Dar nu despre administraţie vreau să vă vorbesc astăzi, ci despre educaţie. Printre altele, spre deosebire de mulţi alţi aleşi, acest primar de la Peştera a înţeles că fără oameni educaţi nicio investiţie nu-şi atinge cu adevărat scopul. Drept pentru care a investit ani la rând în copiii satului. Iar roadele, deşi s-au lăsat aşteptate, acum, când se întrezăresc, depăşesc cu mult orice aşteptări: o şcoală modernă, cu dascăli calificaţi şi preocupaţi de progresul elevilor, lipsa abandonului şcolar şi creşterea consistentă a numărului de liceeni şi studenţi în comunitate. La Peştera a devenit prioritară educaţia pentru şi prin muncă, iar de aici un adevărat tăvălug de lucruri bune: protecţie socială reală, adică strict acolo unde se impune o măsură de ajutor, investiţii pe bandă rulantă - şi în tot ceea ce înseamnă condiţii de viaţă, dar şi nivel de trai -, prosperitate, bun simţ. Dar, mai ales, tineri care, deşi merg la oraş, se dezvoltă, se califică în diverse domenii şi obţin diplome, rămân în număr mare în comună. Ba chiar, prin ceea ce oferă (locuri de muncă, locuri de case, utilităţi) Primăria reuşeşte să-i atragă şi pe cei din împrejurimi. Am văzut atunci interviuri inclusiv cu tineri născuţi şi crescuţi în Constanţa, care au ales să se mute la Peştera. Nu mă înţelegeţi greşit, nu-mi închipui acum că acest sat este raiul pe pământ. Sau că e singurul care a reuşit să progreseze. Sper din tot sufletul să mai fie şi altele şi doar noi să nu le ştim. Ceea ce vreau să subliniez este că acest sat reprezintă locul unde a început ceva: o transformare în bine. Acea transformare în bine după care râvnim toţi, de atâta vreme. O transformare în care, însă, printre priorităţi s-a regăsit şi educaţia. Oare cum ar arăta România educată?
