Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Îngerii păzitori de la Maternitate

• medicii, asistentele şi întrega echipă de la secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean, prin dăruirea şi priceperea lor, fac din bebeluşii născuţi prematur adevăraţi campioni • pentru ei nu există caz complicat, pentru ei toţi copiii sunt nişte luptători • chiar dacă se nasc cu doar 600 sau 700 de grame, micuţii, cărora unii nu le dau nicio şansă, supravieţuiesc  • anul trecut, 200 de bebeluşi născuţi înainte de termen au putut fi îmbrăţişaţi de mame şi de familii mulţumită acestei echipe minunate • cotidianul “Obiectiv” vă prezintă astăzi, de 8 martie, povestea lor, povestea acestor îngeri păzitori ai copiilor născuţi înainte de vreme

 

Nu există cuvinte pentru a descrie ce simte o mamă care-şi strânge puiul la piept, pentru prima dată, după ce zile, săptămâni sau chiar luni întregi, l-a privit doar prin geamul unui incubator. Dispare “bariera” şi ceea ce ai purtat în pântece atâta timp poţi în sfârşit atinge! Îi poţi simţi respiraţia puiului tău, îl poţi mângâia şi alinta şi îl poţi proteja mai bine. Momentul în care o mamă îşi strânge pentru prima dată copilul în braţe este plin de emoţie, pentru că în acel moment se creează cea mai puternică legătură dintre două persoane: iubirea mamă-copil. Dar în spatele acestui moment unic se află efortul şi dăruirea unor oameni minunaţi. Vorbim despre medicii, asistentele şi întreaga echipă a Secţiei de Neonatologie de la Spitalul Judeţean, femei care au o grijă deosebită de copiii care s-au “grăbit” să vină pe lume. Femei pentru care fiecare prematur este un luptător, un campion. Oameni care salvează bebeluşi care nu cântăresc 600 sau 700 de grame şi îi transformă în învingători. Astăzi, de 8 martie, când le sărbătorim pe femei şi pe mame, cotidianul “Obiectiv” vă prezintă povestea lor, povestea acestor îngeri păzitori ai copiilor.

 

Dr. Vaso Gheonea, “inima” secţie de Neonatologie

Puţin după ora 9.00, imediat după terminarea raportului de gardă, sunt întâmpinată de dr. Gheonea Vaso, medicul-şef al Secţiei de Neonatologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila (Maternitate), care mă conduce să cunosc echipa secţiei de prematuri, oameni care, zi de zi, salvează vieţile bebeluşilor care s-au “grăbit” să vină pe lume.

Mă echipez şi pornim mai întâi către etajul doi, unde trecem pe lângă saloanele “mama şi bebeluşul”, dr. Gheonea subliniind cât de importante sunt aceste saloane pentru relaţia mamă-copil. “Fac meseria aceasta de 26 de ani”, îşi începe medicul-şef de la Neonatologie povestea. De-a lungul carierei, prin mâini i-au trecut mii de copii pe care, cu pricepere şi dăruire, a reuşit să-i salvaze, chiar şi pe cei cărora nimeni nu le mai dădea vreo şansă. “Dacă nu iubeşti copiii, nu ai cum să faci această meserie. Trebuie să ai suflet în meseria asta”, continuă medicul. A simţit chemarea către această specializare şi spune că locul ei este aici, la Maternitatea Brăila, unde vine mereu pozitivă şi de unde pleacă încărcată de bucuria ce o transmit copiii pe care îi are în grijă. “E o specializare aparte. Aici este începutul vieţii”, spune aceasta.

Deşi recunoaşte că sunt multe provocări, satisfacţia pe care o primeşti înapoi este uriaşă şi, deşi un medic nu ar trebui să se implice emoţional, dr. Gheonea spune că poate “greşeşte”, dar nu poate să nu se ataşeze de micuţi.

 

“E o muncă de Sisif”

Continuăm să străbatem coridoarele şi ajungem în camera asistentelor unde două doamne îmi zâmbesc cu căldură. “Este omul potrivit la locul potrivit”, spun acestea despre dr. Gheonea.

