care nu o au şi tinerii ăştia chiar depun eforturi, mai mult decât susţinute, ca ei să fie ca ceilalţi şi lumea trebuie să îi vadă ca pe nişte oameni obişnuiţi şi să înceteze cu etichetările”, mai spune directoarea fundaţiei.

 

 




Categorie articol: 

Comentarii