Noi încă ne dorim vacanţa. Eu încă îmi doresc vacanţa. Dar asta nu mă împiedică să plec din nou la drum. Nu mi-am făcut bagajele, deşi trebuia să o fac, nu prea am ştiut cum să aleg doar strictul necesar. Aşa că pentru început am pus în bagaje speranţa, încrederea şi răbdarea. Probabil că fiecare dintre voi îşi face băgăjelul pentru un nou început, atunci când etapa precedentă a luat sfârşit. Aşa cum fiecare porneşte la drum puţin nedumerit sau nesigur (ca şi mine). Să nu ne panicăm, startul nu e atât de important pe cât este continuarea.
Fie că vorbesc despre şcoală, fie că vorbesc despre dezvoltarea mea ca persoană, fie că privesc începutul unui an şcolar ca pe ceva firesc, şi-l adaug în lista anilor trecuţi, plec la drum cu un bagaj mai mult sau mai puţin consistent.
Îmi propun să învăţ să trăiesc! Să învăţ să iau lucrurile aşa cum sunt, fără să mă încurc în mii de pânze albe, cărora desigur tot eu le dau viaţă, doar ca să mă complic. O să pornesc la drum legată la ochi, şi-o să mă încred în instinctul care o să mă ajute să păşesc drept. Dar pornesc la drum fericită că am un drum de parcurs, temătoare pentru că ştiu că bagajul meu va fi îngreunat şi de anumite dezamăgiri, dar totodată entuziasmată să aflu dacă voi fi în stare să ajung cu bagajul plin la linia de final.
Nu-ţi pot spune mai multe (pentru că nu ştiu mai multe), dar îţi doresc să ai un drum bun şi un bagaj pe măsură. Bine ai revenit, bine te-am regăsit, şi succes cu noul început, prietene!