Una dintre asistente a început serviciul la Maternitate chiar la 1 martie, fiind foarte entuziasmată de noul loc de muncă. “Eu am venit chiar de la 1 martie. Lucrez cu copiii din '90, însă acum am venit aici şi este o satisfacţie imensă când le vezi zâmbetul. Deşi suntem mame, iar eu sunt şi bunică, mă emoţionez de fiecare dată când îmi zâmbesc copiii. E un loc plin de viaţă. Cred că meseria m-a ales pe mine”, ne mărturiseşte N.I, asistent medical principal. 

Cele trei încep să îmi povestească despre copiii pe care i-au întâlnit de-a lungul timpului şi observ cum chipul li se luminează. Dr. Gheonea îşi scoate telefonul şi îmi arată, cu mândrie, poze cu prematuri de 600-700 grame care au plecat acasă sănătoşi şi voioşi. Îmi arată două fotografii cu un bebeluş: una din prima zi de viaţă a acestuia, când cântărea doar 680 de grame, iar cea de-a doua, după 84 de zile, când a plecat acasă cu 2.600 de grame. “Şi nu e singurul”, spune medicul-şef în timp ce îmi arată alte poze de tipul “înainte şi după”. Zeci, sute de copii sunt salvaţi în fiecare an de aceşti îngeri, iar părinţii fericiţi o sună să îi mulţumească pentru minunile din vieţile lor.

“Din 2.000 de naşteri într-un an, circa 200 de bebeluşi sunt prematuri , adică cam 10%. Iar din acest 10%, 1-2% sunt copii extrem de mici, sub un kg. Am avut copil care la naştere cântărea 660 de grame şi măsura 34 de cm. E o muncă de Sisif ce facem noi aici”, afirmă şefa de la Neonatologie.

Aceasta îşi aminteşte că acum 26 de ani, când a intrat în “pâine”, nu prea erau de nici unele. Dacă acum tehnologia le uşurează munca, atunci efortul era dublu. Dotările nu prea existau, aparatura era rudimentară, dar chiar şi aşa reuşeau să recupereze copiii. Dar nu ar schimba nimic şi dacă ar lua-o de la capăt, “numai asta ar face”.

 

O echipă de oameni inimoşi, o familie  

Părăsim camera asistentelor şi urcăm la etajul 3, acolo unde se află Terapia Intensivă şi secţia de Neonatologie. Cum păşim pe uşă ni se alătură asistentele care vorbesc cu dragoste despre meseria lor, despre satisfacţiile pe care le primesc şi, din nou, observ acea sclipire în ochii lor când vorbesc despre micuţii născuţi mai devreme de termen, copii pe care îi îngrijesc cu multă dedicare şi delicateţe. “Aţi nimerit într-o perioadă mai liniştită”, îmi spune una dintre asistente, referindu-se la faptul că în alte săptămâni erau câte 7-8 prematuri în reanimare.

“Facem această meserie cu dragoste în primul rând. Nu ai cum să faci meseria asta dacă nu iubeşti copiii. Copii de 700 de grame, de 800 de grame, pleacă acasă sănătoşi. Fără aparatura din UE! Numai cu muncă, cu sacrificiu şi cu salarii tăiate de Băsescu! Dar satisfacţia nu poate fi exprimată în cuvinte. Nu există meserie mai frumoasă. Acesta cred că ar fi motto-ul acestei secţii”, spune M.B, una dintre asistentele medicale. “Satisfacţia nu se poate măsura”, o completează o altă colegă.

Cu emoţie în glas şi reuşind cu greu să îşi stăpânească lacrimile, o altă asistentă medicală îşi aminteşte cu emoţie de prima zi de lucru în secţie: “Am venit acum 3 ani, speriată de nou. Nu ştiam ce urmează, doar ce m-a învăţat şcoala. Dar teoria e una şi practica e alta. Şi m-am îndrăgostit din prima zi. Îmi aduc aminte de acea zi, de primul copil, cu emoţie, de parcă zici că era al meu”.

Nu pot să nu remarc armonia care există între ele, relaţia specială pe care o au. Nimeni nu e superior. Chiar sunt o echipă. O echipă unită, frumoasă, o familie, după cum spun chiar ele. “Suntem medici, asistente, infirmiere şi suntem mame. Suntem o echipă. Este o echipă, de la medic până la îngrijitoare. Nu se poate unul fără altul. E o familie aici”, îmi spun acestea.

