Între criză şi securitate alimentară

Inclusiv preşedintele ţării, Traian Băsescu, şi-a făcut publice temerile, în urmă cu câteva zile, când a declarat, extrem de convins, că următoarea criză va fi cea alimentară. E cazul să ne temem? E cazul ca, vorbind de criză alimentară, să ne gândim la foamete, pentru că percepţia populaţiei către asta ar tinde. Eu spun categoric nu, cel puţin nu în viitorul apropiat. Sub nicio formă nu trebuie să ne panicăm că povestea anilor '40 de exemplu - când din cauza secetei, şi mămăliga era un lux - s-ar putea repeta. Nici măcar povestea anilor '80, când doar apa nu era pe cartelă, nu mai are suport în realitate. Sub nicio formă. Societatea a evoluat, iar globalizarea a acaparat prea multe teritorii ca să mai putem ajunge în situaţii similare. În plus, agricultura este deja o ştiinţă, iar în ţările dezvoltate beneficiază de dotări ultraperformante, capabile să producă orice, oriunde, indiferent de condiţiile agro-climatice. La ce ne putem aştepta însă, este un preţ din ce în ce mai ridicat al alimentelor, fructelor şi legumelor, preţ care pentru mulţi dintre noi ar putea transforma aceste produse în mărfuri de lux. Ceea ce din punctul meu de vedere înseamnă scăderea puterii de cumpărare, sărăcie, oricum aţi vrea să îi spuneţi, în nici un caz criză alimentară, în sensul securităţii alimentare.

De ce s-a ajuns, totuşi, la asemenea declaraţii?

Dacă mă refer la fermieri, prin liderii organizaţiilor care-i reprezintă, semnalele de alarmă trase au un sâmbure de adevăr. Numai că problema este, cred eu, mult prea extinsă. Criza alimentară la care se referă ei înseamnă, de fapt, că în lipsa unui sprijin real din partea statului şi în contextul problemelor financiare cu care se confruntă, mulţi vor fi incapabili să îşi salveze afacerea. Rezultatul, pământ nelucrat sau lucrat în condiţii rudimentare, deci producţii mici şi de calitate scăzută. Nimic însă nu îi împiedică pe procesatori şi comercianţi să importe materie primă sau produs finit. Cum de altfel se întâmplă şi acum în cazul a 70% din alimentele, fructele şi legumele din magazine. Pentru fermieri, da, e criză, acută chiar, cu toate implicaţiile economice, financiare şi sociale. Pentru noi, consumatorii însă, oricât de crunt ar suna asta, atât timp cât vom avea bani în buzunar, moartea lor nu va însemna nimic. Iar ei ştiu asta. Disperaţi însă că de atâţia ani nimeni nu-i ascultă cu adevărat, şi presaţi de situaţia economică generală dezastruoasă, au încercat în ultima vreme să dea o tentă mai amplă problemelor lor strigând: criză alimentară. Şi i-a auzit, în sfârşit, Traian Băsescu. Care, pentru prima dată de când este preşedinte, şi-a făcut timp şi a participat la o întâlnire a agricultorilor.

Discursul lui însă s-a limitat doar la "Următoarea criză va fi una alimentară, iar România trebuie să fie pregătită!", identificând drept cauze generatoare criza economico- financiară şi creşterea explozivă a populaţiei la nivel mondial. Pe mine, una, această declaraţie m-a derutat complet. Nu înţeleg de ce, în opinia preşedintelui, actuala criză economico-financiară ar putea genera o criză alimentară atât timp cât de fiecare dată când s-a vorbit de acest subiect, toţi oficialii au evidenţiat ca soluţii de atenuare a efectelor agricultura şi agroturismul, prin banii europeni pe care cele două domenii i-ar putea atrage. Doar dacă, nu cumva, prin declaraţia lui, preşedintele a vrut să recunoască voalat că, de fapt, pachetul de măsuri menit să uşureze atragerea fondurilor comunitare e un mare fâs şi mari speranţe nu ar trebui să ne punem în acest sector. Iar asta ar explica şi cea de-a doua cauză expusă. Pentru că, într-o ţară în care anual rămân nelucrate 3,5 milioane ha teren arabil, e aberant să spui că te simţi ameninţat de explozia demografică.

Orice ar fi vrut să spună preşedintele, un lucru mie îmi este foarte clar: dacă vrem să identificăm o criză reală, care pune în pericol siguranţa românilor, mai bine am vorbi de o criză de responsabilitate din partea politicienilor, de criza de interes a celor aleşi sau numiţi tocmai să ne ferească pe noi, muritorii, de o criză, fie ea şi alimentară.