Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

«Am fost scoşi în afara legii care guvernează în toată România, numai la Brăila nu»

Şefa Serviciului de Medicină Legală, dr. Gina Ilie, ne-a transmis o scrisoare deschisă, în numele angajaţilor instituţiei pe care o reprezintă, în care descrie cum şi-au pierdut încrederea în justiţia românească. Totul a pornit de la un control al Curţii de Conturi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, din anul 2012, în urma căruia angajaţii medico-legali şi-au pierdut sporurile pentru condiţii deosebite, acestea fiind considerate de către inspectori "plăţi ilegale". Din acel moment şi până în prezent, îşi caută dreptatea prin tribunale, însă niciun judecător nu le-a dat câştig de cauză.
Ultima hotărâre definitivă a Curţii de Apel Galaţi, aceea de respingere a unei cereri de revizuire venite din partea salariaţilor SML Brăila, i-a înfuriat la culme. Au răbufnit, dar nu cu acte de violenţă. Şi-au aşternut gândurile, dezamăgirile, furia, nemulţumirile la adresa justiţiei româneşti pe o foaie şi au trimis-o cotidianului "Obiectiv - Vocea Brăilei" spre publicare. Angajaţii susţin că vor să aducă tuturor la cunoştinţă nedreptatea care li s-a făcut.
Redăm în cele ce urmează conţinutul scrisorii semnate de "14 oameni hotărâţi, otânjiţi de justiţie":
"Haz de necaz. S-a încheiat o etapă din viaţa noastră. După doi ani de procese pe la Brăila şi Galaţi, am ajuns la finalul bătăliei cu justiţia. Am fost învinşi!!! Am fost scoşi în afara legii care guvernează în toată România, numai la Brăila nu.
La Tribunalul Brăila şi Curtea de Apel Galaţi, legea o fac judecătorii după cum le dictează voia şi mai deloc conştiinţa morală, etica şi deontologia profesională. În aceşti doi ani ne-am întrebat de multe ori de ce se mai fac legi în Parlament? De ce se mai emit ordonanţe de Guvern atâta timp cât judecătorii fac legea în sălile de judecată? Acolo nu contează decât ce vrea şi cum vrea judecătorul.
La ultimul termen, am fost singură în faţa instanţei de la Curtea de Apel Galaţi şi am susţinut motivele unei cereri de revizuire a unei hotărâri aberante emisă de un alt complet. Am crezut până-n ultima clipă că voi găsi nişte judecători care să mă asculte nu numai să mă audă. Le-am spus că am încredere că adevărul va triumfa, deşi ştiam de la avocaţi că astfel de cereri sunt respinse fără a fi citite, că pe ele scrie «Respins ca nefondat» dinainte de a spune ce vrei.
Este o cutumă după zicala «corb la corb nu-şi scoate ochii».
Am invocat nelegalitatea, inechitatea, lipsa de conţinut a măsurilor luate împotriva noastră. Am adus probe care demonstrează că tot ce s-a folosit în emiterea dispoziţiilor contestate este o apreciere eronată aflată în «afara cadrului legal». Am avut grijă să nu deranjez, să nu tulbur liniştea instanţei ca aceasta să se concentreze pe analiză şi sinteză, procese de bază ale gândirii.
Mai bine le vorbeam despre vreme, fotbal sau ştiri mondene, aşa cum mi-au sugerat unele persoane cu experienţă care m-au şi asigurat că vom pierde. Şi aşa a fost!!! Cererea noastră s-a respins ca fiind nefondată.
Nu a contat faptul că în toată ţara se aplică o politică salarială unitară. Nu a contat faptul că cele invocate de judecători sunt nelegale, neaplicabile, fantasmagorice şi mai ales discriminatorii. Nu a contat faptul că la baza acestei construcţii juridice monstruoase a stat o cugetare a la «Dorel», de tipul «aşa se scrie, aşa se citeşte». Acest «Dorel» controlor financiar, acolo unde ştie el, a văzut scris 100%, a citit 100% şi a dictat «se impută».
Degeaba i s-a explicat că înscrisul este neadevărat, rămas de multă vreme în stat pentru că nu a fost radiat din vechiul program de salarii. «Dorel» a stabilit «să faceţi cum zic eu! 85% (din ce???). Nu mă interesează din ce şi nici ce face întreaga ţară. Aici sunt pe domeniul meu şi legea o fac eu».
Pentru toţi aceştia, controlori, judecători, nu au contat principiile Constituţiei, principiul fundamental al legii invocate, cel al echităţii şi egalităţii de şanse, ale drepturilor egale pentru munca egală, al interzicerii discriminării. Pentru aceştia nu contează decât orgoliul personal şi aroganţa pentru că ei se consideră a fi deasupra tuturor, inclusiv deasupra adevărului.
Vom ajunge să nu mai respirăm, să nu mai mâncăm, să nu mai existăm fără o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, dată după bunul plac.
Oameni buni, noi cei 14 rămaşi în afara legii vom supravieţui, dar nu vom accepta umilinţa, ne vom căuta dreptatea pe la porţile Europei, aşa cum o făceau şi strămoşii noştri în urmă cu secole, iar mai devreme sau mai târziu vom izbândi, o vom găsi.
Voi, ceilalţi brăileni, pe unde v-aţi găsit dreptatea?
În pofida evidenţei, noi mai credem în existenţa oamenilor demni, integri, responsabili şi cu frică de Dumnezeu, care ştiu ce înseamnă răspunderea faţă de tine şi de ceilalţi.
Apropo, eu răspund pentru ce fac şi ce spun, tu răspunzi, noi răspundem, voi răspundeţi, ei şi ele de ce nu răspund pentru toate hotărârile luate cu ochii legaţi, pentru spaima din sufletele celor care trebuie să ajungă la tribunal şi mai ales pentru gustul de putregai pe care-l simţim în gură atunci când pronunţăm cuvântul «justiţie»?
Semnat: 14 oameni hotărâţi, otânjiţi de justiţie"

 




Categorie articol: 

Comentarii