În timp ce doamnele vorbesc cu mine, eu stau aşezată la o masă şi iau notiţe în agendă. “Masa asta nu s-a schimbat de mai bine de 22 de ani şi era de dinainte să vin eu aici. Noi am «îmbrăcat-o» ca să arate aşa”, îmi spune una dintre asistente şi îmi dau seama că pe lângă lupta contracronometru pentru a salva copiii, acestea se luptă şi cu lipsurile. De multe ori aduc bani de acasă pentru a vopsi dulapurile sau pentru a cumpăra alte lucruri de care au nevoie. Dotările nu sunt suficiente, e nevoie de investiţii pentru ca secţia să performeze în continuare, însă deocamdată au doar promisiuni... 

 

Niciun caz nu e pierdut!

Pentru cei 4 medici şi zecile de asistente de la secţia de Neonatologie nu există un caz pierdut. Sunt bebeluşi care primesc la naştere nota 1, cum este şi cazul unui nou-născut pe care mi l-au arătat când am vizitat saloanele cu incubatoare. “Nota 1 e pentru prezenţă”, îmi spune în glumă o asistentă. De restul se ocupă ei şi, în săptămâni sau luni, reuşesc să îi transforme în învingători, în campioni.

De altfel, toţi bebeluşii sunt curaţi, frumos îmbrăcaţi şi dorm liniştiţi când trecem pe lângă saloane. Chiar dacă părinţii nu au bani, angajaţii secţiei donează bani pentru ca micuţilor să nu le lipsească nimic.

Această echipă de oameni inimoşi luptă până în ultima clipă pentru viaţa copiilor noştri, chiar dacă, uneori, deznodământul este sfâşietor pentru părinţi. Ele văd durerea din ochii mamelor şi tot ele sunt martorele bucuriei nemărginite.

Spre finalul vizitei mele la secţia de prematuri, în încăpere apare doctorul Mihai Cristescu, un om cu o vastă experienţă şi cu o privire blândă, care îmi vorbeşte cu multă dragoste în glas de copiii pe care îi ajută. Mai are foarte puţin până la pensie şi are un singur regret: nu are cine să îi calce pe urme. Dr. Gheonea, dr. Cristescu, sunt specialişti în neonatologie şi îi pot învăţa multe pe tinerii medici. Din cei 4 medici de pe secţie, 3 sunt pensionabili şi unul mai are 2 ani până la pensie. E un semnal de alarmă! Dacă nu vine o altă generaţie de “îngeri”, copiii născuţi prematur nu vor mai putea fi îngrijiţi la Brăila.

 

“E bine fetelor!”

Când să îmi iau la revedere de la frumoasa echipă şi frumoasele doamne pe care le-am cunoscut la secţia de Neonatologie, în drum spre ieşire, pe hol observ trei mămici care se uitau cu nerăbdare la dr. Gheonea Vaso. “E bine fetelor!”,  le spune medicul şi acestea îi zâmbesc.

Am plecat cu sentimentul datoriei îndeplinite, mulţumită că am insistat să le cunosc, mândră că le-am cunoscut şi recunoscătoare faţă de eforturile şi dăruirea lor. Dar şi cu o admiraţie imensă pentru modestia de care au dat dovadă şi dragostea cu care vorbeau despre meseria lor sfântă şi despre micuţi. Am plecat tiptil, lăsând “îngerii” să facă ce ştiu ei mai bine: să salveze copiii mult prea grăbiţi.

 

Secţia de Neonatologie are nevoie de noi

Munca medicilor şi asistenţilor de la Neonatologie trebuie sprijinită. Deşi secţia arată foarte bine, întotdeauna este loc de mai bine. Fie că vorbim de aparatură medicală sau de simple pături pentru a-i înveli pe copii, donaţiile sunt binevenite. Vă încurajăm să le oferiţi micuţilor născuţi prematuri şansa la viaţă şi să faceţi donaţii, de orice fel, pentru această secţie!




Categorie articol: 

Comentarii